Diana-Maria Grigoroşcuţă este proaspătă absolventă a Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” şi viitoare studentă a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, Bucureşti. Diana a făcut parte din trupa românească de teatru amator „ECOU”, coordonată de actriţa Fatma Mohamed. Despre naşterea pasiunii sale pentru arta scenică şi planurile de viitor ne-a povestit în convorbirea pe care o redăm mai jos.
Reporter: În primul rând să te prezentăm cititorilor…
Diana Grigoroşcuţă: Aleg să mă prezint simplu: Diana Grigoroşcuţă.
R: Ai absolvit cele douăsprezece clase la Colegiului Naţional „Mihai Viteazul”, colegiu care te-a şi adus în trupa ECOU. Cât timp ai făcut parte din trupă şi ce te-a determinat să intri în acest joc?
D.G.: Sunt în aceasta trupă aproape de când am început liceul. Ţin minte şi acum, am găsit pe catedră o foaie în care erau anunţate preselecţii. A fost foarte frumos. Ştiam de dinainte de această trupă, au venit cu un spectacol la Şcoala Váradi József unde eram elevă. Atunci era şi Florin Vidamski, lucrau împreună.
R: În câte proiecte ai lucrat alături de aceştia?
D.G.: Noi am scos pe scenă doar spectacolul „Jacques sau supunerea” de Eugen Ionescu, care a ajuns şi la două festivaluri de prestigiu din România, însă am avut proiecte începute şi neterminate. Trupa se întâlnea constant, lucram împreună, mai ales la început, când se ocupa de noi atât Fatma Mohamed cât şi actriţa Ioana Alexandrina Costea. Am fost învăţaţi foarte multe exerciţii care ne-au pregătit pentru prima intrare pe scenă.
R: Care a fost momentul în care tu ţi-ai dat seama că vrei să faci teatru?
D.G.: De când i-am văzut pe scenă pe actorii Teatrului „Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe. Însă nu ştiam încă despre ce era vorba. Mi-era frică, mi-era ruşine. Odată ajunsă în trupă, mergând mult la teatru, am avut ocazia să văd această lume mai de aproape. Şi aşa mi-am dat seama că asta vroiam să fac. Îmi plăceau mult actorii, mă uitam fascinată la scenă. Sincer, mă emoţionează numai modul cum vorbesc actorii mari.
R: Ştiu că aţi participat la două festivaluri cu trupa ECOU, cu piesa lui Eugen Ionescu: Ideo Ideis de la Alexandria şi Licart de la Bucureşti. La Alexandria au fost nişte probleme tehnice care v-au adus descalificarea. Ce sentimente te-au încercat în momentul respectiv?
D.G.: Problema a fost că una dintre membrele trupei terminase deja liceul iar acesta era un festival pentru liceeni. Am fost puşi în această situaţie datorită faptului că una dintre componentele trupei ne părăsise, cu puţin timp în urmă, şi trebuia să facem o înlocuire rapidă. Însă, eu m-am bucurat enorm că noua membră a venit cu noi, este un om extraordinar cu care am lucrat foarte bine. Şi pentru că ne-au descalificat, bineînţeles că m-am simţit prost, mai ales că toată lumea mă întreba ce s-a întâmplat. Dar, toţi oamenii extraordinari de acolo, faptul că noi am stat uniţi, ca trupă adevărată, a meritat tot efortul.
R: Care a fost cel mai important lucru pe care l-ai învăţat din această experienţă?
D.G.: În primul rând cred că am învăţat lucrând pentru acest festival. Am învăţat că e foarte important să fii tu însuţi, fără nicio reţinere, să te bucuri că eşti aşa cum eşti. Eu aveam impresia că doar eu am probleme, însă se vede limpede că toţi au, trebuie doar să crezi în ceea ce faci. Dacă tu nu crezi în ceea ce faci, nimeni nu va crede!
R: Cum ai descrie emoţiile de dinainte să intri pe scenă?
