Societatea Națională de „Cruce Roșie” din România, filiala județului Covasna, recrutează voluntari, în orașul Sfântu Gheorghe.
Conform informațiilor oferite ieri de reprezentanții „Crucea Roșie”- Covasna, procesul de selecție se desfășoară în perioada 1 februarie – 3 martie a.c., fiind adresat în principal elevilor din clasele a VIII – a și a IX-a, din municipiul reședință de județ. Potrivit coordonatoarei voluntarilor din cadrul filialei Covasna a Crucii Roșii Române, Opra Zsófia-Szende, „oricine poate să devină voluntar de Cruce Roșie. Singurele condiții pentru a deveni voluntar sunt dorința sinceră de a oferi timp pentru o activitate umanitară.”
Potrivit sursei citate, prin această campanie de recrutare a noilor voluntari se urmărește atragerea a cel puțin cincisprezece tineri din Sfântu Gheorghe în activitățile „Crucii Roșii”- filiala Covasna, oameni dornici și pregătiți să își dedice din timpul lor liber desfășurării unor activități umanitare de tipul programelor sociale, pregătirii pentru acordarea primului ajutor de bază, programelor de sănătate, strângerii de fonduri, programelor creative.
Cei interesați să devină voluntari ai „Crucii Roșii” pot suna la numărul de telefon 0771782969 – persoană de contact Opra Zsófia-Szende, sau se pot prezenta personal la sediul organizației, din Sfântu Gheorghe, strada Kós Károly nr 7 , unde vor completa un formular de înscriere.
La ora actuală activează, în tot județul Covasna, 100 de voluntari, care au efectuat, numai în anul 2017, un număr de 10.427 ore de voluntariat.
Cum a apărut „Crucea Roșie” și de când activează în România?
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie s-a născut la inițiativa unui om de afaceri elvețian, Henry Dunant (1828-1910) în anul 1859, după una dintre cele mai sângeroase bătălii ale secolului, Bătălia de la Solferino. Dunant a atras atenția lumii asupra necesității de a înființa societăți de ajutor și de a promova un acord internațional cu privire la ajutorarea răniților și la persoanele care îi îngrijesc. (…)
La sfârșitul Conferinței Internaționale din 1863, prima idee a lui Dunant – de a înființa o societate de voluntari în fiecare țară – a devenit realitate prin înființarea primelor Societăți Naționale. Astfel de societăți au fost înființate, câteva luni după Conferința Internațională, în Wurttemburg, Marele Ducat de Oldenburg, Belgia si Prusia. Apoi au luat ființă societățile din Danemarca, Franța, Italia, Mecklenburg-Schwerin, Spania, Hamburg si Hesse. Pe atunci, ele se numeau „comitete naționale” sau „societăți de ajutorare”, dar, mai târziu, au început să fie cunoscute sub denumirea de Societăți Naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie. Liga Societăților de Cruce Roșie a fost înființată în mod formal, cu sediul la Paris, de către Societățile de Cruce Roșie din Franța, Marea Britanie, Italia, Japonia și Statele Unite la 5 mai 1919, având ca prim obiectiv îmbunătățirea sănătății oamenilor din țările care avuseseră mult de suferit în timpul celor patru ani de război. De asemenea, era destinată „să consolideze și să unească pentru activitățile de sănătate, Societățile de Cruce Roșie existente și să promoveze crearea de noi societăți”. O parte crucială a activității Federației este de a oferi și a coordona asistența pentru victimele dezastrelor naturale și ale epidemiilor. Din 1939, sediul său permanent a fost la Geneva.
România a devenit parte semnatară la prima Convenție de la Geneva din 1864 și a ratificat-o în 1874. Doi ani mai târziu, la 4 iulie 1876, a luat ființă Societatea Crucea Roșie din România și și-a început activitatea în actualul sediu al Spitalului Colțea din București ( conform informațiilor postate pe site-ul www.crucearosie.ro).
În acest moment, în România funcționează 47 de filiale județene si filiale ale sectoarelor Municipiului București, precum și 713 subfiliale municipale, orășenești și comunale.
Oana-Mihaela Costache
