Personalitatea Sfântului ierarh-cărturar Andrei Şaguna, acest „mesia al Transilvaniei” secolului al XIX-lea, a avut o influenţă benefică şi asupra românilor din Arcul intracarpatic. Şi nici nu se putea altfel. Cu recunoscutele sale calităţi de ierarh, om politic şi „manager” de excepţie, a inclus printre priorităţile pastoraţiei sale sprijinirea încercaţilor credincioşi din fostele scaune secuieşti, conştientizând situaţia deosebită în care se găseau aceştia: „Ştim cu toţii Iubiţilor – spune mitropolitul Andrei Şaguna, într-o circulară din anul 1870 – între ce împrejurări critice au trăit confraţii noştri din ţinutul Secuimii şi trăiesc încă şi până în ziua de astăzi. Cu toţii simţim dăunătoarele urme ce le-au lăsat influenţele timpului de mai înainte asupra creştinilor noştri din Secuime. Nicăieri nu este atât de ameninţată naţionalitatea şi confesiunea noastră ca acolo. Să prevenim deci Iubiţilor, pericolul acesta ce ne ameninţă cu pierderea unui membru însemnat din trupul bisericii şi naţiunii noastre, dând bucuroşi filerul nostru fraţilor care doresc înaintarea bisericii şi şcolii lor, dar le lipsesc mijloacele”.
Pornind de la o foarte bună cunoaştere a realităţilor din zonă – inclusiv prin prezența în cunoscutele stațiuni balneare Vâlcele și Covasna – sfântul mitropolit Andrei Şaguna, şi-a conceput acţiunile de sprijinire a românilor din fostele scaune secuiești, ca parte integrantă a strategiei sale, pe termen mediu şi lung, de propăşire a românilor ardeleni, prin asigurarea cadrului instituţional, de organizare comunitară – bisericesc şi laic – şi a suportului material şi financiar necesar prezervării şi afirmării identităţii ortodoxe şi româneşti, în condiţiile istorice ale acelor timpuri. Parafrazând cunoscutul proverb chinezesc, Sfântul mitropolit Andrei Șaguna Şaguna, nu le-a dat credincioşilor săi numai „peşte”, dar I-a învăţat, în primul rând „să pescuiască”.
Toate marile realizări şaguniene legate de „emanciparea politică şi bisericească a naţiunii române… de progresul învăţământului românesc de toate gradele – dar mai ales poporal – de înfiinţarea Asociaţiunii Astra şi a primei tipografii româneşti în Sibiu, de editarea ziarului „Telegraful Român”, de tipărirea altor cărţi şi de toate celelalte” 3 se regăseau, cu efectele lor binefăcătoare, în viaţa comunităţilor româneşti de la curbura interioară a Carpaţilor.
Preocuparea sfântului mitropolit Andrei Șaguna pentru alinierea, protopopilor din „vechiul val”, la suflul nou, de cursă lungă impus de Andrei Şaguna, stimularea capacității lor de a înţelege vremurile, și a componentei pragmatice a activităţii protopopilor ortodocşi din sud-estul Transilvaniei şi strădaniile acestora de a gestiona corespunzător relaţiile cu autorităţile locale şi a promova strategii de comunicare adecvate cu aceştia, în scopul obţinerii unui tratament egal al trebuinţelor şi aspiraţiilor românilor cu al celorlalte naţionalităţi.
Pe lângă sprijinul concret şi nemijlocit acordat românilor din sud-estul Transilvaniei, Andrei Şaguna a stimulat şi promovat solidaritatea românilor transilvăneni cu aceştia şi a asigurat racordarea vieţii româneşti din zonă, la viaţa culturală şi comunitară românească din Transilvania.
Și astfel a fost posibil ca la pregătirea, înfăptuirea și consolidarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, românii din sud estul Transilvaniei să-și aducă contribuția lor specifică.
