Transformarea societății românești postdecembriste s-a dovedit a fi un proces mult mai lung decât ne-am așteptat. Ca după orice schimbare de regim prin revoluție, întâi se creează haosul și după aceea „noua ordine”, dar care nu întotdeauna este chiar ceea ce s-a dorit de fapt.

 

Nici România n-a fost scutită de această realitate, căci după 30 de ani de la Revoluția din 1989 mulți români trăiesc sentimentul că se află într-o țară „în destrămare”, pe un pământ binecuvântat de Dumnezeu, dar de care toți trag în toate părțile gata să-l rupă, iar prin migrarea continuă a unei bune părți din populație spre țări mai dezvoltate, și tendințele separatiste ale unora care se cred mai buni și mai nobili decât alții, situația devine și mai complicată. Dacă adăugăm la acestea luptele politice interne mai ceva decât pe vremea lui Caragiale, jaful din bogățiile țării, corupția, crima organizată, sărăcirea populației etc., tabloul devine și mai sumbru, încât ceea ce s-a făcut cu adevărat benefic pentru țară și locuitorii ei se pierde în umbră.

Bineînțeles, privită situația din altă perspectivă, lucrurile par mai roz, dar aceasta probabil numai la „vârful aisbergului”, unde se află clasa politicienilor, îmbogățiților și profitorilor, însă cu cât cobori mai jos situația se schimbă dramatic. Altfel cum ne putem explica faptul că printre statele UE, România se află mereu pe ultimele locuri în clasament, deși dispunem de resurse naturale și umane de invidiat.

Unii cititori ar putea spune că autorul acestor rânduri „fabulează”, și noi le respectăm opinia, dar nu renunțăm la ideea de a scoate în evidență anumite aspecte ale vieții social-politice din societatea românească de astăzi. Să luăm, de pildă, ordinea publică.

În timpul regimului comunist ordinea publică era asigurată, în general, de Miliție și Securitate, dar cum imediat după evenimentele din ’89 aceste instituții au căzut în dizgrație, fiind urâte de populație, Securitatea „a dispărut”, iar Miliția a devenit Poliție, la care s-au adăugat pe parcurs Jandarmeria și multe alte structuri menite a menține ordinea publică și siguranța națională, așa cum îi stă bine unei democrații…

Problema este că, deși Miliția a devenit Polițe și s-a mai modernizat puțin, ea continuă să trezească aversiune în gândirea cetățenilor certați cu legea. Și cum răufăcătorii s-au înmulțit peste măsură și s-au organizat în clanuri și bande, „specializându-se” în „universitățile” (închisorile) din țară și din străinătate, având bani și „unelte” de spargere moderne, încât acum  aruncă și bancomatele în aer, de multe ori această instituție nu mai face față, iar unii polițiști  ajung să fie amenințați și chiar bătuți de interlopi și de alții asemenea lor, care nu mai au respect sau teamă nici de lege, nici de autorități. Pe de altă parte, cei meniți să păstreze ordinea publică  se plâng că nu dispun de dotările necesare și nu sunt apărați în fața legii, care uneori îi favorizează tot pe infractori etc.

Desigur, nu vrem să fim acuzați de informații false, de aceea aducem ca argument cotidianul național Libertatea, nr.9970, 18 februarie 2020, în care pe prima pagină se spune că ”un polițist din Brașov rezumă situația din România”. În josul paginii aflăm și cauza: „Războiul dintre Poliție și politicieni a pornit de la descinderea de săptămâna trecută la casa fostei soții a consilierului județean PNL Andrei Kadas, unde oamenii legii îl căutau pe unul dintre membrii clanului Alexa, dați în urmărire în patru țări pentru acțiuni informatice în SUA”. Textul articolului, publicat de jurnaliștii Cătălin Tolontan și Bogdan Păcurar, apare pe paginile 2-3, descriind pe larg situația creată. Astfel se spune în articol că „după câteva zile de tăcere”, polițiștii de sub Tâmpa au răbufnit și le-au amintit șefilor „cine sunt cei care ne prezintă drept brute”: „Hoții de buzunare pe care-i coboram acum 20 de ani din autobuze au ajuns „dezvoltatori imobiliari” și politicieni și râd de noi”. Autorii articolului adaugă: „Polițiștii au spus că, de fapt, asta e valabil pentru mai toată țara”.

Credem că situația descrisă mai sus este destul de sugestivă cu privire la ceea ce se întâmplă azi în țara noastră. Pentru mai multă veridicitate, redăm și o altă plângere a polițiștilor: „Ce țară e asta în care clanurile au ajuns să-și bată joc de poliție?” Dureros, dar adevărat, căci prea s-a extins infracționalitatea în România și, dacă nu se iau măsuri drastice, lucrurile vor scăpa de sub control.

Toate acestea ne duc cu gândul la unul din jocurile copilăriei: „Hoții și vardiștii”, numai că în timp ce acela era un joc, realitatea de azi e una veridică, în care hoții tind să-i depășească pe vardiști. Dă Doamne mai multă minte românilor pentru a se trezi din starea de letargie în care au căzut!

                                                                                                                                Mihai Trifoi

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail