CAREI – o rană nevindecată în care mai tropăie bocancii unor năluciri străine care vor să umilească, să domine, să supună. Ochii acestui oraș de la granița Țării sunt la fel de însângerați ca și roșul din Tricolor. Căci prea lesne s-a uitat câtă jertă s-a făcut pentru eliberarea lui. Câte lacrimi negre s-au strâns în găleți și aruncat în fântâni pentru cunoscuții sau necunoscuții eroi în memoria cărora s-a ridicat Monumentul Ostașului Român. N-avem voie să uităm!
„A uita înseamnă a repeta” ne amintește inscripția de la Monumentul foştilor refugiaţi de la Carei din anul 1940, dezvelit de curând, la 17 iunie 2018 în județul Satu Mare. Monument comemorativ ridicat de Asociaţia foştilor refugiaţi Filiala Carei care a adunat bănuț cu bănuț, monumentul fiind realizat cu ajutorul donatorilor, nicidecum printr-un proiect finanțat de primărie, așa cum, poate, ar fi trebuit. Primărie care își vede de interesele ei, nu de cele ale întregii comunității în care românii sunt minoritari numeric, deși comunitatea românească este reprezentă de șase consilieri români, uneori orbi și surzi, alteori fără putere de decizie.
Acolo se pare și zborul păsării e vândut pentru o bucățică din ciolanul cel mare. Vigilenți au rămas membrii Astra Carei care în frunte cu președinta lor, doamna Daniela Ciută, încearcă din răsputeri să țină stindardul sus. O luptă cu morile de vânt într-o Țară coruptă, dar care merită dusă pentru că ea are darul de a menține vie flacăra românismului și acel dor despre care ne amintește Avram Iancu de pe soclul amplasat aproape de Biserica Ortodoxă : „Unicul dor al vieții mele fiind ca să-mi văd națiunea fericită”.
Același dor ne-a mânat și pe noi, cei câțiva români din Voinești, Mărtănuș, Brețcu, Târgu Secuiesc, Ozun, Brașov, porniți cu noaptea în cap pe „Calea Neamului” spre a fi alături și a sărbători Ziua Drapelului cu frații noștri din Carei. Deplasarea noastră a avut și scopul de a-i susține, de a fi solidari cu doleanța lor de a amplasa un catarg cu drapel tricolor înalt de opt metri la Monumentul Ostașului Român. Un proiect depus de Asociațiunea Astra Carei și refuzat în Consiliul Local în ședința de la finalul lunii aprilie 2018, motiv pentru care președinta Asociațiunii Astra Carei, Daniela Ciută, a organizat un marș la care ne-am alăturat și noi, sperând că uniți vom avea sorți de izbândă.
Manifestările de Ziua Drapelului au avut loc în faţa Monumentului Ostaşului Român înconjurat de tuia de 9 metri înălţime, pentru a nu fi la vedere urma eroilor care au eliberat orașul în 24 octombire 1944, zi proclamată în 20 mai 1998 – Ziua Drapelului. O zi istorică, o zi a izbândei pentru România de azi. Un monument impunător, plin de simboluri care te face să te simți mărunt și neputiincios în fața jertfei și a istoriei. Mândru și în același timp dator să respecți, să te jertfești și să lupți pentru apărarea tezaurului care ți-a fost lăsat. Pe obelisc stă scris cu litere mari: „Glorie ostașilor armatei române, căzuți în luptele pentru eliberarea patriei”. Privind cele cinci elemente cu semnificații simbolice ale complexului monumental, n-ai cum să nu vibrezi, pentru că ele reprezintă tot ce are Neamul nostru mai bun și mai sfânt.
„Un cap de țăran, care inspiră demnitate și statornicie (simbolul răscoalelor țărănești), o poartă cu incrustații asemănătoare celor care împodobesc porțile maramureșene („poarta jertfelor”), o femeie plantând o floare (simbolul reînnoirii), chipul unui ostaș care impresionează prin masivitatea și trăsăturile sale aspre și un obelisc asemănător turlelor bisericilor maramureșene (simbolul flăcării veșnice).” (wikipedia)
La momentul solemn în cinstea Zilei Drapelului Naţional au fost prezenți, alături de românii din Covasna și Brașov și membrii Astra Carei, structuri MAI, consilieri locali și localnici veniți la sărbătoare. După citirea alocuțiunilor și un Te Deum oficiat de către preoţii din cadrul Parohiei Ortodoxe române Carei, a urmat cuvântul reprezentanților celor două asociații, Daniela Ciută – Asociațiunea Astra Carei, și Mihai Tîrnoveanu – Asociația „Calea Neamului” din Brașov. Hotărârea cu care acesta a transmis mesajul, a emoționat până la lacrimi, stârnind ropote de aplauze.
„Din cea mai adâncă rană a Țării , din Covasna și Harghita am venit astăzi la Carei pentru a susține hotărârea românilor din oraș și de prin împrejurimi de a amplasa în municipiul Carei un catarg cu drapelul tricolor. Avem același steag, avem același sânge, aceeași credință în Iisus Hristos Mântuitorul. O luptă care ne unește, râuri de jertfă a strămoșilor nostri care ne țin legați împreună ca popor (…) Din cele mai adânci răni ale Țării, se va ridica România! Căci exemplul de luptă a fraților din Carei, exemplul de luptă românească, de rezistență identitară a românilor din Covasna și Harghita va fi un exemplu pentru întreaga Românie. (…) Mâinile întinse peste Carpați nu vor putea fi niciodată zdrobite. Mâinile care țin crucea și drapelul nu vor putea fi învinse niciodată. Doamne ajută!”
După ce ne-am înfruptat din lacrima celor care au scris versurile recitate ori cântate de reprezentanți ai Asociației „Castelanii Seniori”, după ce Ana Săndulea din Voinești – Covasna, cu vocea ei care face să cutremure munții, ne-a amintit că și Basarabia e a noastră, cântând „Basarabie frumoasă, pregătește-te mireasă”, după ce ne-am înveselit ochii privind momentul artistic susținut de Formația „Magic Dance” de la Centrul Cultural Carei, care a prezentat un spectaculos dans în culorile tricolorului, ne-am prins cu toții într-o Horă românească…fă-o, Doamne, să domnească!
Apoi, frumos încolonați și în cea mai deplină ordine, ne-am deplasat cântând cântece patriotice în fața primăriei orașului Carei, pentru a reînnoi cererea de amplasare a catargului, rămasă nesoluționată, dar pe mâini bune. Pentru că președinta Asociațiunii Astra Carei, Daniela Ciută, este o femeie care nu se lasă doborâtă ușor. Trei ani s-a zbătut până a reușit să obțină aprobarea de a amplasa un bust al poetului Mihai Eminescu, care se află în părculeţul din faţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei, unde ne-am oprit pentru a depune o coroană și a păstra un moment de reculegere.
Lung și greu a fost drumul parcurs pe „Calea Neamului” alături de președintele Asociației, Mihai Tîrnoveanu – un Sisif care aprinde în ploaie focuri, doar doar o rămâne în conștiința noastră datoria sfântă de a ne iubi țara și de o apăra de uneltiri necurate, la fel ca bocancii celor care mai tropăie pentru a stârni teamă, vrajbă, nefiresc…
Concluziile sunt multe și amare ca niște fructe irigate cu venin. Încă îmi stăruie apăsătoare ca un munte întrebarea : Ce lege poate interzice românului să arboreze un drapel în Țara lui?! Uitarea și nepăsarea celor de la București e la fel de usturătoare ca jarul aprins în suflet. De-acolo vine neiubirea de Țară, de la acei nesătui care au vândut aproape tot, mai rămâne doar să ne vândă și pe noi cu acte…
N-am auzit niciun parlamentar să spună în vreun discurs: Iubiți-vă Țara! Vă îndemn eu, indiferent cât de patetică voi părea, prin vorbele poetului Grigore Vieru: „Iubiți-vă țara și nu vă învrăjbiți, nu vă dușmăniți. Pentru că această minune a lui Dumnezeu, care este România, ar putea fi distrusă. Nu din afară, de dușmanii din afară, ci din interior.”
Nu trebuie să uităm că „Avem o țară”, „Avem un Rai” iar jertfa celor duși ne cheamă să apărăm cu râvnă acest pământ plin de martiri, urmând și îndemnul poetului Radu Gyr, care și-a iubit Țara ca pe o icoană…
„Avem o Țară”- Radu Gyr
„Avem o ţară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.
Şi unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.
Avem troiţe sfinte, altare şi icoane
Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem atâtea lacrimi şi prigoane
Că ne e plin pământul de martiri.
Avem la Putna, Sfânt şi viu cu duhul
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Şi azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,
Va răsturna cinci veacuri de pământ.
Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca să păzească fără de schimbare
Credinţa dreaptă-n care s-au născut.
Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,
Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;
Avem ierarhii sfinţi, pe Iancu şi martirii,
Pe Horia tras pe roată pentru neam.
Azi iaraşi te-au suit vrăjmaşii tăi pe cruce,
Ardeal cu trei culori împodobit;
Scriind deasupra vina ta cu sânge,
Aceea că, ortodoxia ai iubit.
Avem un Rai de sfinţi în temniţi daţi la moarte
Şi aruncaţi în groapa neştiuţi;
Dar astăzi dând pământul la o parte
Ies moaşte sfinte-n zeghe grea de deţinuţi.
E jertfa lor de veacuri mărturia
Ce strigă din morminte pân’ la noi:
Să apărăm cu râvnă Ortodoxia
Şi-acest pământ, de Sfinţi şi de eroi!”
Mihaela Aionesei -Târgu Secuiesc
