Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
Se apropie începutul unui nou an școlar. Elevii și părinții au intrat în febra pregătirilor. Librăriile își deschid stocurile de rechizite, iar forfota cumpărăturilor crește pe măsură ce zilele se scurg în așteptarea evenimentului sărbătoresc. Florăresele își freacă mâinile a satisfacție la gândul apropiatului profit, căci fiecare elev trebuie să meargă la școală cu un buchet sau buchețel de flori. Emoțiile celor care pentru întâia oară se vor așeza în băncile școlii se amplifică. Oficialitățile locale își pregătesc discursul cu laude și promisiuni generoase, dar din care puține se vor împlini. Și uite-așa lumea este în așteptare.
Din păcate, ca de altfel aproape în fiecare an, o mulțime de școli încă nu au aviz de funcționare. În altele încă este șantier, iar în unele nici nu se poate intra, elevii urmând să înceapă cursurile în locații improvizate. Cât privește cadrele didactice calificate, ce să spunem, în țară mai e o mare lipsă de profesori, mai ales la țară, unde nu prea se înghesuie absolvenții universităților, din motive pe care le cunoaștem cu toții.
Un alt aspect neplăcut este faptul că an de an elevii trebuie să înceapă studiul cu manuale lipsă la unele materii, deși vacanța de vară e destul de lungă în România față de alte țări. De exemplu Germania, cu șase săptămâni. Ba mai mult decât atât, la televizor se anunță că unele manuale, cum ar fi cel de geografie sau biologie, sunt greșite și trebuie trimise „la topire” ori înlocuite cu altele corecte. Și aceasta pentru că, după nenumărate reforme în învățământul românesc, toate s-au făcut praf, adică „s-au ferfenițit”. După Revoluție și o perioadă de acalmie, care de fapt anunța „furtuna”, a început sarabanda „manualelor alternative”. Adevărul este că s-a născut o întreagă industrie a manualelor școlare și o luptă acerbă între edituri, căci un manual tipărit în sute de mii de exemplare aduce editurilor, tipografiilor și autorilor profituri importante. În afară de acestea, au mai apărut o mulțime de „caiete” și „manuale auxiliare”, care să le completeze pe cele „alternative”, iar toate acestea se schimbă periodic pentru a face loc altora. Și ca urmare școala românească înaintează cu pași repezi spre o zăpăceală totală, spre satisfacția profitorilor.
Am crezut mereu și credem că decât o mulțime de manuale alternative, care de multe ori creează confuzii în rândurile elevilor, profesorilor și părinților, și care nu de puține ori conțin greșeli, tot mai bine ar fi unul și bun, verificat și reverificat de Editura Didactică și Pedagogică, în acest fel s-ar ști pe cine trebuie să tragi la răspundere pentru eventualele erori sau întârzieri, iar pe de altă parte s-ar reduce și cheltuielile, întreaga activitate ar deveni mai eficientă. Acum, în epoca Internetului, elevii au destule surse de informare, fără a fi nevoie de „alternative” inutile, căci cei care sunt înclinați spre studiu vor ști întotdeauna unde să găsească informațiile suplimentare care-i interesează, iar celor care nu le place învățătura, poți să le dai și cărți poleite cu aur, că tot nu le vor deschide prea des ca să le afle conținutul. Cum se face că în regimul trecut, atât de blamat, elevii au învățat după un „manual unic”, și nu putem spune că de pe băncile școlii au ieșit numai proști sau slab pregătiți, căci școala a produs oameni de reală valoare în toate timpurile, indiferent de condițiile epocii în care au trăit oamenii. Putem noi spune astăzi că, în societatea noastră bulversată, dar „modernă”,de pe băncile școlii ies numai profesioniști și genii pentru că au învățat după manuale „alternative”? Nicidecum! Mărturie stau rezultatele de la Evaluarea Națională și Bacalaureat.
Ne întrebăm adesea de ce învățământul din alte țări dă randament, iar cel din România înaintează șchiopătând. Nu ne putem lăuda doar cu medaliile de la olimpiade și cu câțiva elevi de excepție, ci trebuie să ne gândim mai profund la învățământul de masă, și mai ales la cel din mediul rural, unde mulți elevi încă nu au condițiile necesare pentru a urma cursurile școlare și a-și continua studiile în trepte superioare. Ar fi interesant de făcut o statistică despre situația învățământului din toate țările UE, să vedem care este procentajul de absolvenți de universitate în fiecare țară, raportat la numărul locuitorilor. Se pare că țările cele mai evoluate au un număr mai mare de absolvenți cu studii superioare, iar acest lucru se datorează în primul rând fondurilor alocate din bugetul național pentru Educație, și, bineînțeles, calității învățământului în țările respective.
Orice am spune, lucrurile la noi încă nu merg bine. Și tocmai de aceea cei care se ocupă de soarta țării ar trebui să regândească politicile educaționale, să renunțe la schimbările permanente și să ofere stabilitate și condiții pentru progresul acestui sector social, Învățământul, căci până la urmă soarta noastră a tuturor depinde de Educație și de Moralitate, dacă nu le avem pe acestea, lucrurile vor merge mereu prost.
Acum, la început de nou an școlar, urăm mult succes elevilor, dascălilor și părinților, ca prin efortul comun, și sprijiniți de autorități și de toți cei care pun umărul întru ajutor, să prospere și învățământul nostru spre binele națiunii.
Mihai Trifoi
