DESTINAŢIE: ROMÂNIA/Bazna (Sibiu) – de la sarea studiată de medicii austrieci la visul de a deveni staţiune de interes naţional

Una dintre cele mai căutate remedii naturale de către bolnavii din judeţul Sibiu care suferă de afecţiuni reumatismale este, conform medicilor, precum şi specialiştilor în turism, sarea din staţiunea Bazna, situată în apropierea municipiului Mediaş.

„Staţiunea balneoclimaterică Bazna din judeţul Sibiu este foarte căutată. La Bazna, staţiunea situată la circa 18 kilometri de municipiul Mediaş, accesul se face uşor. Consiliul Judeţean, împreună cu comuna Bazna, va face eforturi pentru declararea de interes naţional a staţiunii Bazna şi, sigur, acum sunt lucrări în derulare în infrastructura, pentru creşterea calităţii în staţiune”, a declarat pentru AGERPRES vicepreşedintele Consiliului Judeţean Sibiu, Ioan Banciu.

Staţiunea Bazna este ascunsă între dealuri joase şi văi largi, mlăştinoase, ce ascund în subsol zăcăminte de gaz metan şi izvoare minerale. Localitatea a apărut devreme în sursele scrise, în secolul al XIII-lea. Izvoarele sărate şi minerale, precum şi existenţa gazului metan au fost consemnate încă din veacul al XVII-lea. În perioada modernă, satul s-a dezvoltat împreună cu staţiunea.

Un an important în istoria Baznei este anul 1672. Într-o zi de toamnă târzie, câţiva păstori care îşi aveau turmele în apropiere de sat şi-au aprins focul lângă nişte bălţi. Mare le-a fost mirarea când bălţile au luat foc şi flăcări mari pluteau deasupra, asemeni unor stafii; descoperiseră, fără să ştie, gazul metan.

La începutul secolului al XIX-lea, medici şi chimişti au sosit tocmai de la Viena pentru a studia efectele sării de la Bazna şi climatul de aici. În anul 1843 a fost înfiinţată staţiunea, preluată în 1905 de comunitatea evanghelică, ce a transformat-o într-o staţiune balneară cunoscută în întreaga Transilvanie.

„Apele minerale, nămolul sapropelic, sarea de Bazna, condiţiile climatice prielnice, dar şi peisajul pitoresc atrag anual turişti la Bazna pentru diverse tratamente. În bazele de tratament se pot trata afecţiuni ale aparatului locomotor, boli şi afecţiuni reumatice, afecţiuni ortopedice, boli ginecologice sau boli ale aparatului respirator. Comuna deţine o concentrare de resurse culturale recunoscute în patrimoniul cultural naţional – centrul istoric, bisericile fortificate din localităţile Bazna, Boian şi Velţ – amplasate într-un cadru natural deosebit, atracţii care i-au adus statutul de ‘cel mai frumos sat’ din România în anul 2011”, conform Siminei Manea, director executiv al Asociaţiei Judeţene de Turism Sibiu (AJTS).

Bazna este o destinaţie perfectă şi pentru cei care doresc să se relaxeze în mijlocul naturii sau pentru amatorii de turism activ ce se pot bucura de drumeţii pe jos sau cu bicicleta pe dealurile cu livezi şi în pădurile de fag ce înconjoară localitatea.

Potrivit Direcţiei judeţene de statistică şi datelor primăriilor din zonă, în staţiunea Bazna sunt 11 structuri de cazare, cumulând 367 de locuri (cu 9% mai mult decât în anul 2012), ceea ce reprezintă 3% din capacitatea totală a judeţului. Încasările din taxa hotelieră au scăzut cu 8% în anul 2013 faţă de anul 2012.

Prin apele minerale descoperite, staţiunea a atras atenţia oamenilor nu numai din Transilvania, ci şi din alte locuri. În secolul al XVIII-lea, apele minerale de la Bazna fac obiectul unor lucrări interesante. Rudolf Rothens, în lucrarea „Memorabilae Europae”, aminteşte de aceste ape (1749), iar dr. Klaus, în studiul „Izvoare tămăduitoare din monarhia austriacă”, se referă la binefacerile apelor din Bazna.

