Astăzi, 14 octombrie, credincioşii ortodocşi o pomenesc pe Sfânta Cuvioasa Muceniţă Parascheva. Ea este cea mai cunoscută dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se află în ţara noastră, ea fiind depusă în Catedrala Metropolitană din Iaşi.
După cum a observat toată lumea, în ultimii doi-trei ani manifestările comemorative din „dulcele târg” au luat o neobinuită amploare, fiind încurajate de Prea Fericitul Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care este legat sentimental de Moldova, deoarece ca mitropolit a păstorit multă vreme credincioşii din zona Moldovei.
Un destin aparte
Să încercăm creionarea personalităţii Muceniţei Parascheva. Ea s-a născut într-o familie înstărită şi credincioasă din localitatea Epivat, pe ţărmul Mării Marmara, în secolul al XI-lea. Pe când avea 10 ani, copila a avut revelaţia de a auzi în biserică cuvintele Mântuitorului: „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie”.
Acest îndemn divin a impresionat-o profund. Din acel moment mica Parascheva îşi va schimba radical felul de a fi, adoptând o atitudine neobişnuită pentru acele vremuri, care i-a uimit pe toţi: a început să-şi dăruiască hainele săracilor!
La etatea de 15 ani a decis să intre într-o mănăstire de fecioare, iar mai apoi s-a stabilit într-un mic aşezământ de călugăriţe pustnice din Valea Iordanului, rupându-se complet de cele lumeşti.
Când a împlinit 25 de ani s-a reîntors în localitatea unde a văzut lumina zilei, continuând să ducă o viaţă exemplară. Din nefericire, după doi ani, la numai 27 de primăveri, în anul 1050 s-a prăpădit! A fost înmormântată aproape de malul mării. Ca urmare a săvârşirii unor minuni la mormântul ei, s-a descopertit că trupul Cuvioasei Parascheva nu putrezise în pământ. Ca atare, a fost deshumat şi strămutat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Epivat, spre cinstire şi închinare. Moaştele au rămasaici, aproape două secole.
N-a avut parte de linişte după moarte
Începând din anul 1223 a început o perpetuă mutare a moaştelor Sfintei. Primul care a făcut-o a fost ţarul Ioan Asan al II-lea, care le-a strămutat în Capitala de atunci a Bulgariei, Târnovo, fiind depuse în Catedrala cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Mai târziu, Fericitul patriarh Eftimie al Bulgariei scrie o lucrare de referinţă, „Viaţa Cuvioasei Parascheva”, trecând-o în sinaxarul Bisericii cu Ziua de prăznuire pe 14 octombrie.
Din a doua jumătate a secolului XIV, cultul Sfintei Parascheva ajunge şi dincolo de Dunăre . Cunoscutul şi veneratul domnitor Vasile Lupu, ctitorind la Iaşi Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi”, şi-a amintit că ţarul Ioan Asan strămutase primul rămăşiţele pămanteşti ale Cuvioasei Parascheva. Aşa că a făcut demersuri la Patriarhia din Constantinopol ca să poată muta moaştele la Iaşi. Pentru aceasta a achitat toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, şi astfel patriarhul Partenie I şi membrii Sinodului au hotărat să-i ofere ceea ce solicitase.
În sfârşit, în anul 1641, moaştele Preacuvioasei Maici Parascheva au ajuns la Iaşi, fiind depuse în frumoasa biserică atunci zidită a Sfinţilor Trei Ierarhi. Aici au rămas până la 26 decembrie 1888, când au scăpat ca prin minune dintr-un devastator incendiu. După aceea au fost mutate – pentru ultima oară – în noua Catedrală mitropolitană din Iaşi.
Datini specifice
Din păcate, au rămas tot mai puţine datinile populare legate de această Sărbătoare, majoritatea referindu-se la prevestirea vremii. Profesorul Nicu Moldovan, folclorist şi scriitor nonagenar din Sf. Gheorghe, ne povestea că în lumea satului se spunea pe vremuri că, dacă în ziua Sfintei Parascheva va fi multă brumă dimineaţa, iarna care bate la uşă va fi uşoară. În plus, dacă frunzele arborilor cad mai repede ca de obicei este un semn că anul ce vine va fi bogat.
