Aşa cum relatam în numărul trecut al acestui jurnal, Martinus afirmă în „Cartea vieţii 1” că principiul creaţiei se manifestă sub forma unor religii. Timp de mii de ani, fiecare dintre acestea însufleţeşte societăţile umane respective şi de aceea numai după trecerea acelui timp cedează locul unei noi activări a acestui principiu.
„Prin urmare, noi vedem că acea activare se întâmplă numai după un anumit moment. Acest lucru mai departe înseamnă că, asemenea tuturor celorlalte forme de activare a energiei conştiinţei, principiul creaţiei se manifestă ritmic sau periodic. Fiecare astfel de ritm sau activare periodică se poate numi în continuare ca impuls, pentru că el stimulează o creaţie nouă şi instigă la perfecţionarea manifestărilor şi vieţii spirituale ale fiinţelor vii. Pentru omenire, fiecare în parte dintre aceste ritmuri sau impulsuri a dus la naşterea unor religii noi, a unor culturi şi concepţii despre lume noi, şi în afară de aceasta, conform analizelor cosmice, ele sunt de natură interplanetară sau se întind departe, în afara limitelor globului pământesc, către omeniri ale altor planete sau lumi. De aceea aici, în „Cartea vieţii”, ele au primit numele de „impulsuri cosmice ale lumii”. (Precizare: „lumea” având şi sensul „Universul”)
Mai departe, în paragraful 53, autorul afirmă că în prezent globul pământesc reprezintă obiectul unei noi activări a radiaţiei luminoase a principiului creaţiei, deci un nou impuls spiritual care străbate lumea şi-i va da o altă înfăţişare, iar acesta va dura, de asemenea, o perioadă îndelungată, circa 2-3 mii de ani. Interesant este că şi teoriile ştiinţifice moderne, de tipul „trecerii pământului prin Centura fotonică a Căii Lactee”, susţin aceeaşi durată în timp pentru transformările radicale prin care (va) trece omenirea. Şi dacă ne gândim doar la explozia informaţională din ultimele decenii şi la dezvoltarea rapidă şi exponenţială a unor ştiinţe aflate „în Zona crepusculară” şi tinzând spre trecerea frontierei limitelor cunoaşterii omeneşti, înclinăm să-i dăm dreptate lui Martinus: „Aşa cum am menţionat deja, în prezent globul pământesc primeşte un nou impuls spiritual cosmic mare, şi acest lucru deci înseamnă că în timpul nostru el devine obiect pentru o nouă activare mare a radiaţiei luminoase a principiului creaţiei, care, asemenea impulsurilor anterioare ale aceluiaşi principiu, va stimula şi va perfecţiona evoluţia şi viaţa spirituală a omenirii timp de milenii”.
În paragraful 63, autorul menţionează existenţa unor anumite simptome ale noului impuls cosmic: „Ca simptome ale acestui nou impuls cosmic se află între altele acele forţe care au ca rezultat noua arhitectură, muzica modernă şi arta modernă. Aici trebuie să luăm în considerare faptul că aceste realităţi încă se află numai în prima lor stare embrionară delicată, dar cândva, când ele vor atinge culmea lor sau vor deveni „clasice”, vor întrece în strălucire cu mult toate celelalte forme de muzică şi artă existente până acum.
În afară de aceasta, noul impuls cosmic are ca rezultat şi o evoluţie a inteligenţei aflată în mare progres în secolul nostru (n.r. al XX-lea), care mai departe se concentrează în ceea ce noi numim „ştiinţa”. Această ştiinţă care se naşte deci este un rezultat al impulsului menţionat şi deja este un astfel de factor, încât fără ea omenirea n-ar fi capabilă să se ridice din vechile noţiuni şi prejudecăţi primitive, de care este legată actuala concepţie despre lume a ei. Ştiinţa deci este unul dintre acei factori principali, prin intermediul cărora noul impuls cosmic a fost capabil să ajungă la prima sa intrare incipientă în zona globului terestru”.
Martinus mai afirmă că noul impuls cosmic are şi alte simptome, mai neplăcute, şi că în ultimul timp (n.r. încă în secolul trecut, pe când trăia autorul şi îşi scria cartea) „acestea au avut ca rezultat mari mişcări şi răsturnări politice, dar şi anormalităţi sexuale, căsătorii nefericite şi boli psihice, care realităţi în mare parte aparţin tocmai acelor reacţii care se nasc dintr-o necesitate firească acolo unde noul impuls spiritual intră în coliziune cu vechile noţiuni şi concepţii despre viaţă. De aceea aici, în „Cartea vieţii”, acele reacţii sunt menţionate ca dureri ale naşterii noului impuls cosmic…”.
Ne oprim aici cu exemplificările, dar celor care doresc să-şi îmbogăţească zestrea spirituală le recomandăm citirea operelor lui Martinus cel puţin ca „exerciţiu intelectual” menit a ne ţine mintea trează şi deschisă mereu spre nou şi alte moduri de gândire decât cele obişnuite…
Mihai Trifoi