După anul 1752, încep să se facă analize chimice, mai întâi de către farmacistul George Bette din Sibiu şi apoi de alţi specialişti. Informaţii bogate şi amănunţite au rămas de la Andreas Gaspari, care a lăsat un manuscris cu observaţii culese între anii 1762 şi 1779 despre starea băilor de aici. Autorul aminteşte despre existenţa mai multor izvoare minerale: Baia bisericii, Baia cerşetorilor, Fântâna acră şi descrie starea lor de atunci.

Anul 1791 este legat de publicarea în „Scrieri transilvănene”, publicaţie trimestrială, a unui articol intitulat „Ceva despre baia de sulf din Bazna”, în care se confirmă că Andreas Gaspari a lăsat cea mai veridică descriere a începuturilor acestei staţiuni.

În anul 1808 încep să se facă cercetări ştiinţifice asupra apelor minerale de către medici şi chimişti, care, în 1813, au publicat în „Anuarul medical al statului imperial” un raport favorabil. În luna noiembrie 1814 se hotărăşte construirea unui stabiliment balnear, izvoarele de ape minerale de la Bazna trec în proprietatea bisericii evanghelice din localitate, fiind supuse unor analize chimice, făcându-se recomandări ştiinţifice.

În 1835, s-au făcut primele amenajării: patru cabine şi o instalaţie de încălzit apa în cazane. Primul stabiliment balnear s-a construit abia în anul 1843 de către o societate pe acţiuni, formată din intelectuali din Mediaş. În 1845 au fost înregistrate 637 persoane venite la tratament.

În 1877, băile trec în posesia bogătaşului Brekner din Mediaş, care le arendează pe timp de 70 de ani, acesta construind instalaţii sistematice care au contribuit la dezvoltarea şi modernizarea staţiunii.

În anul 1905 a fost angajat primul medic al staţiunii, s-a înfiinţat o farmacie şi a început producţia de sare de Bazna, numită „Victoria”. În 1907, geologul Ludovic Mrazec, unul dintre viitorii membri ai Consiliului de Administraţie al Sonametan, explică originea apelor minerale şi a nămolului.

Ziarul „Românul”, în buletinul său balneoclimateric din 22 iulie 1919, scria că „preţurile sunt reduse, confortul civilizat, muzica, seratele, festivităţile, tenisul, aparatele de gimnastică, ştrandul etc. arcuiesc muşchii bronzaţi şi adăugă un final decisiv la convingerea vizitatorilor asupra climatului de vis şi izvoarelor de sănătate ale Baznei”.

În 1949, băile de la Bazna au fost trecute în administraţia Ministerului Sănătăţii, iar din 1950, dacă până atunci au avut caracter sezonier, devin o staţiune cu caracter permanent.

Legată încă de la începuturi de exploatarea gazului metan, apa sărată de Bazna este valorificată începând din 2000 şi în cadrul Complexul Balnear Expro al Romgaz.

Cel mai vechi spa din România, Baia Populară Sibiu este una din cele două băi populare care încă mai există la noi în ţară şi care face concurenţă serioasă spa-urilor private din municipiul Sibiu, fiind practic locul unde aproape toţi copiii din oraş au învăţat să înoate.

„Anul acesta, în 11 decembrie, Baia Populară Sibiu împlineşte 110 ani. Am reuşit să văd nu doar planurile făcute de un arhitect neamţ, Baia fiind construită în cinci ani de constructori aduşi de la Viena, Budapesta şi Cluj, ci şi cum arăta la început. Am făcut rost de pe „e-bay’ de un ziar vechi, străin, în care este un articol despre Baia Populară Sibiu şi Baia Populară de la München, în care se descrie cum s-a realizat cea de la Sibiu. Noi dorim să asigurăm servicii de calitate clienţilor, dar şi să păstrăm specificul acestei Băi”, a declarat pentru AGERPRES, directoarea Ioana Dăncăneţ.

