…Zi plăcută, liniştită a finalului de „
Gustar” 2013. Sper că la fel de agreabilă să fie şi discuţia cu un artist popular originar din Ţara Buzaielor, Petre Găitan, de fel din Zăbrătău. Un personaj cam taciturn de felul lui.
– Bună ziua, domn’ Petrică. Ce mai faci?
– Să trăiţi! Sunt bine.
– Am aflat că printre invitaţii de onoare de la Sărbătoarea locuitorilor din zona Sita Buzăului care a avut loc la jumătatea lunii şi intitulată sugestiv „De la moşii noştri”, te-ai aflat şi matale. Greşesc?
– Nu. Am luat parte pentru prima oară, chit că au mai existat două ediţii. Promit să nu absentez la următoarele.
– Cum a fost?
– Emoţionant, fiindcă am întâlnit consăteni pe care nu i-am văzut demult. M-am simţit bine. Ţin să le mulţumesc şi pe această cale organizatorilor că nu m-au uitat.
– Nu se putea, fiindcă reprezinţi fiii de cinste ai localităţii, fiind un cunoscut interpret de muzică populară şi, în acelaşi timp, eşti şi un apreciat sculptor în lemn. Te ştiu de pe când activai în Ansablul profesionist de folclor „Ciobănaşul”, din Întorsura Buzăului, cu mulţi ani în urmă.
– Vă mulţumesc pentru vorbele frumoase!
– Ai venit să cânţi? Sau să…încânţi privirile vizitatorilor cu opere d-tale de artă?
– De data aceasta nu am cântat. Am organizat în schimb la Casa de Cultură o expoziţie cu aproape 40 de sculpturi. Îmi ştiţi doar vechea pasiune pentru cioplitul în lemn?
– Fireşte.
– Am adus lucrări grupate în trei cicluri tematice: miniaturi inspirate din legendele româneşti, personaje din istoria neamului şi scene biblice.
– Spune-ne, te rog, câteva titluri reprezentative.
– Am numit sculpturile explicit: „Movila lui Burcel”, „Ospitalitate românească”, „Dragoş Vodă şi zimbrul”, „Rugăciune”, „Cina cea de Taină”. Aveam o mulţime de compoziţii acasă, unele de mari dimensiuni, însă nu am putut aduce decât piese care au încăput în maşină. Cred că privitorii şi-au putut face o părere de tehnica şi temele abordate.
Daruri de la Dumnezeu
Artistul popular Petre Găitan se pricepe, cum ziceam, atât la cântat, cât şi la transfigurarea lemnului. Este un tip modest, ca majoritatea celor de la ţară, aşa cum îi şade bine omului cu bun simţ. Afişează un zâmbet bonom şi se cam codeşte să-i spună reporterului cum de l-a hărăzit Dumnezeu cu două asemenea însuşiri: glasul frumos timbrat, cu care îşi încântă auditoriul atunci când interpretează doine, balade, cântece de joc din bătrâni, pe de o parte. Iar pe de alta, măiestria cu care modelează fibra lemnoasă.
…Mă pofteşte să-i admir expoziţia permanentă. A adunat lucrări dintre cele mai izbutite, de dimensiuni mari şi mici, abordând teme istorice, biblice, eroi din folclor. Cele mai valoroase piese au luat însă calea colecţiilor private din ţară şi de afară. Străinii sunt dispuşi să facă investiţii în artă, ducându-le la ei acasă în diferite ţări ale Bătrânului continent, dar şi peste „gârlă”, în America.
Participând la diferite manifestări artistice, cum a fost şi recenta acţiune de la Sita Buzăului sau la Târgul de Carte şi Muzică de la Braşov ori cu alte prilejuri, operele sale sunt cunoscute, preţuite, achiziţionate.
Pe când era un novice în materie de artă, tânărul Petrică Găitan din mica aşezare covăsneană a studiat organizat, dar şi ca autodidact. S-a preocupat mereu să-şi depăşească limitele. Iar aceste strădanii au adus în timp şi rezultate, fiind distins la felurite festivaluri şi concursuri naţionale, primind invitaţii şi participând la tabere de creaţie. Să mai spunem că a expus la peste 40 de expoziţii de artă plastică, încununarea profesională reprezentând primirea sa în rândul membrilor Uniunii Artiştilor Plastici Amatori din România.
Dintotdeauna s-a arătat fascinat de viaţa şi creaţia genialului Constantin Brâncuşi, cel mai vestit şi hărăzit sculptor român.
Natura i-a oferit din belşug materia primă
Petre Găitan a trecut de 55 de ani, de fapt, nu mai are mult şi schimbă prefixul, cum se spune în folclorul urban. Însă nu-şi arată vârsta. Îl întreb cum reuşeşte?
– Petrec multă timp în aer liber. Muncesc fizic. Locuiesc la poalele codrului, lângă fosta Fabrică de cherestea din Zăbrătău, acolo unde am deprins tainele prelucrării acestui dar al naturii, care este lemnul.
Aproape zilnic merg prin pădure în căutarea unor ramuri, cioate, aşchii din trunchiuri de copac, doborâturi de vânt. Din unele care mi se par mai aparte, cu siguranţă voi modela cândva o lucrare.
Atunci când am găsit ceva deosebit, care să mă inspire, de pildă o ramură contorsionată, un dărab fain de lemn, vreun trunchi mai special culcat de vânt le iau cu mine şi pe drum deja îmi imaginez cum va arăta viitoarea sculptură. Altcuiva, unui neiniţiat, cu siguranţă acel lemn brut nu-i spune nimic…
Cu gândul la un alt artist – Gheorghe Avram, din Valea Mare
Ajuns aici cu povestirea, trebuie să fac o paranteză, deoarece am descoperit o similitudine cu un alt artist plastic amator covăsnean. Mă refer la Gheorghe Avram, longevivul şi harnicul primar al comunei Valea Mare. Şi până voi găsi răgazul să scriu pe larg şi despre el, notez aici câteva gânduri.
