Data de 14 octombrie este dedicată Cuvioasei Parascheva, ale cărei moaşte se află de peste două veacuri şi jumătate la Iaşi. De trei zile acolo are loc, aşa după cum s-a putut vedea şi la televizor, un pelerinaj de mari proporţii la care iau parte mii de credincioşi din zonă, dar şi din locuri mai îndepărtate. În ultimii ani a luat o amploare deosebită această sărbătoare, fiindcă Prea Fericitul Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, încă de pe când păstorea credincioşii Moldovei ca mitropolit a încurajat manifestările dedicate Sfintei Muceniţe.
Rămăşiţele ei pământene au fost aduse de la Constantinopol încă din 1641 pe timpul domniei lui Vasile Lupu, fiind aşezate în Biserica „Trei Ierarhi”. În anul 1888, racla a fost strămutată în incinta Catedralei Mitropolitane, după ce o minune a făcut să scape neatinsă dintr-un incendiu. Şi în prezent osemintele Cuvioasei Parascheva au rămas la vestita Catedrală din Iasi, bucurându-se de cea mai mare popularitate între sfinţii ce au moaştele în România.
Cine a fost Sfânta?
Să facem în cele ce urmează o scurtă prezentare a vieţii Sfintei Parascheva. S-a născut în secolul al XI-lea într-un sat (Epivat) din Tracia, situat undeva pe ţărmul Mării Marmara. Părinţii ei erau oameni cu stare şi au crescut-o în frica de Dumnezeu, îndemnând-o de mică să se roage, să respecte postul, datinile şi să fie îngăduitoare cu cei sărmani. Un frate al ei, urmând aceste sfaturi, a ajuns chiar episcop, fiind vestit pentru bunătatea şi cultura sa deosebite.
Pe când avea vreo zece ani, copila a auzit la o slujbă îndemnul Mântuitorului, care îi sfătuia pe credincioşi să se lepede de sine, să ia crucea şi să-L urmeze. Au impresionant-o în aşa măsură aceste vorbe, încât şi-a schimbat complet modul de a fi, devenind excesiv de milostivă. Ajunsese chiar să dăruiască hainele scumpe de pe dânsa celor săraci, îmbrăcându-se cu cele ponosite ale acestora.
Supărată, mama sa a certat-o şi pedepsit-o fiindcă exagera cu milostenia, însă nimic nu a mai putut-o întoarce din drumul credinţei întru Iisus. A crescut cu această devoţiune şi după o vreme s-a retras în pustie. Apoi a ajuns la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde rămas vreme de cinci ani. Mânată însă de dorinţa de a-şi petrece restul vieţii slujindu-l pe Mântuitor, a purces să viziteze Ţara Sfântă. Copleşită de cele văzute, s-a adăpostit într-o Mănăstire de calugăriţe din pustiul Iordanului.
Îndemnul unui înger
Dar într-o noapte un înger i-a apărut în vis, povăţuind-o să se reîntoarcă în locurile unde a venit pe lume, „pentru că acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe care L-ai iubit”. A ascultat povaţa, după care s-a înapoiat în satul său natal, dar a mai trăit numai doi ani, în post şi rugăciune.
Mii de credincioşi în Pelerinaj la Iaşi
Moaştele Cuvioasei s-au păstrat 200 de ani într-o biserică din Epivat, pentru ca în ziua de 14 octombrie a anului 1238 să ajungă în Bulgaria, la Târnovo, cunoscând ulterior şi alte mutări. În secolul al XVI-lea au fost duse la Constantinopol, de unde le-a cumpărat cu bani grei domnitorul Vasile Lupu. Astfel a poposit în cele din urmă racla în dulcele târg al Ieşilor. De altminteri, Sfânta Muceniţă este socotită ocrotitoarea Moldovei, având şi apelativul de Sfânta Vineri, protectoarea celor aflaţi în suferinţă. În limba greacă, Parascheva înseamnă, „a cincea zi a săptămânii – vineri”.
„Năpustitul berbecilor”
În tradiţia populară Sărbătoarea din 14 octombrie mai este cunoscută şi sub numele de „Năpustitul berbecilor”. Conform obiceiurilor pastorale (care încă se mai menţin pe ici, pe colo în judeţul Covasna şi despre care ne-a vorbit etnologul Ioan Popica, originar din Voineşti) un moment special în aceste zile îl reprezintă pregătirea turmelor pentru iernat. Până acum berbecii nu au stat împreună cu oile, dar în aceste zile sunt lăsaţi în turmă pentru împerechere, de unde termenul de… năpustire. De aceea se spune că are loc aşa-numita „nuntă a oilor”, care ţine până pe 8 noiembrie, de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Data prăsirii oilor nu este aleasă la întâmplare. Ea are o noimă, întrucât se ţine cont de perioada gestaţie de 21 de săptămâni până în luna martie, urmând să apară miei în jurul Paştilor.
Târguri de toamnă
Înainte vreme în zonele specifice creşterii oilor şi caprelor începând din 14 octombrie – de Sărbatoarea Sfintei Paraschiva (cum i se zice în Ardeal) – se deschideau tradiţionalele Târguri de toamnă, azi fiind tot mai rare. Conform calendarului popular asemenea iarmaroace erau nelipsite, fiind aşteptate de oieri cu mare nerăbdare, prilej de a se întâlni şi a face comerţ cu animale şi produse specifice: brânză, urdă, lapte acru, pastramă, lână. Se puteau cumpăra însă de toate, produse meştesugăresti de care oamenii satelor au nevoie în gospodării, articole de îmbrăcăminte, încălţăminte, bunuri de folosinţă îndelungată. Sătenii mai beau un păhărel, degustau bunătăţi, spuneau o glumă, petrecând într-o atmosferă degajată, de voie bună. După un an de muncă grea, ciobanii aveau şi ei un moment de răgaz.
Erau vestite bucatele tradiţionale, ce se mai prepară şi în prezent pe la anumite maialuri populare, gen „Răvăşitul oilor”, precum bulz, mămăligă cu urdă şi cu lapte bătut, cârnaţii de oaie, pastramă, iar mai nou nu lipsesc micii şi berea de rigoare.
Răvăşitul oilor
În aceste zile se încheie simbolic perioada vremii calde, având loc coborarea turmelor de la munte şi pregătirea pentru iernat. Moş Gheorghe Boriceanu, crescător de vite din Floroia, ştie cam cum va fi apropiatul sezon hibernal, fără a urmări prognoza meteo. „Mă uit dimineaţa în bătătură cum au stat oile peste noapte: dacă-s grămadă să-şi ţină de cald, înseamnă că iarna va fi grea; dacă sunt răzleţite, vom avea parte de o iarnă uşoară. Şi încă ceva, ce ştiu din străbuni: aşa cum va vremea fi în ziua de 14 octombrie, tot aşa va rămâne până pe 26 octombrie, de Sâmedru (Sf. Dumitru). Dacă n-a plouat până pe 14 a lui Brumărel, atunci este posibil ca iarna să poposească mai repede”. Aşa o fi, dacă zice nenea Ghiţă.
Credinţe şi superstiţii
În credinţa oamenilor satului „Sfânta Vineri” era considerată stăpână peste universul feminin, protejând îndeletnicirile lor arhaice de genul ţesutului, torsului, cusutului. De Sfânta Parascheva se fac pomeni pentru cei înmormântaţi fără slujbă religioasă, aşa-numiţii „morţi fără linişte”, pentru a nu bântui noaptea pe la casele oamenilor. De asemenea, în unele localităţi se făcea focul prin ogrăzi spre a alunga spiritele rele.
Preacuvioasa este considerată nu doar ocrotitoarea femeilor, ci şi a familiei, copiilor, fiind cinstită cu post şi daruri pentru apărarea liniştii căminului şi a bunei convieţuiri între soţi. Superstiţiile spun că există primejdie de îmbolnăvire dacă se lucrează pământul sau se fac anumite munci în gospodărie: nu se spală, nu se coase, fiind pericol de trăsnet, grindină şi de… deochi! O altă superstiţie le interzice ciobanilor ca de „Sf. Vineri” să cioplească vreun lemn, altminteri mieii ies… tărcaţi, iar blana lor nu va mai fi bună de făcut cojoace
„Îngroparea verii”
În această zi, în anumite sate avea loc conform datinilor din moşi-strămoşi obiceiul numit “Îngroparea verii”. Se organiza o masă comună la biserică, cu multe bucate ca să mănânce pe săturate şi săracii. Credincioşii adevăraţi însă ţineau (şi poate că mai ţin) post. În multe locuri în popor ziua mai poartă numele de „Vinerea Mare”, indiferent când cade, fiindcă Sfânta Muceniţă a fost chinuită de păgâni într-o zi de vineri. Datina impune că pe 14 octombrie să nu se mănânce nuci şi alte poame care au cruce. În mentalitatea populară Cuvioasa Parascheva este protectoare de boli şi necazuri, de aceea pelerinii aduc cu ei la Iaşi tot felul de lucruri ale celor apropiaţi suferinzi şi le freacă de raclă, în speranţa că puterea binefăcătoare a moaştelor va face minuni.
Aşa să dea Domnul!
Horia C. Deliu
