O emisiune la radio din 16 mai 2019 dezbătea un subiect la ordinea zilei: propunerea cuiva de a scoate din manualele școlare balada „Miorița”, pe motiv că nu mai e de actualitate, că mesajul ei nu e potrivit zilelor noastre. Mai mulți ascultători au comentat subiectul în fel și chip, unii apărători ai „trecutului”, alții promovatori ai noului, cei din urmă susținând că „Harry Potter” este un text mult mai potrivit pentru prezentul în care trăim.
Toată această dezbatere, ce-i drept interesantă, ne arată de fapt două realități concomitente în care trăiesc românii. Pe de o parte lumea „pastorală”, care încă mai păstrează vechile tradiții, iar pe de altă parte lumea modernă, ancorată în viitorul încă necreat. Adevărul este că fără trecut n-ar mai exista viitor, iar între cele două fațete ale timpului prezentul este „puntea de legătură”, astfel că manualele școlare nu pot elimina trecutul în totalitatea lui și nici aborda viitorul după preferințele unora sau altora dintre contemporani.
Revenind la texte precum „Pupăza din tei”, „Meșterul Manole” sau „Miorița”, l-am combate pe unul dintre comentatori, spunând că în România diferența dintre sat și oraș încă este destul de mare și copiii de la țară, chiar dacă acum vorbesc la celular și se joacă cu dronele, sunt tot copii și mai aleargă după pupeze ori alte vietăți să le prindă, mai mult din curiozitate, iar în esență joaca lornu se deosebește prea mult de cea a lui Nică din „Amintiri din copilărie” a lui Ion Creangă. Cât despre frumoasa baladă „Miorița”, am zice că celui căruia nu-i plac oițele să nu mai mănânce brânză! Păi ăștia cum mai consumă brânzeturi dacă nici măcar nu știu cum a trăit poporul nostru secole de-a rândul și câte sacrificii s-au făcut de-a lungul timpului pentru a putea produce acest aliment de bază. De aici, din această negare a trecutului, se naște tendința de a adopta snobismul și viața virtuală în locul celei obișnuite. Și așa omul, tot mai mult îndepărtat de glie, nu doar că devine „inamicul” naturii, dar chiar și al lui însuși căci pătrunzând tot mai mult în lumea imaginară, magică ori virtuală, își creează propria sa stare de alienație („stare psihopatologică gravă care face ca bolnavul să devină inconștient în raport cu el însuși și inadaptabil social”, cf. NDULR) și, cuprins de aceasta, nimic nu-l mai mulțumește, nimic nu-l satisface, pierzându-se pe sine în lumea „nouă” pe care și-o creează. Și aici putem aminti influența negativă a rețelelor de socializare asupra copiilor, tinerilor și persoanelor labile. Știm cu toții că noul fenomen „selfie” a făcut deja destule victime și va continua să facă, deoarece din dorința de a-și posta pe Facebook ori pe altă rețea socială poze extravagante sau șocante, mulți astfel de amatori își riscă viața, numai pentru „a ieși în evidență”.
Pentru a exemplifica cele afirmate mai sus alegem doar un caz, după o scurtă știre apărută pe ultima pagină a cotidianului brașovean „Transilvania expres” Nr.7783, din 16 mai 2019, referitoare la investigația poliției dintr-un sat din Malaezia, cu privire la moartea unei adolescente de 16 ani, „care s-a sinucis după ce a făcut un sondaj pe Instagram în care își întreba urmăritorii dacă să aleagă între viață și moarte”. Și pentru că fanii ei în proporție de 69% „au răspuns că trebuie să opteze pentru moarte”, fata s-a sinucis. Iată deci unde duce credulitatea, vanitatea sau narcisismul de care dau dovadă unii tineri care se lasă antrenați în angrenajul rețelelor de socializare, fără a fi pregătiți mental să facă față influențelor negative. Și atunci ne întrebăm: oare nu e mai bine să ieși în natură și să alergi după pupeze decât să stai ore întregi pe rețelele de socializare?! Cei care își dedică timpul și viața acestei forme de comunicare au toate șansele s-o sfârșească prost; orice unealtă se cere folosită cu scopul ca aceasta să fie folositoare, nu distrugătoare, însă unii tineri care fac parte din „generația născută în fața televizorului și calculatorului” nu țin seama de logică, de aceea aceștia își transformă singuri viața într-un calvar, căci se lasă duși de val, iar lumea exterioară pentru ei aproape nu există ori dacă totuși întră în ea, aceasta îi copleșește. Am aminti aici băuturile alcoolice și drogurile, care încep să facă ravagii și în România, transformând ființele umane în „zombi”. Și așa fața urâtă a lumii se arată peste tot…
Am spune, în concluzie, să lăsăm în cărțile de școală operele valoroase care definesc poporul nostru, și pe lângă ele se pot studia și altele precum „Harry Potter” de J.K. Rowling, creațiile lui Isaac Asimov ori „Star Strek” de Alan Dean Foster etc., lecturi SF care dezvoltă imaginația, spiritul de aventură, impulsul pentru noi descoperiri, care apropie lumea de azi de cea de mâine, dar să nu uităm că toate acestea au existat prima dată, în altă formă, în basmele noastre așteptând doar ca Știința să transforme visele în realitate. Îndepărtarea noastră de trecut și de natură și implicarea peste măsură în lumea imaginară și virtuală, așa cum spun reclamele de pe pachetele de țigări: dăunează grav sănătății”.
Mihai Trifoi
