Încă din vremurile de început ale istoriei omenirii, după constituirea primelor societăți omenești închegate, trebuind să ducă mereu lupte de supraviețuire pentru a se apăra fie de dușmani, fie de fiarele sălbatice, oamenii au învățat să ridice garduri și ziduri de apărare rudimentare în jurul așezărilor. Mai târziu, pe măsură ce numărul locuitorilor creștea și cunoștințele lor de asemenea, au apărut din loc în loc cetățile apărate de ziduri înalte de piatră și lemn etc.
Acest fenomen, provocat de teamă și prevedere, a luat amploare mai ales în perioada antică și în cea feudală și s-a perpetuat până în zilele noastre în diverse forme, conform noilor cunoștințe științifice și tehnologice în domeniul construcțiilor.
Fără îndoială, în topul acestor construcții impresionante Marele Zid Chinezesc le întrece pe toate. Această lucrare strategică gigantică a lumii antice, având ca scop „apărarea graniței imperiului chinez contra atacurilor popoarelor nomade”, impresionează prin caracteristicile ei. Conform sursei Wikipedia, „Mortarul folosit era produs din piatră de calcar arsă amestecat cu amidonul din orez. La construcția interioară a zidului se folosea un amestec de argilă, nisip și piatră cioplită. Grosimea zidului este foarte diferită, astfel de exemplu în regiunea Peking, zidul are o grosime între 4 și 8 m, la coama zidului 8, iar la bază 10 m grosime. La intervale de câteva sute de metri s-au construit turnuri de 12 m înălțime cu rolul de observare, transmitere de semnale și depozit de arme. Se apreciază ca ar fi existat cca. 25.000 de asemenea turnuri integrate în zid și 15.000 de turnuri pentru semnalizare care făceau legătura cu capitala situată lângă Kashgar. Codul de semnale era simplu, dacă se observa agresorul se făcea foc în turn.”
Construirea primei părți a zidului s-a făcut, în anul 214 î.Hr., din ordinul împăratului Qin Shihung-di, apoi continuată, în anul 1493, de împăratul Hongzhi din dinastia Ming etc, în final ajungând la o lungime de 21.196, 18 km, ceea ce pentru acea epocă însemna de fapt o lucrare faraonică.
Istoria ne oferă o mulțime de asemenea construcții celebre, din care ar fi de menționat câteva: Zidul lui Hadrian, fortificație construită în Anglia romană, anii 120-128 d.Hr., la ordinele împăratului roman Hadrian; Zidul plângerii din Ierusalim; Zidul Berlinului, și mai spre zilele noastre Zidul lui Trump, și o diversitate de alte ziduri mai mari sau mai mici, construite în diverse regiuni ale pământului, în scop evident de apărare. Dacă nu sunt ziduri, sunt garduri de sârmă ghimpată înalte de peste 3 metri, cu același scop, de apărare împotriva invadatorilor sau migranților nedoriți.
Ultimul exemplu de acest fel, generat de pericolul rusesc, este recenta decizie a Finlandei, după aderarea acesteia la NATO. Un articol semnat de George Traicu, publicat în 15/04/2023 (stiripesurse.ro) – cu titlul ”Noua cortină de fier din nordul Europei – Finlanda alocă sute de milioane de euro”, începe astfel: „Polițiștii de frontieră finlandezi au dezvăluit vineri traseul șantierului viitoarei cortine de fier care va acoperi o parte din imensa graniță de 1.340 de kilometri cu Rusia, o consecință a războiului din Ucraina, comentează AFP, potrivit Agerpres”.
Aflăm astfel, din conținutul articolului, că „În total, vor fi ridicați 200 de kilometri de garduri de sârmă ghimpată, de trei metri înălțime și mărginiți de un drum, pentru un buget prevăzut de 380 de milioane de euro”. 70% din construcție „se va afla pe frontiera de sud-est, cea mai densă a liniei de graniță cu Rusia, … alte garduri vor fi ridicate mai la nord, pe lunga frontieră, în mare parte nelocuită, care urcă spre Laponia și granița norvegiană din Arctica”, șantierul urmând să se încheie în 2026.
Iată, așadar, că după 30 de ani de relativă pace de la căderea „Cortinei de fier”, care a marcat fricțiunile dintre cele două blocuri geopolitice, acum din cauza conflictului ruso-ucrainean se ridică o nouă „cortină”, cea finlandeză, iar planeta întreagă este „în fierbere” precum „vulcanii noroioși” și oamenii iubitori de pace și înțelegere nu știu cum să facă pentru ca ea „să nu dea în clocot” provocând astfel Al Treilea Război Mondial cu putere distructivă totală.
E bine să ia aminte cei care „scot sabia din teacă”, când trâmbițele vor începe să sune prea tare, „puterea dumnezeiască” va dărâma toate zidurile, cum altădată căzut-au și zidurile Ierihonului!
E datoria conducătorilor înțelepți ai omenirii să vegheze ca acest lucru să nu se întâmple. Încă nu este prea târziu de a restabili Pacea lumii la Masa tratativelor!
Mihai Trifoi
