12.01.2024. Am intrat deja în noul an. Situația la nivel globaL s-a dereriorat, răul a ieșit din matca sa și s-a răspândit în lume, iar acum toți vor să fie „cei dintâi” sau mai popular „cel mai tare în parcare”. Setea de putere, invidia, aspirația spre glorie, pierderea rațiunii și ura față de semeni au cuprins inimile celor „fără de conștiință”, celor certați cu omenia și cu Dumnezeu, celor care se cred cei mai puternici, dar care, în nimicnicia lor, se arată cei mai slabi, căci vântul istoriei îi va mătura pe toți; oricât de puternici s-ar crede, ei nu vor putea fi mai presus de Divinitate.

Cele două războaie,  ruso-ucrainean și Israel-Hamas, încă nu s-au terminat, iar prin alte părți mocnesc focurile gata de aprindere. E trist să vezi cum oamenii, care ar trebui să fie frați și prieteni, se ucid și se rănesc unii pe alții, își distrug orașele și satele frumose și clădite cu mare trudă, mânați de visul lor de mărire și de nebunia lor de a repeta la nesfârșit greșelile istoriei trecute. E trist să vezi cum, în loc ca oamenii și statele lumii să-și unească resursele și eforturile pentru a transforma planeta într-un spațiu paradisiac unde să trăiască toți pământenii în pace și liniște, ei depun toate eforturile pentru a distrge bunăstarea semenilor și a lor înșiși. De ce?!

România, cu toată frumusețea ei, că despre bogății nu prea mai avem ce vorbi, încă n-a intrat în această sarabandă a nebuniei globale, dar nici departe nu e, sub continua amenințare a războiului de la granițe. Și oricum, ca membră NATO, cu trupe străine pe teritoriul ei, este ca și cum ar fi ocupată. Din fericire, cei care ne-au „ocupat” se zice că ne sunt prieteni, și bine ar fi să rămână așa, dar ce se va întâmpla totuși după ce războiul va înceta?! Aceasta este o altă întrebare, la care va da răspuns doar Viitorul. Acum România este cu adevărat ocupată să-și întărească armata, să-și mențină independența și să devină mai puternică. Dar va putea să-și atingă acest scop, numai dacă politicienii țării vor renunța la comportomentul de maidan și vor reuși să coaguleze energia maselor în vederea înfăptuirii unor proiecte de țară viabile, care să ducă la creșterea nivelului de trai al întregii populații, nu doar al elitelor, însă ne e teamă că în anul 2024, cu toată ascuțirea luptei pentru putere în timpul celor 4 rânduri de alegeri, lucrurile să nu evolueze după dorința cetățenilor de rând.

  Și am pune această întrebare: „De ce?”

Noi, toți cetățenii, cât și structurile conducătoare, sau mai precis „aleșii noștri”, ar trebui să ne punem această întrebare înainte de a merge mai departe.

De ce, conform unui sondaj IRES realizat la sfârșitul lui decembrie 2023, referitor la nivelul de încredere a cetățenilor în instituțiile democrației, cifrele indică un minim istoric: Președinția 11%, Guvernul 18%, Parlamentul 11%, partidele politice 11% ?! Gândiți și judecați cum să faceți să ajungeți în fruntea clasamentului, nu la coadă.

De ce după aproape un sfert de veac de la Revoluție cel puțin 30% din populația României încă se mai află la pragul sărăciei și sub acesta?

De ce după zeci de ani de când se discută despre autostrada București – Brașov aceasta nu este terminată nici acum?

De ce pe drumurile României mor sau sunt răniți oamenii, în accidente fără număr, ca la război?

De ce autoritățile încep să ia măsuri drastice numai după ce se întâmplă un incendiu dezastruos soldat cu morți și răniți?

De ce nu se pot asigura în țară condiții de viață mulțumitoare, pentru ca cei care au plecat din România să simtă imboldul de a se întoarce pe meleaguril natale?

De ce este distrus viitorul tinerilor noștri de flagelul drogurilor?

De ce există atâta violență familială și stradală a cărei rezultat înseamnă traume, răniri, crime sau sinucideri?

De ce există atâția oameni debusolați, care nu-și găsesc locul în viață?

De ce sistemul educativ din România nu poate ține pasul cu cerințele societății? Și, pentru a argumenta, aici am pune întrebarea de ce s-a ajuns până acolo, încât să dai diplome de merit  unor elevi de nota 3 sau 4 ?!

De ce disciplina în multe dintre școlile noastre lasă de dorit?

De ce se întâmplă atâtea scandaluri, violuri, sinucideri etc.?

De ce există oameni care nu vor să muncească, chiar dacă le oferi posibilitatea; statul nu găsește nicio soluție pentru integrarea acestora într-o activitate benefică?

De ce nu se poate pune stavilă jafului, înșelăciunii și agresivității cetățenilor certați cu legea?

De ce există discrepanțe atât de mari între salarii și între pensii?

De ce România, cu toate bunele intenții ale unor politicieni sau guvernanți, nu reușește să „evadeze” din coada clasamentului țărilor europene?

De ce în UE trebuie să existe cetățeni se rangul I și cetățeni de rangul II, deși pe toate căile este promovată „egalitatea”? Vedem de 11 ani această „egalitate” când vrem să intrăm în Spațiul Schengen.

Și, bineînțeles, această întrebare (de ce?) trebuie să și-o pună în primul rând cei care ne conduc, în prezent, și mai ales cei care sunt gata să ne conducă în viitor, căci până la urmă „cum e păstorul, așa sunt și oile”.

Noi, cetățenii obișnuiți, avem toată convingerea că, mobilizându-și toate forțele și creându-și un vis, untr-un deceniu țara noastră ar putea ajunge din urmă țările mai evoluate, dar pentru aceasta este nevoie de o dorință arzătoare și voință continuă. Dumnezeu să ocrotească România!

Mihai Trifoi

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail