Falsa idee că limba Esperanto nu mai există circulă printre persoanele neinformate care, bazate pe aceasta, lansează zvonuri menite a induce în eroare ascultătorii. Nimic mai greșit. Autorii unor astfel de opinii ar face bine ca înainte de a vorbi să acceseze mijloacele de informare în masă pentru a se documenta. Mișcarea esperantistă, cultural-lingvistică, nu numai că există, dar are și reprezentanți la ONU și UNESCO, precum și la alte organizații. În Europa activează chiar și o Uniune Esperantistă Europeană (EEU), la care este afiliată și Asociația de Esperanto din România, iar Asociația de Esperanto Universală (UEA), care coordonează activitatea Esperanto la nivel global, are sediul la Rotterdam, în Olanda.
În fiecare an este organizat Congresul Națioanl Esperanto în cele mai multe din cele 120 de țări în care există vorbitori de esperanto. Cele mai importante evenimente esperantiste anuale sunt al 109-lea Congresul Universal de Esperanto (în 2024 se va desfășura la Arușa, în Tanzania, 3 – 10 august) și al 57-lea Congres ILEI (Liga Internațională a Profesorilor Esperantiști), care se va desfășura în perioada 20-27 iulie 2024 la Masejoo, în Brazilia, cu tema „Esperanto pentru o educație justă”.
În afară de acestea au loc o mulțime de alte evenimente esperantiste: congrese, conferințe, simpozioane, cursuri, examene, întâlniri de lucru, seminarii etc., fizic sau online. Un astfel de eveniment important a fost și Congresul de Esperanto European, organizat în „inima” Europei, la Strasbourg, în perioada 8-13 mai 2024, cu tema „Dialog între popoare europene, purtător de pace”. Printre cei peste 500 de participanți s-au numărat și 9 esperantiști din România.
Organizat de către asociațiile esperantiste din Franța și Germania ca un congres comun, a avut parteneri de seamă: Federația de Esperanto Belgiană, Asociația de Esperanto Elvețiană, Federația de Esperanto Italiană, Federația de Esperanto Internațională Feroviară și Liga Internațională a Profesorilor Esperantiști. În plus, a primit susținerea Asociației de Esperanto Universală și Uniunii Esperantiste Europene.
În mare parte lucrările congresului s-au desfășurat la Universitatea Le Patio, în condiții foarte bune, într-un cadru cu adevărat european, descris astfel în Cartea congresului: „Strasbourg, un punct crucial în Europa, sediul Consiliului European, al Parlamentului European, al Curții Europene pentru Drepturile Omului și al Fundației Europene a Științei”.
Un program bogat în activități diverse: de la festivități, conferințe, întâlniri de lucru, librărie și prezentări de cărți, concerte, excursii, vizite la muzee și diverse alte obiective turistice și până la simple discuții între participanți din câteva zeci de țări, toți vorbind aceeași limbă.
Referitor la tema aleasă, în opinia organizatorilor, „scopul principal al congresului de a convoca vorbitorii de Esperanto de toate nivelurile și astfel să le propună o șansă unică pentru întâlniri favorabile prin schimburi de experiență și discuții.”
De asemenea, aranjamentul urmărea și „să invite toți locuitorii din Strasbourg și împrejurimi să ia cunoștință cu lumea fascinantă a activității Esperanto. Aceasta impune cercetarea profundă a istoriei limbii Esperanto, cultura ei și caracteristicile ei, care o fac o limbă contemporană de seamă”, un instrument de comunicare menit a facilita dialogul între oamenii vorbitori de limbi diferite.
Fiind un remediu puternic pentru creșterea înțelegerii reciproce și întărirea legăturilor între comunități, Esperanto devine un contributor important la pacea lumii, și chiar dacă astăzi încă nu i se recunosc pe deplin meritele, viitorul este imprevizibil.
Cu satisfacția de a revedea pe mulți dintre prietenii sau cunoștințele mele din diverse țări și de a închega noi relații, am petrecut câteva zile pline de activități deosebit de atractive, într-o atmosferă cu adevărat internațională, în înțelegere și respect reciproc, așa cum de fapt ar trebui să se întâmple pe tot globul.
Un punct aparte din Programul congresului se referea la vizite la obiective turistice și excursii. Din păcate, din cauza locurilor limitate (20) pentru vizitarea Parlamentului, nu am putut participa la acest eveniment important, dar cel puțin am putut admira din exterior impresionanta construcție, cu ocazia unei excursii cu un vaporaș pe râu.
Nu mai puțin atractivă a fost și vizita la Catedrala Notre-Dame, adevărată bijuterie arhitecturală gotică, recunoscută de Unesco ca moștenire culturală mondială, aflată în centrul orașului.
Alte două excursii deosebit de interesante au fost cea pentru vizitarea celui mai mare Muzeu al Trenurilor și a face astfel cunoștință cu două secole de istorie despre trenurile din Franța, și cea de explorare a regiunii Alsacia, care includea vizitarea Castelului Haut-Koenisbourg și a orașului turistic Colmar, cu care s-a și încheiat congresul.
Trecând peste unele peripeții inerente unei călătorii, și luându-mi rămas bun de la prieteni și noile cunoștințe, cu valiza plină de amintiri m-am grăbit spre stația de autobuz, să nu ratez plecarea spre Aeroportul din Frankfurt, unde aveam să aștept cinci ore până la îmbarcarea în avionul spre București. Ajuns din nou în Capitală, cu un microbuz mi-am continuat drumul spre Sf. Gheorghe, de unde am plecat cu o mașină spre Bixad.
Totuși călătoria mea nu s-a încheiat aici, căci după o pauză de două zile am plecat cu trenul spre Baia Mare și de acolo cu o mașină până la Tăuții-Măgherăuș, un orășel din apropierea aeroportului, pentru a participa la Simpozionul Național de Esperanto, organizat de Asociația de Esperanto din România. Programul simpozionului includea: seară de intercunoaștere, expoziție de carte și reviste în esperanto, vizită la Muzeul de Mineralogie din Baia Mare, program cultural comun cu Casa de Cultură din Tăuții-Măgherăuș, la care a participat și o delegație cu un ansamblu folcoric din Grecia. După deschiderea oficială de către primarul orașului, au urmat două prezentări de cărți, autori Mihai Trifoi și Ioan Crâncău, și o expoziție de picturi ale doamnelor Mariana Pitar din Timișoara și Mihaela Coste (pictor local), precum și programul artistic prezentat de două echipe de dansatori, una din zona maramureșeană și cealaltă din Grecia, care au încântat privirele, artiștii fiind răsplătiți generos cu aplauze și modeste daruri simbolice.
Programul a continuat seara la masa festivă cu sărbătorirea a trei dintre colegii esperantiști, cu ocazia împlinirii venerabilei vârste de 80 de ani. A doua zi, 19.05.2024, a inclus prezentarea a 7 prelegeri, un cerc de conversații și o vizită la Muzeul Satului din Tăuții-Măgherăuș, un loc deosebit de apreciat de toți cei prezenți, după care participanții la simpozion au mulțumit călduros gazdelor și au plecat cu un autobuz spre gara din Baia Mare, pentru a se reîntoarce în orașele lor, respectiv București, Timișoara, Gherla, Satu Mare etc. Eu mi-am continuat drumul spre orașul natal, Sighetu Marmației, pentru o scurtă vizită la rude, după care am revenit cu trenul la Bixad, unde mă așteptau alte evenimente, căci nu-i așa? Pământul e rotund…
Mihai Trifoi
