Omenirea, în marşul ei evolutiv, se confruntă cu probleme din ce în ce mai mari şi mai complexe. Ultima mare ameninţare, Ebola, tinde să creeze o panică globală, căci în afară de războiul cu duşmanii vizibili oamenii au de purtat zilnic un alt tip de război, cu duşmanii invizibili, cu acele fiinţe extrem de mici, care nu pot fi văzute cu ochiul liber, ci numai la microscop, dar care uneori se pot dovedi chiar mai periculoase decât războiul adevărat, cum de altfel s-a dovedit în cazul ciumei din secolele trecute, căci e greu să te lupţi cu ceva ce nu vezi.
Dar cineva se poate întreba ce legătura are acest lucru cu evoluţia? Vom încerca să răspundem cu un comentariu apărut în revista „Esperanto”, Nr.1284/octombrie 2014, organul de presă al Asociaţiei Universale de Esperanto. Este vorba despre cartea „Genetica păcatului originar” a profesorului Christian de Duve de la Universitatea catolică din Louvain-La-Neuve (Belgia), posesor al premiului Nobel pentru medicină în 1978. Vom reda, în traducere din esperanto, acest comentariu referitor la o lucrare ştiinţifică deosebit de interesantă, care se referă la evoluţia speciei umane pe pământ. Desigur, ca pe orice comentariu, trebuie să-l privim critic, adică putem sau nu putem fi întru totul de acord cu autorul.
„Subtitlul lucrării este de asemenea plin de semnificaţii: „Greutatea trecutului asupra viitorului vieţii”.
Cartea este structurată în patru părţi. Primele două părţi arată că evoluţia este un fapt, ai cărui factori principali sunt selecţia naturală şi moştenirea genetică. Selecţia naturală este un proces care tinde să aibă ca rezultat faptul că supravieţuiesc fiinţele care se adaptează cel mai bine condiţiilor în care trăiesc, în timp ce formele mai puţin adaptabile dispar – după Darvin, acesta este cel mai important factor pentru evoluţia speciilor. Cartea prezintă un grafic care descrie volumul creierului oamenilor în timpul ultimelor 8 milioane de ani, începând de la Australopitecus africanus (480 cm³) până la omul sapiens sapiens (1300 cm³). Acest grafic plin de semnificaţii arată creşterea în mărime a creierului în ordinea devenirii fiinţelor umane. Este evident că creşterea în volum a creierului este foarte mare şi că acea mărire se produce treptat. Succesul hominizilor a fost grandios. Dintre toate animalele care au existat ei sunt singurii care au fost capabili să invadeze întreaga lume.
Ei au început în Africa ca mici bande căutătoare de hrană pentru a putea trăi, şi au sfârşit ca stăpâni ai lumii. Numărul oamenilor care au trăit în urmă cu 500.000 de ani se estimează la circa 3000; acum 200.000 de ani la 10.000; în urmă cu 10.000 de ani la 7.000.000; în anul 1600 la 50.000.000, în 1830 la 1.000.000.000, în 1930 la 2.000.000.000, în 1970 la 4.000.000.000, în 2009 la 6.500.000.000, probabil în 2050 la 9.100.000.000. Câteva mii de oameni au dat lumii mai mult de 6 miliarde de locuitori. Dar acest succes uriaş costă: preţul îl reprezintă epuizarea izvoarelor bogăţiei, pierderea diversităţii biologice, despăduririle şi deşertificările, schimbarea climatului, criza energetică, poluarea, supraaglomerarea urbană, conflicte şi războaie. După profesorul de Duve, selecţia naturală este răspunzătoare de aceste probleme care ameninţă viaţa pe pământ. Biodiversitatea cauzează cu adevărat o concurenţă între diversele grupuri trăitoare, în lupta pentru diversele mijloace de trai şi resurse naturale. Cele care vor învinge vor fi grupurile care vor fi cel mai bine adaptate la acele condiţii speciale pentru a supravieţui şi a se reproduce. Aşadar, selecţia naturală este o adaptare imediată, automată, la condiţiile momentului pentru a trăi şi a naşte. În urmă cu 200.000 de ani, nişte bande de 25 până la 50 de oameni trăiau în savană sau în pădure căutând hrană (fructe, animale) sau alte mijloace de trai. Aceasta era cea mai importantă ocupaţie. Care erau însuşirile de care aveau nevoie?
Ei trebuiau să fie atenţi la două lucruri: în primul rând protejarea grupului (aceasta însemnând o solidaritate de grup internă, pentru că individul avea nevoie de ajutor de la altul din grup), în al doilea rând capacitatea de a lupta împotriva prădătorilor, aceştia fiind alte grupuri care doreau aceleaşi mijloace de trai. Deci când ei întâlneau alte bande, trebuiau să înceapă conflictul. Astăzi se întâmplă acelaşi lucru, numai grupurile s-au schimbat: acum ele sunt naţionale, religioase, comerciale, culturale etc. Solidaritatea de grup şi agresivitatea intergrupală există şi în timpul nostru, pentru că genele nu s-au schimbat. Genele noastre nu s-au schimbat, deoarece nu există o cauză pentru aceasta. Conform profesorului de Duve, grădina raiului şi păcatul originar sunt explicaţii inventate de strămoşii noştri foarte ageri şi perspicace, care deja bănuiau înclinarea noastră către o atitudine egoistă. Inspirat de această explicaţie, profesorul de Duve sugerează şapte opţiuni pentru a salva lumea noastră. Cea mai teoretică este de a ne mări creierul, iar cea mai practică: limitarea naşterilor”.
Cartea mai sus amintită prezintă un mesaj: necesitatea educării viitoarelor generaţii pentru a garanta continuarea existenţei speciei umane pe pământ. În ceea ce priveşte „mărirea capacităţii cerebrale”, există deja chiar în zilele noastre astfel de preocupări; de altfel de mult timp se tot vorbeşte despre „omul bionic”, cyborgi, androizi şi altele de genul acesta, iar viitorul va fi mult mai generos în această privinţă. Limitarea naşterilor reprezintă totuşi o problemă foarte dificilă. Chiar şi în China, cu toate măsurile luate în acest sens, numărul populaţiei continuă să crească, deci nu este atât de uşor de limitat. Dar aici va interveni tot Natura, care într-un fel s-au altul „va regla conturile”. Duşmanii invizibili despre care am amintit, microrganismele, inframicrobii, sunt doar câteva exemple despre „armele” naturii, pe care nu le putem vedea cu ochiul liber, dar care, scăpate de sub control, pot reduce drastic numărul populaţiei pe glob, ca să nu mai pomenim despre schimbarea climei terestre, care poate crea în timp adevărate catastrofe naturale, şi din nefericire chiar oamenii înşişi contribuie la acestea.
Noi credem că totuşi există şi alte opţinuni, iar una dintre acestea ar fi „migrarea spaţială”. Mai devreme sau mai târziu oamenii vor începe să părăsească pământul şi să migreze în spaţiu populând alte planete cu condiţii potrivite vieţii. Dar până atunci e mai bine să revenim „cu picioarele pe pământ” şi să ne ocupăm de problemele noastre zilnice, care nu sunt deloc puţine şi simple, să devenim mai conştienţi şi să trăim în pace cu Natura.
Mihai Trifoi
