Oamenii ca maimuţele, au dezvoltat simţul imitaţiei. Dacă un nebun se aruncă în fântână, alţi zece după el, ca nu cumva să rămână mai prejos, iar conaţionalii noştri nu fac excepţie. Şi ceea ce este mai interesant e faptul că mai întâi se copiază nebuniile şi lucrurile rele, dar cu efect… La acest capitol doar chinezii şi turcii ne întrec, dar în sens bun pentru ei, care „clonează” tot ce le pică în mână şi poate aduce profit vânzând produsul altora la preţ redus.
Cică undeva prin miraculoasa Americă cineva mai acătării şi-a zis să-şi toarne în cap o găleată cu apă rece şi să facă o donaţie în scop caritabil, apoi să lanseze o „provocare” altor asemenea lui. Şi cum persoana respectivă nu era oricine, s-au găsit rapid destui imitatori, încât trecând oceanul nebunia a cuprins şi România, de parcă donaţia în discuţie nu s-ar fi putut face şi fără tot tam-tamul. Totuşi au mai existat cazuri asemănătoare şi în trecutul mai îndepărtat, dar cu alt scop. Atunci boierii sau cei care păcătuiau trebuiau să vină la porţile stăpânirii cu cenuşă pe cap pentru a-şi arăta căinţa, doar că pe vremea aceea nu exista televiziunea, care să răspândească „boala” în toată împărăţia…
Ceva mai sus, în sferele mai înalte, se răspândeşte altă „boală”, cea a taxelor. Şi aici românii sunt foarte prolifici şi inventivi, căci de undeva trebuie să iasă banul, şi de unde de altundeva decât de la bietul popor. Aşa, după multe nopţi de gândire profundă a celor care „ne vor binele”, s-a născut „taxa pe stâlp”, dar aici trebuiau în primul rând angajaţi şi plătiţi „numărătorii de stâlpi”, căci pe tot teritoriul României sunt destui stâlpi, unii chiar şubreziţi şi gata să cadă. Mai recent apare „ştirea-bombă”, cum le place să spună celor de pe la numeroasele televiziuni, precum că s-a inventat „taxa pe centrală de apartament”, dar asta numai după ce ani la rând au tot fost îndemnaţi bieţii oameni să-şi instaleze minicentrale în apartamente „pentru reducerea cheltuielilor”, îndemn care acum iată că „dă roade”. Desigur, guvernanţii care au propus această nouă taxă nemaiauzită s-au gândit şi la o explicaţie care de câţiva ani încoace a devenit refren: „Acestea sunt recomandările UE pentru alinierea preţurilor la gaze la nivel european”. Păi această UE de ce nu face prima dată recomandări pentru alinierea salariilor şi pensiilor la nivelul ţărilor din UE şi abia apoi să ne ceară alinierea preţurilor la combustibil, care şi aşa este împovărător?! Oare din atâţia noi europarlamentari trimişi la cancelariile UE nu se găseşte nici unul să atragă atenţia asupra acestui lucru? Şi de ce trebuie noi mereu să-i imităm pe alţii? De ce nu ne mobilizăm cu toţii şi să facem fapte măreţe, încât alţii să ne imite pe noi?! Ei, aici e mai greu, căci trebuie mai multă gândire şi mai multă voinţă şi muncă, e nevoie de stăruinţă, seriozitate, responsabilitate şi muncă de calitate, şi-atunci nu-i mai simplu şi mai uşor să inventăm taxe?
Poate că toţi cei care-şi pierd timpul şi energia în dispute caragialeşti interminabile ar fi mai bine să-şi toarne în cap o găleată cu apă rece, pentru a se trezi la realitate şi a se apuca de treabă în folosul societăţii care, crezându-i mai deştepţi, i-au pus acolo pentru a ne făuri un trai mai bun.
Mihai Trifoi
