După o perioadă de relativă pace în Europa și un așa-zis „război rece” de după marea confruntare mondială încheiată în 1945, iată că acum, în anul 2022, din nou se agită spiritele războinice doritoare de schimbare a granițelor.
Ucraina, „mărul discordiei”, a adus față în față o imensă concentrare de forțe militare, pe de o parte armata rusească gata să invadeze un „fost teritoriu”, în viziunea lui Putin, iar pe de altă parte forțele militare NATO, pregătite pentru contraatac. Impresionanta desfășurare a trupelor și armamentului de război ne arată dimensiunea dezastrului care ar putea urma în cazul unei confruntări reale.
Deocamdată, de câteva săptămâni, într-o tensiune crescândă, bătăliile se duc doar la „nivel declarativ” și un simulacru al negocierilor. Cum nici una dintre tabere nu cedează, pregătirile de luptă continuă, probabil în așteptarea „momentului decisiv” sau al Zilei Zero.
În acest context, ne-am întreba firesc: Cui folosește războiul?! Evident, în acest caz, imaginii liderului rus Putin, care, simțindu-se „pe cai mari”, vrea neapărat să-și arate puterea și să-și impună pe plan mondial „supremația”, iar pentru aceasta, la o adică, nu ar conta pentru el nici cheltuielile și distrugerile de neimaginat, nici milioanele de morți și răniți, nici imensele pierderi ale propriei țări în cazul unei conflagrații mondiale, ci doar propria ambiție de mare lider și „cuceritor”.
Clericul și teoreticianul economic englez Thomas Robert Malthus (1766-1834) a lansat o teorie, conform căreia „populația crește în progresie geometrică, în timp ce mijloacele de subzistență cresc în progresie aritmetică” (sursa: Wikipedia). Conform teoriei lui Malthus, apărută în 1798, războaiele sunt necesare, pentru controlul populației.
În 1803, Malthus publică o nouă ediție a lucrării sale, cu titlul: „Eseu asupra principiului populației sau o trecere în revistă a efectelor sale trecute și prezente asupra fericirii umane, împreună cu o cercetare a perspectivelor referitoare la îndreptarea sau moderarea relelor pe care acesta le provoacă” (sursa: mihaelavicol.com). Vom reda mai jos unul dintre aceste principii, care se referă la rolul foametei, viciilor, bolilor și războiului, și într-o oarecare măsură are legătură și cu societatea omenească actuală, când populația globului s-a înmulțit excesiv, iar resursele au scăzut:
„Foametea pare a fi ultima și cea mai teribilă resursă a naturii. Puterea populației covârșește într-atât puterea pământului de a produce mijloacele de subzistență necesare omului, încât moartea prematură trebuie să viziteze sub o formă sau altă rasă umană. Viciile umanității sunt slujitori activi și abili ai depopulării. Ele sunt avangarda în marea armată a distrugerii; iar adesea termină ele însele groaznica treabă. Dacă se va întâmpla însă că ele să dea greș în acest război al exterminării, timpurile nesănătoase, epidemia, ciuma și nenorocirile vor împinge în față o armată grozavă și vor mătura de pe fața pământului mii și zeci de mii de victime. Dacă se va întâmpla ca succesul să nu fie deplin, uriașă, inevitabilă foamete va veni din urmă, și cu o singură lovitură va aduce populația la același nivel cu producția de alimente a lumii.”
Iată deci că acum noi le avem aproape pe toate, iar „o armată grozavă” se află chiar lângă noi, gata să înceapă războiul cu alte „armate grozave”. Departe de a fi adepți ai teoriei malthusiene, nu putem totuși să negăm că în aceasta nu există și un sâmbure de adevăr, precum vedem în realitatea zilelor noastre.
Din nefericire, „Când se războiesc bogații, cei ce mor sunt săracii.” (Jean Paul Sartre). Să privim doar la ce se întâmplă în țara vecină, Ucraina. La zvonul că rușii ar putea să invadeze Ucraina, oligarhii ucraineni, după ce au jefuit țara adunând averi imense, precum șobolanii care părăsesc cei dintâi corabia care se scufundă, se îmbarcă în avioanele lor luxoase și fug cu lașitate în alte țări mai sigure, fără a mai ține seama de semenii lor rămași acasă să ducă greul.
Fără îndoială, perspectiva unui război dă impuls fabricilor producătoare de armament și laboratoarelor de cercetare pentru inventare a unor noi mijloace de distrugere în masă din ce în ce mai sofisticate, de fapt, unei întregi industrii a războiului, cum de altfel se întâmplă acum și în „războiul pandemic” pe care-l trăim cu toții de doi ani încoace, și care încă nu s-a încheiat, chiar dacă, făcând o comparație între cele două tipuri de războaie, militar și pandemic, armele sunt diferite, dar întrebarea rămâne aceeași: Cine profită?! Răspunsul îl cunoaștem cu toții: tot bogații! Poporul nu poate decât să rabde, să protesteze, să se revolte și să aștepte mereu vremuri mai bune. Și de aceea este normal că oamenii de rând n-au agreat niciodată războiul și efectele lui catastrofale.
Credibilă ar fi și ideea că atunci când bogații lumii nu mai au alte căi de îmbogățire și de satisfacere a nevoilor lor „mărețe”, inventează războiul, ei crezându-se nemuritori. Dar la sfârșit nu rămâne decât tristețea și suferința provocată semenilor, care îi vor apăsa și-i va face nefericiți, căci, așa cum se spune, ura naște ură.
Mihai Trifoi