D.G.: Chiar dacă ai repetat o gramadă, tot ai emoţii. Dar ajută că-i vezi şi pe ceilalţi, ar spiritul moral se ridică. Totuşi, oricât ai repetat, se poate întâmpla orice, în timpul spectacolului.
R: Dacă nu ai da la teatru, ce ai face?
D.G.: Nu ştiu ce să răspund. Acum dau la teatru, iar dacă nu intru de această dată voi încerca până voi reuşi. Îmi doresc enorm să devin actriţă!
R: Ce regizori şi actori te inspiră?
D.G.: Ar fi enorm de mulţi. Ca regizori pe Felix Alexa, Andrei Şerban, Radu Afrim. Nu ştiu cum lucrează, văd doar produsul final, adică spectacolul. Ca actori… încerc să iau de la fiecare câte ceva. Nu poţi singur, ai nevoie de un ghid. De la orice actor poţi învăţa ceva. Chiar şi măcar să te corectezi. Dar îmi plac Oana Pellea, Valeria Seciu.
R: Ce părere ai despre teatrul românesc, astăzi?
D.G.: Am mai citit prin interviuri că vin foarte mulţi oameni la spectacole. Aici, în Sfântu Gheorghe, sălile nu sunt pline, de fiecare dată, şi totuşi actorii noştri joacă cu multă pasiune. Nu-mi explic de ce ai dori să te uiţi la televizor, la scandal, când ai putea să mergi la teatru. Problema este şi faptul că ies foarte mulţi actori de pe băncile facultăţii, locurile fiind mai multe decât în alţi ani. Eu consider că nu toţi sunt talentaţi, iar trierea ar trebui să fie mult mai strictă astfel încât să primeze calitatea, nu cantitatea!
R: Ce pregăteşti pentru admitere?
D.G.: Îmi pregătesc intens repertoriul pentru cele două etape. Va fi şi o probă scrisă din 10 piese de teatru pe care trebuie să le citim. Vor fi şi ateliere în care se încearcă să te cunoască pe tine, ca om. Va fi cu siguranţă o experienţă interesantă. Ca monolog am ales ceva din Cehov, pentru că Nina (n.r. personajul din Cehov) m-a atras de la bun început. Şi mai presus de asta, consider că sunt mult mai talentată în roluri care nu sunt comedii, sunt mai apropiată de alte stiluri.
R: Anul acesta aţi lucrat la vreun proiect cu trupa ECOU?
D.G.: După ce trupa s-a dezbinat în 2011, datorită celor care au plecat la facultate, s-a făcut o nouă preselecţie în urma căreia au venit foarte mulţi membri noi. Am început să lucrăm la un spectacol care era o combinaţie de piese de a lui Cehov. Însă, noi fiind în clasa a XII-a nu am apucat să şi finalizăm proiectul. Dar sigur colegii îl vor finaliza, şi m-aş bucura tare mult.
R: Când nu te pregăteşti pentru teatru, ce faci?
D.G.: Tot ceva legat de teatru. Citesc interviuri, ascult teatrul radiofonic, vizionez filme, spectacole. Îmi place foarte mult să citesc, am citit jurnalul Oanei Pellea, citesc autobiografia lui Al Pacino. Vreau să le văd traiectoria în drumul spre a fi actor.
R: Unde te vezi peste 10 ani?
D.G.: Sper să joc. Oriunde şi oricum. Dar să joc. Chiar şi aici, la Sfântu Gheorghe, deoarece îi admir enorm ca trupă şi ca instituţie teatrală. M-am gândit şi la film, însă între film şi teatru aş alege de fiecare dată teatrul. Emoţiile cred că nu se compară. Eu încerc să îmi văd de drum. Am puterea de a alege şi nu mi-aş alege niciodată un model greşit.
R: Diana, noi îţi urăm mult succes!
D.G.: Mulţumesc frumos!
Interviu realizat de Cristina Ramona Cioba
