Vedem adeseori în viață că unii reușesc să se descurce mai rapid, iar alții se mișcă „cu încetinitorul”. Stând și judecând situațiile, ajungem la concluzia că, din anumite motive, primii amintiți sunt mai pregătiți decât ceilalți, deci mai capabili. De pildă, problema vaccinării.
Din cotidianul național Libertatea, din 5 octombrie 2021, aflăm „Cum a ajuns Portugalia liderul vaccinării pe plan mondial”: „Astăzi, peste 84% dintre portughezi sunt vaccinați deja cu schema completă. Este cea mai mare rată de acoperire vaccinală din întreaga lume, depășind toate statele UE, dar și Israel (62,1%) sau Marea Britanie (67,2%)”, în timp ce în România rata vaccinării este de abia 33%, iar în Bulgaria 22%. Se pare că în țările estice, fost comuniste, percepția populației este alta decât în țările vestice. Unii specialiști susțin că în aceste țări oamenii au o relație mult mai puternică cu religia și de aceea așteaptă ca divinitatea să-i salveze.
Cauzele pentru care românii „nu se lasă” vaccinați sunt multiple, începând cu instabilitatea politică și deci lipsa de încredere a cetățenilor în autorități. Și acest lucru ni se pare firesc, atât timp cât oamenii au fost înșelați, în mod repetat, prin tot felul de promisiuni electorale neonorate și prin lipsa de preocupare adevărată pentru bunăstarea poporului. O altă cauză este reprezentată de rețelele de socializare, invadate de teoriile conspirației mondiale, dar și de o bună parte a mass-mediei, în care apar nenumărate știri contradictorii, încât cetățenii simpli nu știu ce să creadă, nu pot discerne adevărul de „fake news”. Aici putem adăuga și o anumită incompetență sau incapacitate a autorităților statului de a mobiliza populația și a explica oamenilor importanța vaccinării. Un alt factor care induce oamenii în eroare este refuzul unor cadre medicale de a se vaccina. Pe bună dreptate, medicul Alexandru Rafila se întreabă (sursa: ziarul comunității brașovene Transilvania expres, 5 octombrie 2021): „E foarte greu de înțeles de ce o persoană care a terminat Medicina refuză să se vaccineze”. Și chiar așa! Ce pretenție să mai ai de la omul de rând, zăpăcit de avalanșa de informații și de știri care se bat cap în cap, și de lupta acerbă între pro- și contra-vacciniști?!
Din nefericire, în România prioritară nu este vaccinarea populației, ci lupta pentru putere, dărâmarea de guverne și teatrul absurdului din Parlament, toate vegheate și îndrumate de un tătuc, respectiv Președintele Klaus Iohannis, care nu-și vede capul de atâtea treburi. Să nu mai vorbim de sistemul sanitar românesc mereu luat prin surprindere, acum aproape aflat în colaps, și nici despre sistemul educativ epuizat de atâtea reforme nefinalizate, încât mai avem mult de mers până când vom ajunge la „România educată”, atât de iubită de domnul Președinte.
Portugalia a reușit să-și vaccineze aproape întreaga populație și să țină pandemia sub control prin inteligența și ingeniozitatea unui lider și prin cooperarea strânsă între populație și autorități. Un fost comandant de submarin, Henrique Gouveia e Melo „a dus țara pe culmea vaccinării”. Cum a procedat? „Victoria Portugaliei nu e a unui singur om. Însă, sub comanda lui Gouveia e Melo, țara a triumfat și la capitolul încredere, și logistic, găsind cele mai rapide modalități să vaccineze mulți oameni”. Chiar dacă au existat și în Portugalia unele scandaluri politice, Gouveia e Melo nu s-a descurajat: …a preluat vaccinarea în februarie… A adus cu el o echipă de 30 de strategi militari, matematicieni și doctori care să lucreze cu oficialii din Ministerul Sănătății pentru a coordona împreună o rețea de aproximativ 300 de centre de vaccinare. Bună parte din aceste centre au fost create pe stadioane municipale.” Și, desigur, el nu s-a limitat la aceasta, ci: „Cu 5000 de doctori, asistente și voluntari, sistemul a reușit să administreze, la vârf, 154.000 de vaccinuri”. Ba mai mult, vârstnicii au avut prioritate: „În Portugalia, vârstnicii sunt vaccinați în proporție care poate să pară imposibilă din punct de vedere statistic. Datele oficiale … spun că rata e de 100%, la toate cele trei grupe de vârstă la risc: 60-70, 70-80 și peste 80 de ani”. Deci se poate, dar e nevoie de personalități puternice, de hotărâre politică și de cooperare a populației cu autoritățile; lipsa de încredere nu face decât să agraveze situația, iar lipsa de încredere a populației în autorități este un rezultat al degringoladei politice care se întâmplă în România de câteva luni, și probabil va continua, deci nu e de mirare că România a ajuns „Lombardia Europei”, după cum ne taxează mass-media. Oare când se vor trezi autoritățile române din „somnul cel de moarte”?!
Mihai Trifoi
