Inimaginabile sunt căile Domnului şi prostia omenească! Ne este dat zilnic să auzim despre fapte reprobabile ale unor semeni de-ai noştri care, nimic de zis, au curajul nebunului, situat între inconştienţă și prostie.
De precizat că folosim aici termenul „inconştienţă” nu în sensul său de bază, de „pierdere a cunoştinţei”, căci cei de care vorbim nu leşină niciodată şi nu „se dau de ceasul morţii” regretând atunci când comit faptele, ci în sensul mai larg al cuvântului, referitor la „lipsă a unei atitudini conştiente, raţionale”. Tocmai această lipsă a unei atitudini sociale corecte şi lăcomia animalică îi determină pe semenii noştri şi le dă un curaj nebunesc pentru a sfida legile ţării şi ale omeniei şi a săvârşi fapte nedemne de o fiinţă umană adevărată.
Unii dintre aceştia, fără a ţine seama de consecinţe, contrafac tot ce le cade în mână. Am auzit cu toţii zilele trecute despre nişte indivizi care au vândut băuturi contrafăcute, băgând astfel în spital pe mulţi oameni, alţii falsifică produsele alimentare ori preţurile unor obiecte puse în vânzare. Bazarurile sunt pline de mărfuri contrafăcute, şi tocmai de aceea ele se vând la un preţ „mai mic”, iar bietul om cu bani puţini n-are ce face şi cumpără. Dar despre toate acestea am mai auzit şi altă dăţi, însă să ajungi să falsifici şi medicamentele pentru bolnavi, asta e prea de tot! Şi aici nu mai este vorba despre o simplă găinărie, ci despre atentat la viaţa oamenilor, despre inconştienţă amestecată cu prostie, dar şi despre un act criminal, şi aceşti indivizi n-ar trebui iertaţi aşa uşor, ci puşi să stea acolo unde le e locul, departe de oamenii obişnuiţi, să stea la izolare şi să mediteze până când se mai deşteaptă. Te miri până unde poate merge inconştienţa şi prostia omenească, dar şi lipsa de compasiune faţă de cei aflaţi în suferinţă.
Totuşi ni se pare interesant primul sens al cuvântului „prostie”, care în accepţiunea sa învechită însemna: „curăţenie sufletească, puritate; sinceritate; naturaleţe”, dar se vede treaba că, pe măsură ce omul a progresat, şi-a cam pierdut curăţenia sufletească şi s-a prostit tot mai mult, apoi, dedat la rele, a trecut la o fază superioară a existenţei sale, la cea de „prostie planificată”, căci cum altfel ţi-ai putea explica atitudinea şi faptele necinstite ale unor înalţi demnitari ai ţării, oameni care acum trebuie să răspundă pe la toate instanţele judecătoreşti, pentru că tocmai ei, care trebuiau să apere justeţea şi ordinea, au călcat în picioare şi legile şi demnitatea umană? Ei au acţionat „în cunoştinţă de cauză”, deci în mod planificat, dar aceasta tot prostie se cheamă, căci oricât de deştepţi s-au considerat, n-au ţinut seama de posibilitatea că într-o bună zi ar putea da socoteală pentru faptele lor, cu alte cuvinte şi-au planificat prostia, săpându-şi singuri groapa în care au căzut. Şi acum, când cad, pentru a nu fi singuri, caută să tragă cât mai mulţi după ei. Şi aşa roata lumii se-nvârteşte şi cine-a fost sus acum e jos, şi mai urmează şi alţii, iar cei găsiţi vinovaţi sunt „băgaţi la meditaţie”, pentru purificarea conştiinţei, poate aşa vor reveni la sensul iniţial al cuvântului „prostie”, acela de „curăţenie sufletească”, sinceritate.
Ceea ce este trist în toată această situaţie e că pe lângă cei cu adevărat vinovaţi cad şi câţiva copărtaşi ademeniţi, şantajaţi, ameninţaţi, naivi, obligaţi de şefi, care în mod normal, dacă n-ar fi existat „corupătorii”, ei s-ar fi comportat decent. Se întâmplă uneori că un anumit funcţionar primeşte un act şi este îndemnat de şeful său sau pur şi simplu obligat prin ameninţare să-l semneze, iar dacă bietul om nu acceptă, atunci vai de capul lui, şi aşa mulţi acceptă din teama de a nu-şi pierde locul de muncă etc. Interesant e şi faptul că uneori tocmai aceşti „miei de sacrificiu” sunt scoşi la înaintare pentru a da socoteală, şi când aceştia sunt obligaţi „să mărturisească” ochiurile plasei corupţilor încep să se rupă şi „pânza de păianjen” sau „caracatiţa mafiotă” începe să dea semne de stare convulsivă, aşa cum vedem că se întâmplă şi în zilele noastre în societatea românească insuficient evoluată.
Dragi concetăţeni, pentru a nu suporta toate aceste „neplăceri inevitabile” şi „suferinţa postoperatorie” care le urmează, şi pentru a putea dormi liniştiţi cu capul pe perină, evitaţi „prostia planificată” şi rămâneţi mai bine la starea de curăţenie sufletească…
Mihai Trifoi
. .
