Printre lucrările scriitorului-filozof danez Martinus una deosebit de interesantă are ca temă „logica lumii”. Publicată în 1938 de Institutul Martinus din Copenhaga, cu titlul „LOGIK”, a fost tradusă din daneză în mai multe limbi. În anul anul 1962 apare varianta în esperanto, tradusă de Ib Sshleicher; în 2009 este publicată în Danemarca varianta în limba română, tradusă din esperanto de Mihai Trifoi.
Volumul întitulat „Logică” cuprinde 286 de pagini și, deși a trecut aproape un secol din 1938, conținutul cărții nu și-a pierdut valabilitatea. Spre exemplificare, vom prezenta doar un scurt comentariu referitor la Capitolul al 4-lea cu titlul „Omenirea într-un anumit grad condusă de fanatici”:
În viziunea lui Martinus, Imaginile și concepțiile contrare despre existență duc la conflicte: „Imaginile și concepțiile contrare despre existență au ca rezultat firesc un fond de multe uniuni religioase, secte și partide politice noi de diverse feluri, fiecare cu sistemul său special de idealuri, dogme și reguli de viață, despre care sistem ele cred cu tărie ca fiind ”singurul just și drept”, și după care ele în mod necesar trebuie să considere alte concepții ca fiind împotriva moralei și împotriva legii. Aceasta este în general relația dintre uniuni, fie religioase, fie politice sau într-un alt fel materialiste.”
Educația ca factor contributor la generarea conflictelor:
„Omenirea este o colecție de grupuri și partide, din care fiecare crede a fi reformator, iar acest lucru este valabil mai ales în așa-numita parte civilizată a omenirii. Aproape fiecare copil se naște într-o tendință spirituală a cărei principală caracterizare este dușmănia față de membrii altor tendințe spirituale. Din cea mai timpurie copilărie tinerii deci sunt instigați la indignare, intoleranță și luptă împotriva grupurilor și partidelor altfel gânditoare. Totuși se întâmplă că ei pornesc din tendința religioasă sau materialistă în care s-au educat, și cu entuziasm găsesc un izvor pentru natura lor intolerantă și primitivă în munca pentru principiile și ideile noului sistem de idei care i-a captat.”
Diversele tendințe nu se potrivesc cu adevărul absolut al vieții:
”Deoarece diversele tendințe sunt atât de opuse, ele nu pot fi toate identice cu adevărul absolut sau realitatea. Câteva sunt inevitabil mai mult sau mai puțin greșite, inevitabil puțin nu se potrivesc cu adevărul absolut al vieții. Ele sunt indicații despre un ceva sublumesc, spiritual sau material.”
Într-un anumit grad, omenirea este condusă de fanatici:
„Niște tendințe mai mult sau mai puțin greșite, mai mult sau mai puțin în dezacord cu realitatea sunt mai ales un fanatism, și deci conducerea omenirii, într-o anumită măsură, zace în mâinile fanaticilor care, în domeniile materialist și religios, în predică amenință cu moartea și pieirea împotriva celor care gândesc altfel. Înfloresc cele mai ciudate afirmații, care sunt făcute cunoscute pe scară largă prin filme, radio, reviste, cărți și prelegeri. Niciodată înainte superstiția nu a dispus de atâtea mijloace potențiale ca și acum.
Dar se înțelege că acele mijloace puțin câte puțin vor servi adevărului, vor fi folosite în răspândirea concepției corecte despre viață.”
Despre răspunsul la întrebarea „Ce este adevărul?”:
„Pe moment oamenii nu cunosc realitatea. Răspunsul la importanta întrebare ”Ce este adevărul?”, marea majoritate îl vede încă numai prin ochelarii multicolori ai egoismului, înțelegerii greșite, superstiției și fanatismului. Întrebarea încă rămâne ca o temă de discutat, iar diversele răspunsuri cauzează conflict, – este o origine efectivă pentru război, suferință, eșec și apatie de viață.”
Inegalități sociale care duc la suferință:
„În timp ce omenirea creează niște împrejurări după care o parte dintre indivizi ei se naște în sărăcie, sub exploatare și în dezonoare, și o altă parte în lux, risipă și delăsare, cât timp ea este cauza pentru care onoarea, demnitatea și puterea unui om depind de contul lui bancar este doar o întrebare despre bani, atât de mult timp lipsește o logică în mentalitatea acelei omeniri, și deci manifestările ei sunt acțiuni greșite și soarta ei este suferință.”
Iată deci, au trecut aproape 100 de ani de la apariția acestei cărți și omenirea n-a învățat aproape nimic din suferința și distrugerile provocate de cele două Războaie Mondiale, mentalitatea ei a rămas aceeași, numai mijloacele s-au schimbat și se manifestă în noi conflicte cu tendințe globale și cu putere distructivă înmiită. În acest fel, Omul continuă să rătăcească prin zona întunecată a evoluției sale.
Mihai Trifoi