Şi încă ceva interesant: cum va fi vremea pe 14 octombrie la fel va fi şi de Sf. Mare Mucenic Dimitrie, pe 26 octombrie.
În popor i se spune şi „Sfânta Vineri”
Multă lume ştie că în popor se pomenşte adesea de Sfânta Vineri. De unde provine denumirea? De la sintagma grecească „Paras kevi”, adică „A cincea zi a săptămânii”, adică Vineri. În tradiţia populară „Sfânta Vineri” era considerată stăpână peste universal casnic feminin.
Multe dintre îndeletnicirile obişnuite se bucură de protecţia ei. Marea evlavie a poporului faţă de Sfânta Muceniţă Parascheva se explică prin convingerea că ea dăruieşte tuturor ajutor şi sprijin in momentele de cumpănă. Puterea Cuvioasei provine din sfinţenia şi din bunătatea ei, din iubirea faţă de Dumnezeu şi de oameni.
Zi de post
Pe data de 14 octombrie, de Sfânta Muceniţă Parascheva nu se lucrează şi se ţine post. Mulţi credincioşi postesc, mai cu seamă femeiele în etate ce păstrează tradiţiile, ziua fiind numită pe alocuri şi Vinerea Mare, indiferent când cade această sărbătoare.
Se spune că Sfânta a fost chinuită de păgâni într-o zi de vineri. Ca atare, în aceasta zi nu se mănâncă nuci sau alte poame care au cruce. În dimineaţa acestei zile, ciobanii caută să vadă cum au stat oile peste noapte: dacă se află grămadă, iarna va fi grea. De sunt împrăştiate, atunci este posibil să fie uşoară. Azi nu se lucrează, fiind primejdie de boli. Nu se coase, căci pot apărea boli de ochi sau de cap. Superstiţia spunea că cine va coase sau va toarce, va face negi pe mâini!
Acum se slobozesc berbecii la oi, pentru ca mieii să se nască înainte cu două săptămâni de Paşte.
Superstiţie legată de…lupi!
Pe timpuri, în această zi, în unele sate gospodarii făceau un ritual numit „Îngropăciunea verii”, deşi sezonul autumnal a venit cam de mult. Se organizau mese comună la care luat parte sătenii ce fuseseră la Slujba de la biserică. Sărmanii primeau şi ei anumite pomeni în memoria celor decedaţi.
Un alt obicei popular interesant are loc la trei zile după Sf. Parascheva, mai exact pe 17 octombrie, când este „Sărbătoarea lupilor”. Conform unor superstiţii, întâlnite mai cu seamă în zonele unde trăiesc aceste fiare (cum este şi cazul judeţului Covasna) odinioară se ţineau anumite procesiuni, pentru ca localnicii, ciobanii, oile să fie ferite de atacul acestor jivine.
Pelerinaje la Iaşi
De ani buni, şi din judeţul nostru merg la Iaşi, pentru a mângâia racla cu moaştele Sfintei Muceniţe şi a asista la Slujbele specifice fie câte un membru de familie sau mai multe persoane. De asemenea, s-au format şi grupuri de pelerini ce au plecat de sâmbătă spre a participa în capitala Moldovei la slujbele specifice de pomenire care au loc cu acest prilej. Printre aceştia se află şi d-na Maria Cosnean, din Covasna, care de ani buni procedează aşa.
„Pentru mine este un minunat prilej de curăţire a sufletului, de împăcare cu mine şi cu cei din jur, ne-a declarant domnia sa. De aproape două decenii merg în acest pelerinaj sfânt, uneori singură, alteori împreună cu nora mea, pentru a ne ruga să fim sănătoase, ca şi ceilalţi membri ai familiei. Sunt mii şi mii de oameni care sosesc din toate colţurile ţării la Iaşi, să se închine la moaştele Sfintei Cuvioasei Parascheva, întorcându-se acasă cu sufletul curat şi cu mai multă credinţă în Dumnezeu”.
Horia C. Deliu
