Ne aflăm în anul 2024, anul marilor alegeri. Un val a trecut, alegerile europarlamentare și locale, urmează celelalte: prezidențiale și legislative. Bătălia este acerbă, și cu cât țintele sunt mai mari, cu atât mai mult cresc ambițiile și se ascute și lupta politică, căci toți candidații visează, dorindu-și „imposibilul”, fapt ce ne îndeamnă să ne amintim din nou de eruditul umanist englez Thomas Morus, autorul lucrării „Utopia”, publicată în 1516.
În „Noul dicționar universal al limbii române”, explicația cuvântului utopie înseamnă: „1. proiect de organizare a unei societăți ideale; proiect politic care nu ține seama de realitate; 2. ceea ce aparține de domeniul visului, al irealizabilului, ficțiune, himeră, iluzie, vis” sau mai precis „un loc care nu poate exista”.
Născut în 7 februarie 1478, la Londra, Thomas Morus (More) avocat, scriitor și om de stat apreciat, ajunge lord cancelar al Angliei. Era un catolic desăvârșit. În acel timp, regele Angliei, Henric al VIII-lea, s-a autoîntitulat cap al Bisericii Anglicane, prin ruperea de catolicism. Deoarece Thomas More refuză să depună jurământul de credință, după cum era obiceiul, a fost închis în Turnul Londrei, unde își continuă scrierile filozofico-religioase până când, după un an, în 7 iulie 1535 a fost executat prin decapitare. O „perlă” a gândirii sale rămâne valabilă și pentru politicienii zilelor noastre: „Orgoliul și setea de faimă deșartă și de putere, iată șarpele otrăvit care, odată ce a pătruns în inimile demnitarilor, își face acolo casă până când distruge totul, prin izolare și învrăjbire: fiindcă fiecare tinde să fie, mai întâi, al doilea după primul, pe urmă egalul celui dintâi și, în cele din urmă, cel mai important și mai presus ca primul” (sursa: „Enciclopedia înțelepciunii”).
Tocmai această dorință de a realiza „imposibilul”, în special în mediul politic, este lucrul care generează competiția și conflictele partinice. Și cum ambiția omului este dătătoare de energie constructivă sau distructivă, posesorul ei face tot ce poate pentru a-și atinge scopul. Chiar și nefericitul război ruso-ucrainean din apropierea granițelor noastre s-a născut din aceste orgolii, iar într-o luptă, fie ea și pașnică, precum alegerile, întotdeauna vor fi și „victime colaterale”.
Dacă facem referire la România, trebuie s-o spunem că țara noastră, deși anterior clasată mereu în coada clasamentului la nivel european, în ultimii ani, mai ales în urma acceptării „soluției de criză” prin instituirea unei alianțe, aparent imposibilă, între cele două mari partide „opuse” PNL și PSD, a început cu adevărat relansarea reală. În ciuda multor probleme social-economice și politice încă nerezolvate, prin implementarea PNNR și atragerea fondurilor europene pentru dezvoltare, aceasta însemnând și alocarea unui număr mai mare de investiții, România tinde să se transforme, în câțiva ani, într-un „jucător” important în zona Mării Negre. Deși amenințător pentru țara noastră și pentru celelalte state din jur, războiul ruso-ucrainean, oricât de straniu ar fi, până în prezent a fost și „benefic” pentru România, în sensul că s-a intensificat sprijinul politic și financiar din partea UE și NATO, ceea ce a dus la revigorarea fabricilor de armament și dezvoltarea infrastructurii de transport rutier, feroviar și maritim, fapt ce poate însemna nu doar un progres real în asigurarea securității naționale, ci și dezvoltarea economică și creșterea nivelului de trai al populației. Noua alianță, uneori chiar șchiopătând, a reușit să creeze stabilitatea dorită și șansa de a folosi acest lucru ca pe o trambulină pentru atingerea marilor proiecte de dezvoltare începute.
Cu ocazia unei vizite recente la barajul Vidraru, premierul Marcel Ciolacu, referindu-se la retohnologizarea amenajării hidrotehnice de la baraj, spunea: „… privesc cu atâta încredere în viitor pentru că niciodată în istoria sa modernă, România n-a investit și nu a construit într-un ritm mai susținut ca acum! Sunt zeci de miliarde de euro investiți în tot ce înseamnă infrastructuri critice, de transport, energie, sănătate și IT. Iar investiția de azi, de … peste 200 de milioane de euro, este unul dintre obiectivele esențiale pentru sistemul nostru energetic” (sursa: stiripesurse.ro).
Existând posibilitatea ca, după alegerile prezidențiale și parlamentare din toamnă, această coaliție politică, PNL+PSD, să-și consolideze poziția și pentru următorii 10 ani, ceea ce ar oferi avantajul ca numeroasele proiecte economice deja începute, iar altele aflate în devenire, să poată fi duse la concretizarea lor în fapte, ceea ce ar crea cu adevărat „o schimbare la față” benefică României. Trecutul a demonstrat că fără stabilitate social-politică, în situația când guvernele se schimbă des, nu poate exista un „proiect de țară” și deci tot efortul constructiv devine șubred, precum în legenda cu Meșterul Manole.
Bineînțeles că vor mai fi numeroase critici și nemulțumiri, că un timp oamenii vor mai suporta mărirea de taxe și impozite, că guvernanți vor mai îndatora țara, că inflația trebuie scăzută de la 7% la 3%, că anumite fenomene sociale și climatice vor pune piedici etc., dar dacă va exista voință politică puternică România poate ieși din impas, imaginea ei și nivelul de trai al populației se pot schimba în bine.
Aducem ca argument și o altă opinie, a economistului Cristian Socol (sursa: romaniavorbeste.ro/2024/07/08/): „În funcție de standardele economice și sociale europene, România se află astăzi în cea mai bună situație din istorie. Pe baza indicatorului PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare (media UE=100), datele oficiale Eurostat arată că în anul 2023 România a egalat Polonia (80% față de media UE), întrecând în ultimii ani Croația, Grecia, Letonia, Slovacia și Ungaria”, dar că: „Procesul trebuie consolidat, însă nimic nu se poate realiza fără stabilitate economică, politică și socială.”
Este de înțeles că efectele strădaniilor de astăzi nu se pot vedea de pe o zi pe alta, însă pe termen lung ele nu vor întârzia să apară. Să sperăm că toate proiectele de dezvoltare inițiate în ultimii ani nu vor rămâne doar în starea lor utopică, ci se vor realiza cât de curând spre binele României și al cetățenilor ei.
Mihai Trifoi
