Deoarece oamenii, grupurile sociale sau chiar popoarele percep lumea în mod diferit, există încă multe antipatii şi neînţelegeri. Chiar şi democraţia este înţeleasă şi aplicată în mod diferit în diversele ţări care au adoptat-o, lucru ce depinde şi de starea de evoluţie a conducătorilor şi a cetăţenilor acelor ţări.
Dar să vedem cum sunt explicate aceste lucruri în „cosmologia lui Martinus”, în cap. al 4-lea al cărţii „Logică”:
„Imaginile şi concepţiile contrare despre existenţă au ca rezultat firesc un fond de multe uniuni religioase, secte şi partide politice noi de diverse feluri, fiecare cu sistemul său special de idealuri, dogme şi reguli de viaţă, despre care sistem ele cred cu tărie ca fiind „singurul just şi drept”, şi după care ele în mod necesar trebuie să considere alte concepţii ca fiind împotriva moralei şi împotriva legii. Aceasta este în general relaţia dintre uniuni, fie religioase, fie politice sau într-un alt fel materialiste.”
În această situaţie este firesc ca şi tendinţele spirituale să fie diferite, uneori contrare, aşa cum remarcă autorul lucrării „Logică”:
„Omenirea este o colecţie de grupuri şi partide, din care fiecare crede a fi reformatoare, iar acest lucru este valabil mai ales în acea aşa-numita parte civilizată a lumii. Aproape fiecare copil se naşte într-o tendinţă spirituală a cărei principală caracterizare este duşmănia faţă de membrii altor tendinţe spirituale. Din cea mai timpurie copilărie tinerii sunt instigaţi la indignare, intoleranţă şi luptă împotriva grupurilor şi partidelor altfel gânditoare. Totuşi, se întâmplă că ele pornesc din tendinţa religioasă sau materialistă în care ei s-au educat, şi cu entuziasm găsesc un izvor pentru natura lor intolerantă şi primitivă în munca pentru principiile şi ideile noului sistem de idei care i-a captat”.
Dar se pare că nu toate tendinţele sunt corecte, şi deci nu se potrivesc cu adevărul vieţii: „Deoarece diversele tendinţe sunt atât de opuse, ele nu pot fi toate identice cu adevărul absolut sau realitatea. Câteva sunt inevitabil mai mult sau mai puţin greşite, inevitabil puţin nu se potrivesc cu adevărul absolut al vieţii. Ele sunt indicaţii despre un ceva sublumesc, spiritual sau material”.
Autorul sugerează ideea că, într-un anumit grad, omenirea este condusă de fanatici: „Nişte tendinţe mai mult sau mai puţin greşite, mai mult sau mai puţin în dezacord cu realitatea sunt mai ales un fanatism, şi deci conducerea omenirii, într-o anumită măsură, zace în mâinile fanaticilor care, în domeniile materialist şi religios, în predică ameninţă cu moartea şi pieirea împotriva celor care gândesc altfel. Înfloresc cele mai ciudate afirmaţii, care sunt făcute cunoscute pe scară largă prin filme, radio, reviste, cărţi şi prelegeri. Niciodată mai înainte superstiţia nu a dispus de atâtea mijloace potenţiale eficace ca şi acum.
Dar se înţelege că acele mijloace, puţin câte puţin, vor servi adevărului, vor fi folosite în răspândirea concepţiei corecte despre viaţă”.
În concepţia lui Martinus, necunoaşterea adevărului duce la stări de conflict: „Pe moment oamenii nu cunosc realitatea. Răspunsul la importanta întrebare „Ce este adevărul?” marea majoritate îl vede încă numai prin ochelarii multicolori ai egoismului, ai înţelegerii greşite, superstiţiei şi fanatismului. Întrebarea încă rămâne o temă de discutat, iar diversele răspunsuri cauzează conflict, – este o origine efectivă pentru război, suferinţă, eşec şi apatie de viaţă”.
Filozoful scriitor Martinus arată că omenirea este nefericită din cauza manifestărilor ei greşite: „În timp ce omenirea creează nişte împrejurări după care o parte dintre indivizii ei se naşte în sărăcie, sub exploatare şi în dezonoare, şi o altă parte în lux, risipă şi delăsare, în timp ce ea este cauza pentru care onoarea, demnitatea şi puterea unui om depind de contul lui bancar, este doar o întrebare despre bani, de atât de mult timp lipseşte o logică în mentalitatea acelei omeniri, şi deci manifestările ei sunt acţiuni greşite şi soarta ei este suferinţă”.
Şi realitatea pe care o trăim zilnic cu toţii ne face să-i dăm dreptate acestui dedicat cercetător al adevărului. Întrebările pe care le putem pune noi înşine despre viaţă sunt nenumărate. De pildă am putea pune câteva întrebări simple: „Ce anume determină faptul ca un copil să se nască într-o familie mizeră, total lipsit de cele necesare traiului zilnic şi de şansa unui viitor demn, iar un alt copil să vină pe lume într-o familie regală ori prezidenţială şi să se bucure încă de la naştere de toate binefacerile societăţii, având din start asigurat un viitor la care alţii nici nu pot visa? Este acesta un simplu hazard sau altceva guvernează aceste legi? De ce un copil se naşte cu malformaţii sau cu handicap şi este destinat unei vieţi nefericite, în timp ce altul este perfect sănătos şi se bucură de toată fericirea unei vieţi normale? Este vorba doar de simpla moştenire genetică sau există ceva în plus dincolo de ceea ce au aflat până acum oamenii de ştiinţă?”. Sau am putea pune alte întrebări mult mai banale, dar foarte actuale: „De ce un individ care a câştigat o mare avere pe căi necinstite este tolerat de societate sau chiar dacă este sancţionat cu câţiva ani (uneori simbolici) de închisoare, dar apoi el rămâne cu averea sa aproape neştirbită şi-şi duce mai departe traiul de lux, iar un biet amărât care a furat o găină sau câteva lalele dintr-un parc ori a spus o vorbă nelalocul ei cui nu trebuia este imediat băgat la închisoare, poate pentru mai mulţi ani decât se cuvenea, „să înveţe minte” , apoi acesta iese şi mai amărât decât fusese înainte? Dacă se tot vehiculează lozinca „Nimeni nu-i mai presus de lege”, atunci de ce nu sunt pedepsiţi toţi răufăcătorii cu aceeaşi măsură?”. Pentru că Societatea însăşi acţionează greşit în multe privinţe. Şi atât timp cât această situaţie nu se schimbă în interiorul ei, în ansamblul ei Societatea, respectiv Omenirea va avea de suferit, căci o lume mai bună nu se construieşte cu acţiuni greşite care duc la nedreptăţi sociale şi în cele din urmă la conflict. Mai devreme sau mai târziu cei asupriţi şi nedreptăţiţi se revoltă împotriva celor care-i asupresc. Priviţi mareea oceanelor şi veţi observa cum valurile înaintează şi se retrag periodic; la fel e şi cu istoria…
Mihai Trifoi
