O temă des dezbătută în ultima vreme este cea a deșeurilor. De origine franceză (déchet), cuvântul „deșeu” are semnificația de „rest, rămășiță, parte neutilizabilă care rămâne dintr-un material folosit” (NDULR). Și cum omenirea produce zilnic milioane de tone de deșeuri este firesc ca acestea să constituie o problemă, mai ales atunci când sunt lăsate la voia întâmplării.
Unele dintre deșeuri sunt reutilizabile sau reciclabile: biologice sau vegetale, care pot fi folosite ca îngrășământ natural sau pentru producerea biogazului etc., altele însă, precum cele radioactive, chimice sau sanitare pot avea un impact nefast asupra mediului înconjurător și vieții, ele necesitând un tratament special și depozitare pe măsură.
Dacă în urmă cu un secol deșeurile nu constituiau un pericol iminent, mai târziu, pe măsură ce numărul locuitorilor planetari creștea și așezările urbane se dezvoltau și se aglomerau accelerat, gunoiul (denumirea populară a deșeurilor) devenea o „urgență” zilnică ce trebuia rezolvată, pentru a nu pune în pericol viața oamenilor și a altor viețuitoare. În zilele noastre, când populația unor mega-orașe întrece pe cea a unor țări, mai mult ca oricând în trecut, colectarea selectată a deșeurilor a devenit una din prioritățile autorităților.
În această situație, se impunea educarea tuturor cetățenilor pentru colectarea civilizată a ceea ce intenționau „să arunce” ca nemaifiind de folos. Și așa s-a născut o întreagă „industrie” a deșeurilor. S-au distribuit containere și saci menajeri, apoi au apărut containerele „specializate” pentru metale, sticlă, plastic, vegetale, textile, electronice etc., și mașini de colectare și transport în spații dinainte stabilite. Majoritatea cetățenilor au înțeles și s-au conformat dar, din nefericire, o parte dintre locuitori, mai puțin educați în spirit civic sau cu mai puțin bun-simț, continuă să-și arunce murdăriile pe unde se nimerește. E suficient să-ți dai seama de acest aspect dacă te duci în vreun loc unde a fost o adunare umană sau într-un loc de camping ori „la iarbă verde”, unde după plecarea „invadatorilor” acesta rămâne ca după vandali. Ba unii mai isteți azvârle sticle goale, hârtii, pachete de țigări și alte obiecte direct din mersul automobilului sau trenului, grozăvindu-se cât de deștepți sunt. Și ar mai fi atâtea exemple! Dar încet-încet lumea „se va da pe brazdă”, dacă și autoritățile care veghează își vor face datoria și vor sancționa drastic pe cei care nu respectă regulile conviețuirii civilizate.
Dacă deșeurile textile sau vegetale sunt mai puțin periculoase, în schimb cele industriale, sanitare, chimice și radioactive sunt extrem de vătămătoare. Nu vom insista asupra lor, căci astăzi ținta noastră este alta: importul de deșeuri. În ultimele zile mass-media ne-a adus la cunoștință un fapt revoltător: „Autoritățile descoperă zilnic în porturile Constanța Sud Agigea containere pline cu deșeuri ce ajung din diferite colțuri ale lumii, în special din țările Uniunii Europene” (sursa: Adevărul din 17 mai 2021, p.9). Dacă un singur container conține 20 de tone de marfă, atunci, ne putem da seama ce cantitate imensă de deșeuri, unele foarte nocive, intră în România ca într-un sat fără câini. Păi ce Dumnezeu putem noi face cu ele, când nu știm ce să facem cu ale noastre?! Cine le-a importat și de ce, cu a cui aprobare? Ce fac autoritățile, în afară de faptul de a ni le arăta la televizor? Cică „ar fi trebuit să ajungă la o firmă din Prahova, specializată în importul acestor deșeuri”. Import cu a cui aprobare? Și probabil că în țară există și alte asemenea destinații. Pe bună dreptate autorul articolului din care cităm, Denis Grigorescu, se întreabă: „De ce se întâmplă asta?”. Chiar așa, de ce?! Și tot el ne răspunde: „Conform anchetatorilor, lacunele legislative permit ca România să fie o groapă de gunoi pentru deșeurile altor țări.” Și dacă este așa, atunci este tot o „urgență” ca „lacunele legislative” să fie completate cu legi care să interzică această practică păguboasă, despre care se spune că „Acest lucru ar fi început prin anul 2016, când s-a închis această practică în China, iar importurile au fost redirecționate către alte zone, mai ales către România”. De ce „mai ales către România”?! Pentru că suntem noi mai fraieri și dormim în front, în timp ce alții veghează? Se mai spune că „Abia la finalul anului 2019, autoritățile din România au început să descopere astfel de transporturi ilegale.” De ce le-a trebuit „autorităților” 3 ani să le descopere?! Greu de priceput. Până una alta noi ne-am ales cu pata pe obraz.
De fapt, titlul articolului citat reflectă și un alt fenomen, aproape la fel de păgubos: „România, cimitirul de mașini al Europei”, și se referă la importul de mașini second-hand: „În 2020, în țara noastră, au fost înmatriculate 161.562 de mașini noi și nu mai puțin de 405.562 de mașini second-hand.” Deci oricum am lua-o ajungem tot acolo: importăm ce aruncă alții, încât „Avem unul dintre cele mai vechi parcuri auto din Europa”. Desigur, explicații sunt multe. Una dintre acestea ar fi că românii sunt prea săraci să-și cumpere mașini noi, însă deja asta nu mai aparține de noi, ci de cei care „ne-au făcut” săraci…. Și până când ne vom mai deștepta și ne vom mai îmbogăți puțin ca să ne permitem acest lucru, vom continua să ne furăm singuri preșul de sub picioare și vom importa… deșeuri.
Mihai Trifoi
FOTO: Poliția de Frontieră
