Mănăstirea cu hramul Adormirea Maicii Domnului, de la Izvoru Mureșului, supranumită și „mănăstirea românilor de pretutindeni„, reprezintă pentru creștinii ortodocși din zonă locul binecuvântat de Dumnezeu unde își găsesc liniștea și alinarea.
Cadrul natural în care este așezată, povestea construirii ei și liniștea care te cuprinde când treci dincolo de porțile mănăstirii, te duc cu gândul la „o gură de rai”.
Situată la marginea drumului național care leagă Miercurea Ciuc de Gheorgheni și înconjurată de un zid de piatră asemenea celor de la bisericile medievale, mănăstirea de la Izvoru Mureșului a fost ridicată într-un timp record, prin grija arhiepiscopului Covasnei și Harghitei, IPS Ioan Selejan. După instalarea sa în scaunul de episcop al locului, în 1994, IPS Ioan și-a dat seama de necesitatea construirii unei mănăstiri care să adune românii laolaltă în zile de sărbătoare și care să fie un loc de rugăciune și de reculegere pentru toți cei care doreau să-i treacă pragul. Și asta pentru că românii din zonă nu aveau o mănăstire la care să se roage la marile sărbători, fiind nevoiți să treacă munții și să meargă la lăcașurile de cult din Moldova.
„S-a simțit nevoia realizării unei comuniuni între comunitățile românești din această zonă, care sunt destul de rare, risipite, și am spus să aibă românii unde să se întâlnească la anumite sărbători”, afirmă arhiepiscopul locului.
Mănăstirea ridicată pe locul unui fost coteț de porci și a unei gropi de gunoi
Înalt Preasfinția Sa spune că a pornit să caute „loc de mănăstire” și, la scurt timp, un român din Miercurea Ciuc i-a oferit „un coteț de porci și vreo zece ari pe care îi avea la Izvoru Mureșului”. Înaltul prelat a primit cu bucurie darul și spune că deja îți imagina cum va arăta mănăstirea.
„Să primești un coteț de porci ca să faci din el mănăstire, cineva ar fi spus că acel om își bate joc. Eu am mers, am văzut cotețul și, deja, teoretic îl și împărțisem. Aici facem un paraclis, aici pentru preot, bucătărie, chilie’, povestește arhiepiscopul. Într-una dintre zile, coborând pe firul izvorului Mureșului, prin pădure, în apropierea terenului pe care-l primise, IPS Ioan spune că s-a întâlnit cu un bătrân, care i-a spus că se află pe „pământul popilor”. Așa a aflat că cele patru hectare pe care se află acum mănăstirea aparțineau parohiei ortodoxe de la Izvoru Mureșului, ulterior descoperind că terenul fusese cumpărat de credincioși, în 1936, cu gândul de a face acolo o mănăstire. Localnicii nu au mai apucat să-și vadă visul împlinit, pentru că a venit al Doilea Război Mondial și vremurile grele care au urmat după aceea.
IPS Ioan crede că el doar a fost ales de Dumnezeu să construiască mănăstirea, iar ea s-a ridicat în urma rugăciunilor zecilor de credincioși care, de-a lungul anilor, și-au dorit acest lăcaș de cult.
„Dacă până atunci, oarecum mă credeam eu inițiatorul ridicării acestei mănăstiri, după acest moment m-am trecut al doilea pe listă. Nu mai sunt eu, ci sunt acești credincioși care, trecând mereu munții în părțile Moldovei, către mănăstirile Neamț, Agapia, Văratec, ducându-se la hramuri în decursul secolelor, poate au spus: ce bine ar fi să avem și noi o mănăstire în părțile noastre. Și iată că, după 60 ani, Dumnezeu, zic eu, m-a ales ca să vin să împlinesc gândul lor și am spus că această mănăstire este rodul rugăciunii. Nu a fost o ambiție (…) ci este rodul rugăciunilor în Rai a atâtor și atâtor credincioși care s-au rugat lui Dumnezeu să trimită pe cineva acolo, să ridice o mănăstire pe terenul pe care l-au cumpărat ei în 1936″, spune arhiepiscopul Ioan.
Piatra de temelie a fost turnată în anul 1996 și ansamblul mare al mănăstirii s-a realizat într-un timp record, de doar 22 de luni, înaltul prelat afirmând că a simțit rugăciunile oamenilor pe toată perioada lucrărilor. „Am simțit rugăciunile lor și pe toată perioada ridicării acestei mănăstiri. În 22 de luni s-a ridicat ansamblul mare al mănăstirii, cu aproape un kilometru de zid de cetate și toate clădirile care sunt acolo, lucru care nu a fost puțin”, spune IPS Ioan Selejan.
Primul hram al mănăstirii s-a oficiat la 15 august 1999, iar sfințirea a avut loc un an mai târziu, în prezența patriarhului de atunci, Preafericitul Teoctist.
Mănăstirea de la Izvoru Mureșului, realizată în stil brâncovenesc, încântă nu numai prin frumusețea construcțiilor și prin zona superbă în care este așezată, ci și prin cea mai mare suprafață de pictură în frescă din România, realizată în stil neobizantin, părintele Ioan spunând că este vorba de „mii de metri pătrați”. În picturile de pe pereții clădirilor mănăstirii se regăsește istoria acestui neam, cele mai importante momente fiind surprinse în imagini.