Acest vechi amic este un adevărat maestru în transformarea unor materiale banale, găsite la tot pasul (piatră, scoarţă de copac, argilă, iască, felurite esenţe de lemn) în…opere de artă. Edilul-artist (sau viceversa) izbuteşte – numai el ştie cum – să creeze miniature plastice, evocând mai cu seamă scene biblice, pe asemenea suporturi neconvenţionale.
În mod surprinzător, ambii plasticieni, P. Găitan şi G. Avram, mi-au relatat că au avut de multe ori revelaţii legate de forma primară şi, ulterior, finală a structurilor cu care lucrează. Doar un ochi şi un suflet de artist plastic ca al lor pot intui în lucrurile banale ce ne înconjoară, minunăţii la care nu ne-am fi gândit.
Gigi Avram este de când îl ştiu mereu în căutarea unor materiale noi, ce nu se găsesc pe la noi. De aceea, ştiind de peregrinările mele prin lume, m-a rugat să-i aduc dacă poposesc prin Nordul Africii o bucată de santal. Este o specie de arbore tropical, de culoare albă sau maro, densă, frumos şi persistent mirositoare. În Tunisia n-am găsit, dar în Maroc am avut noroc. Pe ţărmul Atlanticului, în celebra staţiune balneară Agadâr, am întâlnit un artist ce confecţiona şi vindea la o tarabă statuete şi măşti. I-am cerut o bucată din lemn de santal, explicându-i că sunt din România şi aş vrea să i-o ofer în dar unui coleg de breaslă de al său. M-a invitat a doua zi la atelier de unde am cumpărat o statuetă, oferidu-mi la plecare un fragment brut din preţiosul material.
Care stă şi acum – mă ruşinez să o spun – pe un raft al bibliotecii mele din Braşov, negăsind vreme să i-l duc prietenului din Valea Mare. Dar timpul nu-i trecut…
Sitenii – nişte oameni minunaţi
Dar să revin la personajul ce face obiectul prezentului reportaj, Petre Găitan, şi la evenimentul cultural plin de încărcătură sentimentală. Dar şi patriotică, intitulat sugestiv, „De la moşii noştri”. A fost ediţia a III-a, desfăşurată în zilele de 17-18 august 2013, organizată de Primăria Sita Buzăului, Consiliul Local, Căminul Cultural, Şcoala generală „Nicolae Russu” şi Parohia Ortodoxă locală.
Şi aşa cum inspirat afirma dr. Ioan Lăcătuşu, istoric şi sociolog redutabil, locuitorii comunei Sita Buzăului sunt oameni harnici şi vrednici gospodari, căliţi fizic şi spiritual de condiţiile geografice şi climaterice, dar şi de vitregiile istoriei, care au păstrat din moşi strămoşi tradiţiile culturii populare, fiind prezenţi în viaţa publică locală, regională şi naţională cu formaţii folclorice reprezentative.
Un cadru propice de manifestare a acestor tradiţii, de cinstire a înaintaşilor, de întărire a vieţii comunitare şi de extindere a legăturilor culturale cu românii din Buzăul Ardelean, cu cei din judeţul Covasna, precum şi din alte judeţe din Transilvania şi de peste Carpaţi, îl constituie Sărbătoarea sitenilor „De la moşii noştri”.
Programul bogat şi variat a cuprins şi anul acesta mai multe concerte de muzică populară şi uşoară, o paradă a portului, un foc de tabără, urmat de un bal. Printre participanţi s-a numărat, după cum arătam la început şi interpretul de folclor şi sculptorul Petre Găitan, care a avut o expoziţie la Căminul Cultural.
Impresiile sale sunt deosebite, declarându-ne că s-a simţit deosebit de onorat să fie invitat la o asemenea întâlnire emoţionantă a fiilor zonei. A expus o mică parte a ultimelor sale creaţii, având ca tematică anumite personaje istorice, eroi din basme şi balade populare, precum şi anumite teme biblice.
Copiii, interesaţi de sculptura în lemn
„Un interes aparte pentru acest gen de artă au arătat mai ales adolescenţii, copiii, câţiva întrebându-mă unde ar putea deprinde meşteşugul dăltuirii lemnului, ne-a declarat artistul. Auzind acest lucru conducerea locală, în primul rând primarul Nicolae Stoica, dar şi directorul Căminului Cultural din localitate, Daniel Neagoe, mi-au propus să organizez un curs de inţiere în arta sculptării lemnului, un atelier-şcoală, ceea ce m-a bucurat mult.
Urmează să stabilm detaliile şi, poate, la ediţia următoare a Serbării voi avea…concurenţă printre puştii localităţii. Ar fi minunat.
Urmează „Ciobănaşul”…
…La finalul acestei săptămâni are loc la Întorsura Buzăului o nouă acţiune asemănătoare, „Zilele oraşului”, precum şi tradiţionalul Festival de folclor, „Ciobănaşul”, ce a ajuns – spre lauda organizatorilor – la cea de-a XXXXI-a ediţie. Mult-aşteptata desfăşurare de forţe artistice, precum şi petrecerea adiacentă, presărată cu multă voie bună are loc duminică, 1 septembrie, în zona Campingului
de la ora 12.00.
Este minunat că nu sunt abandonate aceste obiceiuri, că oamenii locului îşi venerează moşii, păstrând vie dragoste de neam şi glie.
Altminteri, ce rămâne după noi?
Horia C. Deliu
