În fondul arhivistic al Primăriei oraşului Sfântu Gheorghe, aflat în păstrare la Arhivele Naţionale Covasna, există şi o bogată corespondenţă, numeroase ordine, decizii, devize, facturi, chitanţe, tabele, situaţii, procese verbale referitoare la amenajarea terenului pentru aeroportul din Sf. Gheorghe.
Demersurile au început pe baza unui ordin circular al Ministerului Industrie şi Comerţului, Direcţie de Aviaţie Civilă şi Navigaţie Aeriană transmis Primăriei oraşului Sf. Gheorghe, ordin în care se menţionează : „D-le Primar, Conform moţiunei votată de către „Uniunea oraşelor din România”, la congresul ţinut la Bucureşti în zilele de 24,25 şi 26 ianuarie 1931 şi prin care moţiune s-a hotărât, ca pe lângă fiecare oraş din ţară, Primăria respectivă, să rezerve un teren destinat a fi utilizat ca Aeroport, vă transmitem aici anexat instrucţiunile necesare pentru alegerea terenului corespunzător. Având în vedere dezvoltarea uimitoare ce mai toate ţările din Europa realizează în domeniul Aviaţiei Civile şi Navigaţiei Aeriene, contribuind prin aceasta la ridicarea nivelului lor economic, se impune ca şi ţara noastră să facă toate sacrificiile posibile, pentru organizarea şi dezvoltarea, pe baze moderne, al serviciului său de Aviaţie Civilă şi Navigaţie Aerienă. În consecinţă, vă rugăm a da toată atenţiunea acestei importante chestiuni, atât prin interesul ei naţional cât şi local, prin posibilităţile dezvoltării liniilor aeriene şi folosindu-vă de instrucţiunile ce vă sunt anexate, să ne trimiteţi cât mai curând posibil, propunerile DVs. pentru aeroportul acelei localităţi, ştiind că la caz de nevoie vi se poate pune şi expert tehnic la dispoziţie, pentru a da toate lămuririle necesare, în această privinţă.”.
Pe baza acestui ordin, primarul oraşului desemnează o comisie de specialişti pentru a analiza variantele posibile de amplasare a viitorului aeroport şi a face propunerile cuvenite. În final, comisia a întocmit următorul Memoriu, supra alegerii locului corespunzător pentru aeroport în oraşul Sf. Gheorghe
„Pe baza instrucţiunilor primite de la Ministerul Industriei şi Comerţului referitor la aeroporturile care se vor înfiinţa în viitor, după un studiu şi examinarea hotarului oraşului Sf. Gheorghe, s-a constatat următoarele: Că terenul designat să corespundă din toate punctele de vedere pentru aeroport este cel situat în dosul Gării C.F.R., pe lângă şoseaua naţională Sf. Gheorghe – Boroşneul Mic – Neohoiaş – Buzău, conform planului de situaţie anexat, detaliat cu dimensiuni etc.
Acest teren corespunde pentru aeroport din următoarele motive: Terenul este absolut deschis; Este solid, neted, fără obstacole (clădiri, pomi, gropi, pârae, muşuroaie, mlăştirii etc.) şi nu este inundabil; Terenul este servit de şoseaua naţională Sf. Gheorghe – Boroşneul Mic – Neohoiaş – Buzău, ce permite accesul vehicolelor orişicând, este situat în dosul gării C.F.R., care fapt permite o legătură directă cu C.F., este legat cu centrul oraşului prin şoseaua practicabilă cu o distanţă de 2 km; Terenul este situat pe lângă Centrul de Instrucţie al Infanteriei ( azi, Unitatea militară de Vânători de Munte – n.n.), fapt care permite ca acest aeroport să servească nu numai aeronavigaţia civilă, ci şi pentru militari; Terenul este situat pe lângă un depozit de produse petrolifere, cu o capacitate de 10 vagoane de benzină şi petrol, care permite o legătură directă (prin conductă) pentru prevederea cu combustibil a avioanelor în mod automat; Forma terenului este aleasă de un dreptunghi cu dimensiunile de 450/1000 metri, aşezat cu latura mai mare în direcţia vânturilor dominante şi conform planului de situaţie anexat, se poate uşor mări în caz de nevoie. Terenul designat, actualmente formează proprietatea micilor producători agricoli, care îl folosesc ca arătură, fiind însă plan, s-ar putea transforma cu uşurinţă în aeroport. Terenul se va cumpăra de la micii agricultori de către Ministerul Industriei şi Comerţului. Sf. Gheorghe, 27 mai 1931, Şeful Serviciului Tehnic, Inginer, s.s. Indescifrabilă”.
A urmat o bogată corespondenţă, pe această temă, iar, în final, nu s-a putut trece la amenajarea aeroportului, pe amplasamentul propus. În aceste condiţii, accentul s-a pus pe „amenajarea terenurilor de aterizate” (pentru aviaţia utilitară –n.n.) Edificatoare este în acest sens, o circulară a Prefecturii jud. Treiscaune adresată Centrului de Instrucţie al Infanteriei, preturilor plăşilor şi primăriilor oraşelor, în mai 1936.: „..(…) Având în vedere importanţa ce o au terenurile de aterizare, deşi nu sunt utilizate în permanenţă, sunt totuşi necesare pentru aterizările forţate şi eventualele nevoi ale aeronauticei militare, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a lua urgente măsuri ca terenurile amenajate, precum şi cele ce se vor amenaja în viitor să fie ţinute în perfectă stare de folosinţă, printr-o continuă întreţinere a lor, conform instrucţiunilor date în acest sens, de către Subsecretariatul de Stat al Aerului”.
Potrivit legislaţiei interbelice fiecare primărie era obligată să vireze într-un cont special 3% din bugetul său, pentru „apărarea pasivă şi construirea de aeroporturi”. Din aceste fonduri, a fost amenajat terenul de aterizate al oraşului Sf. Gheorghe.
În anul 1937 a fost făcută recepţia „aeroportului, pe un teren aflat la o distanţă de 700 m.l de la Gara CFR Sf. Gheorghe, la nord de cazarma Centrului de Instrucţie a Infanteriei, amplasament pentru care s-a optat, în defavoarea celui stabilit iniţial, care se afla „lângă şoseaua Sf. Gheorghe – Reci – Covasna şi spre Sântionlunca”, pe o suprafaţă de 74,5 iugăre aparţinând a 32 de proprietari” În iunie 1940, acest teren de aterizare, de lângă Centrul de Instrucţie al Infanteriei era folosit pentru scopuri militare.” (Arhivele Naţionale Covasna, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 64/1940)
Evenimentele istorice care au urmat nu au mai permis reluarea proiectului de construire a unui aeroport în Sf. Gheorghe. Sperăm să fie dat în folosinţă, cât mai repede, modernul aeroport de la Ghimbav-Braşov.
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