„Acolo, în picturile acestei mănăstiri, este pictată și o istorie a neamului nostru românesc, de la geneză și până astăzi, într-o formă cât se poate de didactică. Așa încât, oricărui grup de pelerini, de profesori care vin cu copiii în vizită la mănăstire, i se explică, în imagini, în culoare, o istorie a României, practic o împletire între istoria Bisericii și istoria ca atare a poporului român, pentru că Biserica nu este o instituție în afară de popor. (…) Se pot întâlni cu Brâncoveanu, cu Mihai Viteazu, cu Avram Iancu, cu Tudor Vladimirescu, cu Nicolae Bălcescu, cu Horia, Cloșca și Crișan și cu toți marii bărbați ai neamului nostru românesc care, într-un fel sau altul, și-au adus contribuția la ctitorirea României”, afirmă ierarhul.
Pictura a fost realizată de pictorul Liviu Dumbravă, cu care IPS Ioan a colaborat și la Ierusalim, când s-a pictat biserica românească de acolo. Catapeteasma bisericii este una foarte rară, fiind realizată din lemn de păr sălbatic, iar forma și sculptura sunt speciale.
Stareța mănăstirii este maica Miriam Oprea, cea care, sub îndrumarea Înalt Preasfințitului, a lucrat cot la cot cu muncitorii la ridicarea lăcașului de cult. Maica Miriam este o femeie blândă dar hotărâtă care oricând are o vorbă bună pentru cei care vin la mănăstire cu inima curată. La mănăstire funcționează unul dintre cele mai moderne ateliere de pictură bisericească din România, unde maicile au pictat, până acum, peste 20 de catapetesme pentru diverse lăcașuri de cult din țară.
„Picturile realizate la atelierul de pictură a mănăstirii sunt în peste 20-22 de localități din țară, iar credincioșii, când se duc duminică la biserică, privesc icoanele pictate de maicile de la Izvoru Mureșului”, spune arhiepiscopul Ioan. De asemenea, maicile confecționează și veșminte bisericești, sculptează în lemn, sau realizează diverse obiecte de cult, unele putând fi cumpărate din micul magazin aflat în incintă.
Maicile sunt și cele care se îngrijesc ca locul să arate precum „grădina Raiului’, cu zeci de feluri de flori, în special trandafiri de toate culorile, dar și cele care au grijă de sera din gospodăria mănăstirii și de animalele pe care le cresc și care le asigură produse sănătoase pentru hrana lor și a pelerinilor. Pentru că orice pelerin care se oprește la mănăstirea de la Izvoru Mureșului primește o farfurie cu mâncare și poate înnopta aici contra unei sume mici de bani. Pelerinii pot să participe la slujbele de zi sau de seară, se pot plimba în grădina mănăstirii sau se pot odihni în pădurea aflată la doi pași, unde sunt amenajate mai multe foișoare. Printre maicile care viețuiesc aici se află câteva care vorbesc mai multe limbi străine și orice turist venit din altă țară este primit cu bucurie și i se oferă toate informațiile despre istoria mănăstirii.
Izvoru Mureșului—Mănăstirea Românilor de Pretutindeni
De mai mulți ani, mănăstirea de la Izvoru Mureșului este supranumită și „mănăstirea românilor de pretutindeni”, întrucât, spune IPS Ioan, „sub streașina mănăstirii se desfășoară Universitatea de Vară de la Izvoru Mureșului, luată după modelul celei inițiate de Nicolae Iorga la Vălenii de Munte”.
În fiecare an, la eveniment sunt invitați români de pe toate continentele care vin să ceară binecuvântarea arhiepiscopului și să primească mesaje de încurajare și solidaritate. Printre cei care vin la Izvoru Mureșului sunt și români din comunitățile din jurul granițelor României, care sunt supuși unui puternic proces de deznaționalizare și pentru care slujba în limba română este o mare bucurie.
Mănăstirea de la Izvoru Mureșului reprezintă o bucurie și pentru românii din Harghita și Covasna, care au acum un loc unde să se roage Maicii Domnului pentru întărirea credinței strămoșești și pentru menținerea identității naționale. „Pentru românii de aici mănăstirea este o bucurie, un loc de alinare sufletească și un loc unde ei se întâlnesc an de an, cel puțin o dată pe an, la hramul Adormirea Maicii Domnului, cu frații lor din Covasna și din toate județele din împrejurimi. Este o mănăstire a bucuriei și ei trăiesc sentimentul că nu sunt singuri aici, în acest spațiu dintre munți”, a spus IPS Ioan.
Toți cei care trec pragul mănăstirii situate „la poalele Hășmașului Mare, între cei doi frați de cruce, Oltul și Mureșul’, așa cum îi place maicii starețe Miriam Oprea să spună, găsesc un loc plin de credință, de liniște, de frumos. Mănăstirea de la Izvoru Mureșului este, așa după cum afirma cunoscutul om de cultură Răzvan Theodorescu, ”cea mai frumoasă provocare românească și ortodoxă pe care mi-o puteam imagina”.
AGERPRES