Acest adevărat „testament” întru apărarea unităţii româneşti şi a credinţei ortodoxe al mitropolitului Andrei Şaguna, a fost continuat de discipolii săi care au fost mulţi şi vrednici, iar creştineasca lor osteneală a lăsat urme durabile, până în zilele noastre. Să menţionăm, în acest context, sprijinul primit de românii din fostele scaune secuieşti, de la ierarhii ardeleni, din rândul cărora amintim pe viitorul patriarh Miron Cristea, mitropoliţii Nicolae Bălan, Nicolae Colan, Antonie Plămădeală, până la Înaltpreasfințitul Ioan, azi mitropolit al Banatului, episcopii Justinian Teculescu, Veniamin Nistor, Emilian Antal, Preasfințitul Andrei, episcopul Covasnei și Harghitei şi mulţi alţii – o parte dintre ei născuţi pe aceste meleaguri.
În perioada interbelică implicarea benefică a statului român, a BOR, învățământului în limba română, Asociațiunea ASTRA, publicațiile românești, proiectul de reromânizarea a credincioșilor români maghiarizați, au condus la o adevărată renaștere națională românească.
Cursul firesc al istoriei a fost întrerupt dramatic de evenimentele ce au urmat după Dictatul de la Viena, cel de al Doilea Războiul Mondial și apoi, de instaurarea regimului comunist și de consecințele nefaste ale experimentul stalinist al Regiunii Autonome Maghiare.
O gură de oxigen pentru românii din cele două județe a reprezentat-o perioada 1968-1989, când întreaga zonă a cunoscut o puternică dezvoltare economică, socială și culturală. În acești ani, comunitatea românească s-a dezvoltat cantitativ și calitativ, și a obținut un statut normal, în relațiile cu autoritățile publice locale.
Au urmat evenimentele din decembrie 1989, când, ne-am câștigat libertatea, dar și imposibilitatea de a ne hotărî singuri destinul.
Dintre marile provocări, din perioada postdecembristă, care stau în fața comunității românești din județele Covasna și Harghita menționăm:
Scăderea și îmbătrânirea populației românești din cele două județe:
În județele Covasna și Harghita, în care românii sunt numeric minoritari, la recensământul populației și locuințelor din octombrie 2011 locuiau 84 217 români, față de 103534, la recensământul din 1992, când în județul Covasna au fost 54 586 români, iar în județul Harghita 48 948 (cu 19 312 persoane mai puțin).
Din analiza comparativă a datelor referitoare la structura pe naţionalităţi a populaţiei judeţului Covasna rezultă că, în anul 2011, faţă de anul 2002, au avut loc următoarele schimbări: populaţia totală a judeţului a scăzut cu 7%, populaţia de etnie maghiară a scăzut cu acelaşi procent (7%), populaţia de etnie romă a crescut cu 38%, iar populaţia de naţionalitate română a scăzut cu 12%.
Potrivit datelor prezentate rezultă că, din totalul celor 45 de localităţi ale judeţului Covasna (5 municipii şi oraşe şi 40 de comune), în aproape jumătate (21 de localităţi) există comunităţi româneşti de peste 100 de locuitori, iar cealaltă jumătate (24 de localităţi) comunități de sub 100 de membri.
Rezultă că, în anul 2011, în peste jumătate din totalul localităţilor judeţului Covasna locuiesc sub 100 de români, în comunităţi mici şi foarte mici, care nu oferă cadrul instituţional şi legislativ şi nici resurse umane, materiale şi financiare necesare păstrării identităţii româneşti.
Majoritatea comunităţile româneşti de peste 100 de persoane, din mediul rural, în perioada 2002-2011, au cunoscut procese de îmbătrânire şi depopulare, cu excepţia celor în care locuiesc romi.
Numarul românilor a scăzut în 2011, faţă de 2002 cu: 2257 – în Sf. Gheorghe, 1558 – în Întorsura Bizăului, 497 – în Covasna, 292 – Tg. Secuiesc.
Din analiza comparativa a datelor referitoare la structura pe naţionalităţi a populaţiei judeţului Harghita rezultă că, în anul 2011, faţă de anul 2002, au avut loc următoarele schimbări: populaţia totală a judeţului a scăzut cu 6,52%, populaţia de etnie maghiară a scăzut cu aproximativ acelaşi procent (6,32%), populaţia de naţionalitate română a scăzut cu 11,8%, iar populaţia de etnie romă a crescut cu 21%.
Numarul românilor a scăzut în 2011, faţă de 2002 cu: 1603 – în Topliţa, 1406 – în Bălan, 655 – Miercurea Ciuc, 145 – Gheorgheni.
Rezultă că, în anul 2011, în aproape trei sferturi (72%) din totalul localităţilor judeţului Harghita locuiesc sub 100 de români, din care în 39 localităţi (60%) din totalul localităţilor, sub 50 de români.
Potrivit datelor prezentate rezultă că, din totalul celor 67 de localităţi ale judeţului Harghita (9 municipii şi oraşe şi 58 de comune), în aproape o treime (19 localităţi) există comunităţi româneşti de peste 100 de locuitori, iar în două treimi (48 de localităţi) populația de etnie română este alcătuită din comunităţi mici şi foarte mici, de sub 100 de locuitori.
O problemă majoră o reprezintă situația viitoare a parohiilor ortodoxe din localitățile etnic mixte, cu un număr mic de credincioși.
Aproape jumătate parohiile ortodoxe (25 în Covasna şi 20 în Harghita), care au cu biserici reparate prin grija ÎPS Ioan și PS Andrei, şi cu o parte din proprietăţile imobiliare sechestrate de regimul comunist recuperate, se află în localități care au sub 100 de credincioşi ortodocşi. Dacă această tendinţă continuă, în următorii 10-20 de ani, majoritatea comunităţilor româneşti din satele cu populaţie etnic mixtă se reduc drastic, până la dispariţie. Parafrazându-l pe acelaşi mare prieten al românilor din zonă, regretatul părinte prof. Ilie Moldovan, reluăm strigătul său: „Ne piere neamul”, iar faţă de această situaţie nu putem rămâne indiferenţi.
Cele mai mari greutăți ale învățământului în limba română din județele Covasna și Harghita sunt cauzate de scăderea numărului de elevi și asigurarea funcționării claselor sub efectiv, precum și lipsa, din ce în ce mai mare, a profesorilor români calificați, mai ales a celor de limba română. În prezent, nu mai există învățământ în limba română în orașele Băile Tușnad, Vlăhița și Baraolt. În mai multe localități, copii români studiază în clase cu efective reduse. Sunt și comune în care, din lipsa școlii în limba română, copiii de români învață la școlile maghiare. O mare provocare o reprezintă funcționarea claselor de limba română din școlile gimnaziale din Sf. Gheorghe, precum și perspectiva pierderii statutului de centrul financiar al școlilor în care numărul elevilor a scăzut sub 300.
Principala problemă a activității culturale românești din județele Covasna și Harghita o reprezentă asigurarea finanțării instituțiilor și asociațiilor culturale din aceste județe, și eliminarea cazurilor de discriminare a finanțării proiectelor culturale românești, de către consiliile locale. Rezerve serioase sunt și în ceea ce privește susținerea instituțiilor și asociațiilor culturale românești de către comunitățile locale, în primul rând, prin participarea la manifestările organizate.
Dintre celelalte problemele cu care se confruntă românii din localitățile județelor Covasna și Harghita, în eforturile lor de ași păstra și afirma identitatea, pe meleagurile natale menționăm:
– Condiționarea ocupării unor funcții publice – altele decât cele prevăzute de lege – și a altor locuri de muncă, de cunoașterea limbii maghiare, practică care are drept consecință, lipsa de perspectivă a tinerilor români de a se realiza profesional în zonă;
– Existența administrației publice locale, condusă perpetuu de formațiuni etnice maghiare, administrație care este insuficient preocupată de asigurarea condițiilor de păstrare și afirmare a identității românești;
– Accentuarea comunicării deficitare, în spațiul public, a problemelor românilor din aceste județe, și promovarea cu succes a așa zisului Ținut Secuiesc, în care românii nu se regăsesc;
– Menținerea unei mari discrepanțe în asigurarea surselor de finanțare a instituțiilor, asociațiilor și publicațiilor maghiare și românești: cele maghiare primesc finanțare din trei surse (bugetul central, bugetul local, bugetul Ungariei);
– Există o mare diferență între ceea ce face pentru maghiarii din zonă, statul maghiar și ceea ce face statul român, pentru asigurarea caracterului multietnic și pluriconfesional al zonei.
În perioada interbelică problema românilor din fostele scaune secuiești, împreună cu cea a românilor din sudul Basarabiei și cea a moților făcea parte din rândul priorităților, respectiv din rândul „problemelor cu care nu se glumea”. Situația de astăzi o cunoașteți, iar dacă aceasta continuă, consecințele pe termen mediu și lung, sunt imprevizibile.
În același timp, menționăm și lipsa de solidaritate cu problematica românilor din Covasna și Harghita a marilor personalități ale vieții publice românești, a unor instituții academice și de cultură, a unor importante segmente ale societății civile românești (cu excepțiile cunoscute: SC Ștefadina București, Asociația „Calea Neamului” și alte câteva exemple).
La toate acestea se adaugă, slăbiciunile societăţii civile româneşti din cele două judeţe, dintre care menţionăm: lipsa de viziune şi consecvenţă în activitatea comunităţilor locale româneşti şi a liderilor acestora care nu au dat acţiunilor publice româneşti coerenţă şi eficienţă, în relaţia cu factorii de decizie locală şi guvernamentală; slaba organizare comunitară în zona neguvernamentală şi combativitatea scăzută în promovarea intereselor comunitare prin proiecte culturale de dezvoltare locală; susţinerea insuficientă, prin efort comunitar, a instituţiilor culturale care promovează cultura şi valorile româneşti; colaborarea deficitară între persoane şi instituţii, la nivel comunitar; participarea insuficientă a tineretului la activitatea de apărare şi promovare a intereselor comunitare şi culturale ş.a., cunoaşterea de către tânăra generaţie a realităţilor istorice etc.
De aceea, reiterăm și cu această ocazie, faptul că, ste timpul ca problema dăinuirii românilor din Covasna și Harghita să devină o prioritate a societății românești contemporane.
Pentru aceasta, pornind de la faptul că viaţa comunitară, în unitate şi solidaritate, nu a constituit şi nu constituie veriga tare (puternică) a comunităţii româneşti din cele două județe, dând curs învățămintelor Sfântului Andrei Șaguna și îndemnului neuitatului părinte profesor Ilie Moldovan, este timpul să ne luăm „destinul în mâni” şi să acţionăm „prin noi înşine”, pentru binele localităţilor noastre şi a urmaşilor noştri. Realizăm, astfel, un alt deziderat al zilelor noastre, potrivit căruia, într-o lume globalizată şi secularizată, pentru a-ţi păstra identitatea, trebuie să ţi-o afirmi plenar, pragmatic şi eficient, prin forțe proprii. Pentru aceasta trebuie să redescoperim lucru în echipă, să încurajăm voluntariatul şi, mai ales, să atragem tineretul la viaţa comunităţii. Exemple de bună practică există, în multe locuri din ţară, inclusiv în judeţele noastre. Trebuie doar să le studiem experienţa şi să o generalizăm, prin oameni dăruiţi, pentru că, după cum ştim cu toţii, omul sfinţeşte locul.
În al doilea rând, este nevoie să stimulăm solidaritatea fraților întru credință și neam, și transformăm uriașul capital afectiv al românilor din țară și străinătate, față de problemele noastre, în acțiuni punctuale, pragmatice, existând mari rezerve în folosirea rețelelor de socializare, prin reluarea, în forme actualizate a a patronării parohiilor ortodoxe și a școlilor și secțiilor în limba română, din județele Covasna și Harghita, de către parohii și școli din întreaga țară.
Și nu în ultimul rând este nevoie de sprijinul acordat de Parlamentul, Guvernul și Președenția României. Este timpul să înceteze discriminarea unei comunităţi de români, din inima României. Nu cerem privilegii. Cerem doar acordarea aceloraşi drepturi de care dispun concetăţenii noştri maghiari. Şi acest lucru se realizează în primul rând, prin acelaşi tratament prin finanţarea proiectelor comunitare şi culturale. La numeroasele demersuri întreprinse în acest sens, împreună cu celelalte asociații din cadrul Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, am întocmit și de această dată o Notă cu problemele prioritare ale comunității românești din județele Covasna și Harghita, pe care o vom înainta reprezentanților administrației publice locale și centrale.
Sperăm că Sfântul mitropolit Andrei Şaguna ne va ocroti și de această dată, și ne va oferi merindea sufletească şi suportul moral, pentru a putea gestiona corespunzător aceste numeroase provocări ce stau în calea dăinuirii românităţii şi ortodoxiei în Arcul Intracarpatic.
Dr. Ioan LĂCĂTUȘU
