„Gândește Românește Implică-te Tinerește” este motto-ul sub care își desfășoară activitatea Asociația „GRIT” din Covasna, proiect inițiat și coordonat de prof. Florentina Teacă – un dascăl dedicat care cu multă răbdare, dăruire și dragoste reușește să atragă tinerii în diverse activități culturale de ani și ani. Așa s-a întâmplat și vineri 30 august 2019, când un grup de vreo 20 de elevi, chiar dacă erau în vacanță, au lăsat joaca, internetul, telefoanele și au venit cu mic cu mare îmbrăcați în frumoasele lor costume populare, pentru a cinsti Ziua Limbii Române așa cum știu ei mai bine. Adică, așa cum au fost învățați de dascăli și coordonatori, prin dans, cântec și poezie.
Programul dedicat Zilei Limbii Române, care este marcată anual în țară la data de 31 august, a făcut parte dintr-un proiect cultural prioritar realizat cu sprijinul orașului Covasna, în parteneriat cu Casa orășenească de Cultură, gazda evenimentului, și cu Centrul European de Studii Covasna – Harghita (CESH), care funcționează sub egida Academiei Române. Cei prezenți, în marea lor majoritate turiști veniți în stațiune la tratament, dar și localnici, au avut parte de un program artistic de zile mari prezentat de elevi ai Școlii Gimnaziale „Avram Iancu” din Covasna (majoritatea), dar și de două prelegeri susținute de dr. Ioan Lăcătușu și prof. Mihai Trifoi, de la care am aflat lucruri interesante despre evoluția și dăinuirea limbii române.
„Dăinuirea limbii române în Arcul Intracarpatic – un miracol istoric”
Dr. Ioan Lăcătușu ne-a vorbit despre dăinuirea limbii române din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, amintind, printre altele, despre rolul bisericilor, al dascălilor și al preoților în păstrarea ei. Amintind despre volumul „O enigmă și un miracol istoric – poporul român” al istoricului Gheorghe Brătianu, apărut în 1940, și parafrazându-l pe marele istoric, dr. Ioan Lăctușu a numit „limba română – miracol istoric”, titlul lucrării din care ne-a citit fiind chiar „Dăinuirea limbii române în Arcul Intracarpatic – un miracol istoric”, din care voi cita câteva idei.
„Dăinuirea limbii române în Arcul Carpatic a fost un adevărat miracol istoric. Atât de multe și grele au fost valurile popoarelor migratoare. (…) Atât de multe și diverse au fost discriminările de care au avut parte românii autohtoni. (…) Până în secolul al XVIII- lea, numit și „Secolul Luminilor”, limba română a fost transmisă prin viu grai din generație în generație în sânul familiilor. Familii care erau compuse dintr-un număr mare de copii, nouă, zece. (…) Era o instituție – a bunicilor – (ce frumos spus!) care aveau un rol deosebit în transmiterea și păstrarea culturii populare, a tradițiilor și obiceiurilor.”
Se deduce ușor din toată prelegerea domniei sale cât de important este rolul fiecăruia dintre noi în evoluția și dăinuirea atât a limbii, cât și a obiceiurilor strămoșești. De altfel mesajul care s-a desprins a fost foarte clar: „Într-o Europă și o lume globalizată indiferent că trăim în țară sau în comunitățile istorice, trebuie să ne apărăm limba!”
Prof. Mihai Trifoi a dat citire unei lucrări despre evoluția limbilor din care am aflat că în lume se vorbesc 7000 de limbi! Am spune că sunt multe, dar pentru a ne ului și mai mult ne-a informat că înainte de Iisus se vorbeau 12.000 de limbi. Un studiu al lingviștilor estimează că „în următorul secol vor dispărea 90% din limbile actuale”.
Și tot datorită cercetărilor actuale aflăm că limba română, ca una dintre moștenitoarele limbii latine, 80% dintre cuvintele folosite în viața cotidiană sunt de origine latină, este din punct de vedere al „bogăției vocabularului și al semanticii printre primele opt limbi ale lumii”, iar acest fapt nu poate decât să ne bucure. Căci vin să întărească adevărul scris de poetul Alexei Mateevici cu ani în urmă în versurile sale „Limba noastra-i o comoară/ În adâncuri înfundată/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revarsată”, despre care a ținut să ne amintească prof. Mihai Trifoi în încheierea discursului său.
„Mama este singurul cuvânt rostit aproape la fel în toate limbile de copiii lumii”
Frumoasele discursuri mi-au amintit de o altă descoperire făcută de lingviști care mi-a plăcut la maxim și despre care nu pot să nu amintesc, și anume că „mama este singurul cuvânt rostit aproape la fel în toate limbile de copiii lumii”. Mama… Nu e minunat? Lingviștii spun că „universalitatea acestui cuvânt se datorează mișcării pe care o face gura pruncului în momentul alăptării la sân”. Este „cea mai naturală mișcare și, implicit, cel mai natural sunet al maternității.”
Nu e un dar dumnezeiesc să știi că cel mai duios cuvânt din lume este rostit în frumoasa ta limbă română? Că buzele au luat forma sânului înainte de a deveni cuvânt? Cine ar putea să renege sânul care l-a învățat să soarbă seva vieții? E ca și cum un ram nu și-ar recunoaște rădăcina. Și caută și tot caută să-și însușească ceva ce nu-i aparține, așa cum fac cei care uită că au fost încă de la naștere înfășați în ea…
Nu e cazul micilor noștri artiști care au evoluat pe scena Casei orășenești de Cultură din stațiunea Covasna, într-o sală arhiplină. Și care prin programul prezentat ne-au convins că au adânc înrădăcinat în venele lor, tezaurul strămoșesc păstrat din generație în generație, și transmis în mod constat de dascălii zilelor noastre care-și duc menirea de continuatori ai limbii, ai vechilor tradiții, așa cum au făcut și înaintașii lor despre care pomenea dr. Ioan Lăcătușu în discursul său.
În deschiderea programului, ciocârlia noastră de aur, Ana Sandulea, ne-a amintit de minunea dintâi descrisă atât de frumos în versuri de Ion și Doina Aldea Teodorovici: „Dumnezeu prima oară/ Când a plâns printre astre,/ El a plâns peste ţară/ Cu lacrima limbii noastre”, bucurându-ne auzul și cu alte melodii pe parcursul programului.
Apoi pe scenă au urcat tripletele Oprea care au interpretat vocal și la chitară, două melodii pe versuri de Eminescu „Pe lângă plopii fără soț” și „Cântec de oameni” Valeriu Sterian.
Remarcabilă apariția elevilor îmbrăcați în mândri ciobănei, alături de frumoasele fecioare în costume populare și interpretarea „Mioriței”, care ne-a introdus repede în atmosfera baladească, uimind audiența care nu se aștepta la un asemenea moment artistic. Minute de excepție ne-au fost oferite prin prezentarea unei suite de dansuri specifice zonei, de Ansamblul „Românașul”, coordonat de Gică Popa, vegheat îndeaproape de Elena Oprea, mama tripletelor. Mai, mai că-ți venea să te urci pe scenă și să te alături lor, dar pașii aparent simpli, erau la fel de grei ca mersul mocanilor prin nămeți, la fel de apăsători ca anii care au trecut păstrând în ritmul lor ecoul vremurilor de demult.
„ O seară românească autentică de pus în rama sufletului pentru zilele negre…”
Ropote de aplauze a stârnit și concursul de recitări la care copiii s-au pregătit temeinic. S-a recitat din Mihai Eminescu și Grigore Vieru – doi mari poeți ai aceleiași limbi și ai poporului român. Două simboluri care ne-au unit măcar pentru o vreme aruncând un curcubeu de cuvinte peste Prut din sufletul lor durut. Ca și cum spiritele lor au fost cu noi pentru a ne întări și a ne încuraja să ne continuăm drumul. Lor li s-au alăturat versurile poetului Alexei Mateevici, al cărui poem „Limba noastră” a fost citit în întregime, vers cu vers, de copiii prezenți la eveniment. „Scrisoarea a treia” a lui Eminescu a fost interpretată excepțional de elevul Popică. S-au mai recitat poeme scrise de Romeo Tarhon, Corneliu Vadim Tudor. Cel mai mic interpret, Bogdan Lungu ne-a oferit un moment de mare duioșie prin recitarea poeziei„Cătelușul șchiop” de Elena Farago. Poetul Petre Catană din Sfântu Gheorghe ne-a citit două frumoase poeme despre limba română scrise chiar de dumnealui.
A fost o seară românească autentică de pus în rama sufletului pentru zilele negre când nu aud niciun cuvânt în limba română. Pentru că adevărul crunt este că la Târgu Secuiesc se vorbește din ce în ce mai rar în limba română.
Românismul e frumos dar greu când știi că rădăcinile strămoșești ți-au fost sfârtecate de bocanci străini, poate de aceea aici se vede, se simte altfel, are o strălucire aparte. Iar copiii aceștia știu, de aceea își iubesc portul, datina, graiul, într-un cuvânt își iubesc țara ca și cum și-ar iubi mama. Prin implicarea lor în viața culturală, confirmă ceea ce scria Mircea Eliade „Românismul nu se discută; el se afirmă – pe toate planurile vieții.”
Prin timpul pe care-l jertfesc pe altarul culturii, acești copii alături de dascălii și familiile lor arată că sunt urmași demni ai neamului românesc de ieri și de mâine. Vlăstari din care alți vlăstari vor duce pe culmile biruinței dulcele grai românesc, portul și datina strămoșească. Pentru truda lor, au fost răsplătiți de organizatori cu diplome, ghiozdănele și jocuri, înmânate cu mare bucurie de către vicepreședinta Asociației „Grit”, Flavia Elena Lungu. Mi-am permis ca celor pe care eu i-am considerat cei mai buni interpreți să le dăruiesc cărți de poezie semnate de mine sau de prietenii mei, poeții. Dar cele mai importante premii au fost aplauzele, aprecierile, iubirea. Căci copiii cu iubire cresc așa cum frumos spunea Eminescu – „Copilului nu aur, nu mătase, nu viață bună, ci IUBIRE îi trebuie.”
Se cuvin felicitări organizatorilor, sponsorilor, interpreților și multe mulțumiri participanților care ne-au onorat cu prezența. În încheiere mai adaug…
Limba Română este sânul Maicii noastre România care pe toți fiii îi alăptează la fel, dar unii uită, o hulesc și doar pretind, coarda prea tare o întind! Măcar noi, cei înveșmântați în straiele ei împărătești, s-o prețuim, s-o apărăm cu orice preț! Să-i fim demni urmași, așa cum frumos ne îndeamnă Corneliu Vadim Tudor în poemul „Limba Română”:
„Pentru această limbă a curs sînge
Pentru această limbă s-a murit.
E limba-n care Creştinismul plînge
În fiece biserică sau schit.
Eroică e limba cea română
A rezistat prin anii cei mai grei.
Cuvinte din retorica păgînă
Ea a topit în creuzetul ei.
Nu-mi place să vorbesc în limbi străine
Deşi le ştiu şi chiar le preţuiesc.
Fiţi demni, urmaşi de legiuni latine,
De acest vechi veşmînt împărătesc.”
Mihaela Aionesei, Târgu Secuiesc
