În viața zbuciumată pe care o trăim zi de zi, derutați de convulsiile societății umane și de nedreptățile comise de semenii noștri aflați la putere, ne întrebâm adesea ce este democrația.
Pentru a desluși lucrurile cât de cât, apelăm la surse mai documentate, în cazul de față Wikipedia, în care pentru „democrație” găsim definiția „un regim politic care se bazează pe voința poporului”. Mai aflăm că „Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii”. La acestea se adaugă, în democrațiile moderne, „respectarea drepturilor omului (egalitatea în fața legii, dreptul la opinie etc.), pluripartitismul, limitarea și separarea puterilor în stat (legislativă, executivă, judecătorească) sau a altor principii, în funcție de tipul democrației.
De la apariția termenului „democrație”, secolul al V-lea î.Hr, în orașele-stat grecești, pentru a impune „stăpânirea poporului”în contrast cu aristocrația („stăpânirea unei elite”), au trecut mai bine de două milenii, dar principiile de bază nu s-au schimbat în esența lor, doar formele democrației s-au schimbat în lumea modernă. Noua democrație s-a diversificat în multiple forme, cuprinse în patru clase: 1. Democrația reală; 2. Democrația incompletă (viciată); 3. Regim hibrid (parțial democrat, parțial autocrat); 4. Autocrația („puterea unuia”) cu variante: despotism, dictatură etc.
Unii cititori probabil se întreabă, și pe bună dreptate, care este locul României în această clasificare? Ei bine, România se încadrează în clasa a doua, la „democrație incompletă” (viciată). Și nici n-ar putea fi altfel din moment ce trebuie să ascultăm mereu și să urmăm „directivele” de la Bruxelles, în calitate de țară membră UE.
Dar de ce „viciată”? Dicționarul (NDULR) ne indică sensurile cuvântului, dintre care am ales două (figurate) care se referă la „viciu”, însemnând „corupție” și „imoralitate”. De fapt, de aceste vicii nu sunt scutite nici țările evoluate care vor să ne impună „democrația” lor. Aici am întreba cu ce se deosebesc, de exemplu, protestatrii fermieri și transportatori din Franța de cei din România, dacă și unii și alții fac același lucru?! Să fie oare și în Franța „democrație viciată”? Sau mai degrabă aceasta înseamnă că niciun regim politic nu este perfect și nici democrația nu poate fi perfectă. Lucrurile se află mereu în mișcare și în transformare, iar noi, atât oamenii cât și națiunile trebuie să învățăm unii de la alții și, dacă se poate, să ne ajutăm între noi pentru a evolua împreună în realizarea unui trai mai bun pe pământ.
Am putea spune că toate țările sunt „viciate”, dar într-un grad mai mic sau mai mare, tot așa cum organismele ființelor vii suferă de boli într-un grad mai mic sau mai mare, dar dacă pentru oameni se află spitate, centre de recuperare, stațiuni balneare, pentru națiuni nu putem spune același lucru, ele trebuie să se conducă singure ori să accepte „să fie conduse” în cadrul unor uniuni de state.
Desigur, în toate statele, important este felul în care Guvernele care dețin puterea și finanțele se folosec de aceste pârghii în a crea pentru popoarele pe care le conduc o viață mai bună, nu doar pentru elite, ci și pentru oamenii de rând. Însă tot atât de important este și modul cum cetățenii și-au dezvoltat simțul datoriei civice și prin acțiunile lor susțin Statul, nu putem doar cere mereu, trebuie și să oferim.
Cu mai puțină corupție și imoralitate, cu mai puțină lăcomie și risipă, având conducători pricepuți și proiecte de țară capabile de a stimula entuziasmul și energia maselor, toate statele UE s-ar putea lăuda cu „democrație reală”, practicând între ele principiul egalității.
Mihai Trifoi
