Prin cele mărturisite în episoadele anterioare, aş dori să fiu acea „adiere lină”, care să deschidă sufletele păstoriţilor mei, aşa cum suflul ei dătător de viaţă deschide floarea de câmp.
Vreau să le deschid inimile ca să primească şi să cuprindă, în sufletul lor, învăţăturile şi sfaturile ce le aud. Vreau ca bătăile inimii mele să pătrundă la ei şi împreună cu ei să simt aceleaşi doruri şi mângâieri.
Ceea ce voiesc şi cer este scris de mult în Cartea Neamului. Nu voiesc altceva pentru păstoriţii mei, decât ce au voit părinţii noştri: viaţă şi lumină. Voiesc să păstrăm ceea ce am primit de la ei şi ceea ce e al nostru şi numai al nostru.
Mă mişcă la acestea însuşi pământul pe care îl călcăm şi care poartă, pas cu pas, urmele falnicilor şi glorioşilor străbuni români, care cer, cu insistenţă, să-i pomenim şi să le învăţăm virtuţile şi bărbăţia.
Mă îndeamnă la aceste fapte murmurul neadormit al bătrânului Mureş, care, adunând, şi purtănd de veacuri în unde numai „doine” şi „cântece” româneşti, aşteaptă prinderea şi răsucirea lor în „Acatiste”, căci e păcat ca unda să le poarte zadarnic spre înecare la locul surghiunirii.
*
Doamne, această nouă zi – Înălţarea Domnului şi pomenirea eroilor – este un „dar” de la Tine. Nu ştiu ce conţine, ce mă aşteaptă, cu cine mă voi întâlni şi ce aştepţi Tu, astăzi, de la mine. De aceea, te rog, să faci cu mine fiecare pas, să-mi dai cuvintele potrivite, pentru fiecare om în parte! Ajută-mă să reacţionez înţelept, în orice situaţie!
Dă-mi răbdare şi dragoste, pentru fiecare persoană întâlnită! Dar, mai presus de toate, ajută-mă să rămân în permanentă legatură cu Tine!
*
Doamne, tot pământul tău este bolnav de ură şi de răutate. Tu ne-ai făcut buni şi frumoşi ca pe îngerii Tăi, iar noi ne-am făcut răi şi urâţi, înaintea Ta. Tu ne-ai zidit, din dragoste curată, dar noi clocotim de mânie şi de răzbunare. Tu ne-ai făcut, după chipul şi asemănarea Ta, iar noi le-am pierdut, prin păcat. Am ajuns să ne mâncăm unii pe alţii, ca fiarele câmpului.
Suntem vinovaţi înaintea Ta, căci nu te iubim şi nu vrem să iertăm, pe aproapele nostru.
*
Iisuse, vindecă pământul Tău cu dragostea Ta şi tămăduieşte lumea bolnavă de necredinţă şi de ură! Împacă familiile dezbinate, de ucidere şi de desfrâu şi smereşte inimile pline de mânie şi de îngâmfare! Împacă-ne şi uneşte-ne, pe toţi, într-un cuget curat, prin Sfântul Tău Duh, ca să nu mai fie ură, între părinţi şi copii, vrajbă între oameni, războaie între popoare, nici ateism pe pământ. Uniţi, în cuget curat, în toate zilele şi în tot locul, să Te lăudăm şi să Te slăvim, în vecii vecilor.
*
Ascultă. Doamne, rugăciunea mea şi dă oropsitului pământ, înalta favoare a milei şi ajutorul Tău divin!
Coboară la noi vremurile de aur, pe care sfinţii le-au dus cu ei, în slava împărăţiei Tale!
Coboară, la noi, luminile aprinse de ei şi stinse de puţinătatea credinţei noastre!
Ajută celor ce se străduiesc să împlinească lipsurile şi să dreagă spărturile Corabiei Bisericii Tale!
Auzi-mă, Doamne, auzi-mă!
*
Şi toate acestea, pentru Slava numelui Tău!
Preot Ioan Tămaș Delavâlcele