Potrivit acesteia, nu doar Baia Populară e funcţională de la 1904, ci şi centrala acesteia şi chiar şi o masă imensă de călcat cu aburi, făcută special la Viena. Încă de la intrarea în Baia Populară Sibiu, pe perete un ceas vechi de la 1904 îţi arată cât e ora, acesta având un mecanism mecanic, original, cu bătăi pe secundă. În curtea Băii Populare Sibiu se mai poate vedea şi turnul de apă, căci aici, la început, se aducea apă cu cisterna, de la zeci de kilometri distanţă, de la Sadu, iar apa se schimba săptămânal.

„Baia Populară Sibiu e un loc căutat zilnic de cel puţin 200 de clienţi, din care foarte mulţi copii. Lunar avem cel puţin 6.500 de clienţi, însă iarna, putem ajunge la peste 8.000”, explică Ioana Dăncăneţ.

La Baia Populară Sibiu foarte mulţi copii vin să înveţe să înoate. Unul din instructorii de înot este Adrian Gânju, care timp de zece ani a fost instructor în SUA, unde i-a învăţat să înoate pe copiii Madonnei.

La Baia de la Sibiu vin însă şi adulţi la tratament, pentru că este unul din locurile unde se pot face băi alternative, cu apă caldă şi rece, care ajută la circulaţia sângelui. De asemenea, doar la Baia Populară din Sibiu se poate face saună româno-irlandeză, unică în România.

Primăria Sibiu continuă şi în acest an investiţiile la Baia Populară Sibiu. În prezent, sunt în curs lucrările de modernizare a saunei, aceasta fiind închisă publicului până în luna septembrie. Sauna Băii Populare a fost construită acum 110 ani, fiind o saună romano-irlandeză, unică în România. Complexul supus în prezent modernizării este alcătuit dintr-o saună umedă, o saună uscată, 32 de cabine de sudaţie, două bazine pentru băi alternative (unul cald cu apă la o temperatură de 35 de grade şi unul rece cu apa la temperatura de 10 grade), duşuri şi spaţii pentru masaj.

Lucrările prevăzute în contract includ placarea ambelor bazine cu mozaic de sticlă, amenajarea instalaţiilor de filtrare şi recirculare a apei din cele două bazine cu nisip cuarţos, instalarea unui echipament de transfer termic – schimbătoare de căldură automate şi instalarea unor sisteme automatizate care să măsoare şi să controleze dozarea clorului şi PH-ului la dezinfecţia şi tratarea apei din bazine. Şi finisajele vor fi refăcute prin înlocuirea placărilor existente. Valoarea acestui contract de lucrări este de 165.000 de lei, fără TVA.

Salonul de frizerie a fost şi acesta modernizat, fiind mutat ca spaţiu de la parter, la etajul clădirii. Lucrările au presupus amenajarea reţelelor electrice, a reţelelor de apă şi canalizare, refacerea tencuielilor şi a zugrăvelilor, schimbarea gresiei şi faianţei şi amenajarea unei săli de aşteptare.

Şi salonul de cosmetică este în prezent în lucru. Lucrările de modernizare prevăzute în acest spaţiu includ schimbarea reţelelor de electricitate, apă şi canalizare, refacerea tencuielilor, zugrăvelilor, schimbarea gresiei şi a faianţei şi schimbarea mobilierului.

În urma lucrărilor de modernizare executate în ultimii ani, serviciile oferite de Baia Populară au devenit foarte variate şi de bună calitate şi de aceea tot mai mulţi clienţi aleg să utilizeze Baia Populară. În primele şapte luni ale anului 2014, Baia Populară Sibiu a avut 46.017 de clienţi, înregistrând o creştere faţă de aceeaşi perioadă a anului 2013 cu aproximativ 3.000 de persoane. Chiar şi în lunile mai, iunie, iulie numărul de clienţi ai Băii a înregistrat o creştere: în cele trei luni menţionate, în anul 2013 au fost înregistraţi 14.823 de clienţi, în aceeaşi perioadă a anului 2014 fiind înregistrate 18.573 de persoane care au folosit unul sau mai multe dintre servicii Băii Populare.

Cea mai mare modernizare a Băii Populare Sibiu s-a făcut în urmă cu zece ani, când Primăria a investit peste două milioane de lei.

