Statornicia lecției ca formă de bază a organizării procesului instructiv-educativ în domeniul educației fizice și sportive școlare a reprezentat un mare pas înainte mai ales în ceea ce privește fundamentarea științifică a acestui proces specific.[Cârstea Gh., p. 137, 2000]
Întrucât educația fizică și sportivă școlară reprezintă veriga de bază a sistemului nostru de educație fizică, ea trebuie să contribuie din ce în ce mai mult la creșterea unor generații sănătoase și cu capacitate de muncă fizică și intelectuală mărită.
O primă condiție o constituie ridicarea pretențiilor de lucru fizic, în formele diferite ale activității școlare și în special în lecțiile de educație fizică.
Lecția de educație fizică este una din formele de activitate prin care profesorul poate rezolva aceste sarcini. De aceea, o parte din specialiștii din domeniul educației fizice (profesori, metodisti etc.) caută să găsească noi procedee și metode de perfecționare a lecției de educație fizică, în vederea asigurării unui randament cât mai crescut.
Una din cele mai importante probleme ale procesului de educație fizică o constituie densitatea lecției, care reprezintă unul din indicatorii principali care subliniază calitatea lecției de educație fizică. Ea scoate în evidență modul de valorificare a timpului acordat lecției atât din punct de vedere al volumului, cât și al intensității și complexității efortului depus, precum și relația dintre timpul de lucru al elevilor și cel alocat măsurilor didactice întreprinse de profesor.
Densitatea nu reprezintă un scop în sine, ea este însă o cerință fundamentală de care depinde nivelul la care se realizează obiectivele lecției. Ea se obține în mod diferit, în funcție de tematica lecțiilor și condițiile în care se desfațoară activitatea.
Densitatea se înregistrează prin metoda cronometrării. Pentru a avea o concluzie obiectivă, aceasta trebuie efectuată pe un eșantion reprezentativ din efectivul unei clase.
Densitatea se poate înregistra numai în anumite situații de instruire din lecție sau în totalitatea acesteia, principalul scop fiind acela de a cunoaște nivelul de solicitare la efort, în funcție de acestea se vor lua măsurile ce se impun pentru creșterea nivelului de efort. Sub aspect procentual, o lecţie eficientă trebuie să aibă o densitate motrică (lucru efectiv) de minimum 35 minute din cele 50 avute la dispoziție într-o lecție.
În concluzie putem afirma că pentru obținerea unei bune densități a lecției trebuie îndeplinite toate măsurile metodico-organizatorice, care odată ce au fost luate, eficiența lecției va fi mai mare.
Profesor Bartos Tácsa Zsolt Levente