Pe locul unde se găseşte în prezent Baia Populară Sibiu a funcţionat prima fabrică de lumânări din stearină din Transilvania, deschisă în 1840.

După mutarea fabricii pe actuala Stradă Turnului, Franz Frühbeck senior înfiinţează în anii ’40 ai secolului XIX primele băi de aburi din oraş.

În 1886, Johann Habermann cumpără baia de la urmaşii lui Frühbeck, pe care o extinde şi o modernizează. Baia lui Habermann se afla pe locul actualului Spital de Pediatrie, în parcul Astra.

Ideea de a construi în Sibiul sfârşitului de secol XIX o baie accesibilă tuturor a aparţinut Dr. Carl Wolff. Adunarea Generală a Casei de Economii (Hermannstädter Allgemeinen Sparkassa) şi-a însuşit această idee şi a furnizat mijloacele de execuţie din fondurile sale de rezervă.

Construcţia, creaţia profesorului de arhitectură al Universităţii Tehnice din München, Karl Hocheder (1854-1917), îmbină stilistic forme ale barocului cu elemente de „Jugendstil” de sfârşit de secol XIX şi început de secol XX, fiind cea mai reprezentativă clădire din oraş pentru acest stil arhitectural. Profesorul Karl Hocheder a însărcinat pe unul dintre cei mai buni asistenţi ai săi la conducerea lucrărilor de construcţie – Hans Heckner care, împreună cu meşterul Gustav Mätz şi echipa sa, a ridicat atât de repede clădirea, încât inaugurarea a putut avea loc pe 11 decembrie 1904.

Din punct de vedere al structurii arhitectonice, Baia Populară Sibiu este o copie aproape fidelă a Băii Müller din München, aceasta fiind realizată de acelaşi arhitect.

La vremea respectivă niciun alt oraş din Austro-Ungaria de mărimea Sibiului nu dispunea de o asemenea baie.

Baia dispunea în partea stângă, de un bazin lung de 21 de metri, lat de nouă metri, acoperit cu plăci de gresie verde-marin. În dreapta vestibulului se ajungea la sauna romano-irlandeză, unică în ţară prin complexitatea dotărilor sale: sală de sudaţie cu 32 de cabine, saună umedă, saună uscată, bazine de alternanţă (cald şi rece), duşuri, spaţiu de masaj.

La etaj se aflau zece cabine cu căzi şi duşuri pentru îmbăiere, precum şi cinci încăperi pentru băi de tratament: tratament cu nămol adus din Battaglia (Italia), băi de lumină electrică sau vana pentru curenţi electrici galvanici. Cele mai multe dintre aceste servicii sunt accesibile şi astăzi.

Popularitatea tot mai mare de care se bucura baia l-a convins pe Dr. Carl Wolff să ia în considerare oferirea posibilităţii atât de tratament, cât şi de cazare a pacienţilor veniţi din exterior. Astfel, a luat naştere sanatoriul.

Sanatoriul Stadtpark (inaugurat în 1906) a format împreună cu Baia Populară până după Primul Război Mondial un complex sanatorial unic în Transilvania. Clădirea sanatoriului, ridicată după planurile aceluiaşi profesor Hocheder, se compunea jumătate din camerele destinate bolnavilor şi locuinţa doctorului instituţiei şi jumătate din locuinţe de închiriat. Sala de mese şi cea de lectură erau amplasate parţial în corpul de clădire care făcea legătura dintre baie şi sanatoriu. După inaugurarea sanatoriului, numărul de clienţi ai Băii Populare a crescut la o medie de 5.000 pe an, pacienţii provenind din toate colţurile ţării, dar şi din Turcia şi Germania.

Interesant este că, în perioada comunistă, Baia Populară Sibiu a fost rebotezată Baia Populară Neptun, comuniştii gândindu-se, probabil, la Zeul Neptun. În urmă cu câţiva ani, încercând să găsească logo-ul potrivit pentru promovare, actuala directoare s-a consultat cu un arhitect, care i-a sugerat să folosească o lebădă ca simbol. De altfel, pe clădire, este desenată o lebădă.