. . Volum aniversar se poate numi cartea profesorului universitar, doctor în fizică, Mihai Toma, intitulată „Din viața, activitatea și gândurile unui profesor”, apărută la Casa Editorială Demiurg, Iași, 2015 (384 p.).
Mulți cititori sunt obișnuiți cu volume care se referă la „viața și activitatea” celor sărbătoriți la un anumit număr de ani, o cifră rotundă, spunem. Mai rar întâlnim un volum care să reflecte „gândurile” de-a lungul unei vieți. Totuși, după cum mărturisește autorul în „Cuvânt justificativ”, există „argumente (…) care mă îndreptățesc să adun gândurile exprimate cu diferite ocazii, trăirile pe care le-am parcurs și să le prezint sub forma unui volum. Un volum care să reflecte cum am gândit și cum am acționat ca lucrător în domeniul învățământului aproape jumătate de secol” (p. 12).
Profesorul Mihai Toma a parcurs, de-a lungul vieții, toate treptele carierei didactice. După absolvirea Facultății de Fizică, prin repartiție ministerială, a devenit preparator (1963) la Facultatea de Fizică din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, sfârșind ca profesor (1994), funcție pe care a onorat-o până la ieșirea la pensie, la vârsta de 70 de ani. A fost decan al Facultății de Fizică (1998-2000; 2004-2008; 2008-2009) și prorector al prestigioasei Universități ieșene (2000-2004), prima universitate modernă din România.
Prezentarea activității ca decan și prorector este oglindită în mărturii documentare, deși autorul a dorit să nu-și „sâcâie” cititorii cu cifre sau păreri, ci să-i lase să judece singuri, să-și formeze o părere asupra convingerilor profesorului Mihai Toma, privind rolul școlii în educarea tineretului și modalitatea în care dascălii acționează pentru ca școala să-și îndeplinească menirea.
Foarte interesantă este afirmația autorului precum că tot ce este relatat în volum se grupează în jurul oamenilor care au însemnat ceva în drumul devenirii sale. Având în vedere această idee, două capitole din cele șase, în câte este structurată cartea, evidențiază persoanele care au avut rol predominat în viața și activitatea cunoscutului profesor ieșean Mihai Toma. Menționăm, cu bucurie, ideea de bază a cărții, aceea că școala este instituția fundamentală a unei națiuni.
Primul capitol la care facem referire este „Grupa 473 – o mare familie” (102 p.), o istorie în timp de peste o jumătate de secol a grupei de studenți din care autorul a făcut parte. Toate paginile relevă legătura sufletească care a continuat să existe de-a lungul anilor între absolvenții promoției 1963 ai Facultății de Fizică din Iași. Sunt menționați desigur cu nostalgie profesorii și studenții, cu întâmplări din viața acelor ani, cu imagini ce-au rămas semnificative în memoria celor imortalizați, cu neasemuite revederi după absolvire, întâlniri de suflet, întâlnirea de după o jumătate de secol. Indicele de persoane este foarte prețios. Fapt mai rar, în Anexe sunt redate foile matricole de la examenul de maturitate (1957) și de la examenele de la facultate. De ce să fi fost ascunse, când erau de laudă?
Dragostea-i față de colegi și de Universitate se simte în fiecare pagină a cărții. Desigur și fotografia de pe coperta volumului, „Grupa 473 în Aula Magna Mihai Eminescu”, a fost aleasă în aceeași idee.
Al doilea capitol la care am făcut referire este „Activitatea oglindită în mărturii documentare” (126 p.). Evidențiem, în special, subcapitolele „Legătura cu învățământul preuniversitar”, „Legătura cu românii din afara granițelor țării”, „Adresări cu diferite prilejuri”, la care se adaugă subcapitole ce se referă la probleme privind organizarea, restructurarea, evoluția, proiecte ale Facultății de Fizică și ale Universității „Al. I. Cuza” din perioada când profesorul Mihai Toma le reprezenta, prin funcțiile domniei sale. Poziția de conducere i-a solicitat diplomație și adaptabilitate la problemele zilnice atât de diferite și atât de repede schimbătoare. Profesorul Mihai Toma a înțeles relația cu timpul și faptul că, în primul rând, comunicarea joacă un rol fundamnental.
Se cuvine să menționăm un capitol de început, printr-un titlu ce ne spune totul despre cuprins: „De unde vin, ce am fost, ce am devenit”, referindu-se la copilărie și anii de școală, la drumul ca slujitor al școlii, de la absolvire la pensionare. Idei deosebit de interesante și actuale conține capitolul „Puncte de vedere despre învățământul românesc și necesitatea reformei”, dar și capitolul de strictă specialitate și de actualitate, „Materia, știința și religia”.
Profesorul Mihai Toma respectă cu pioșenie înaintașii – oameni ai școlii; apreciem în mod deosebit capitolul „Oameni ai școlii de ieri și de azi”, unde cititorul descoperă gânduri despre școală și oamenii ei, despre Spiru Haret, cel ce a reorganizat din temelii învățământul din România, despre Horia Hulubei, cel care „a ars în templul fizicii”, iar „din arderea lui s-a născut fizica atomică și nucleară românească” (p.299).
Întru atât de bogata activitate în domeniul învățământului și al științei, putem strecura și funcția domnului profesor Mihai Toma de vicepreședinte al Despărțământului ASTRA „Mihail Kogălniceanu”, Iași, calitate în care a participat la multe dintre bogatele evenimente culturale ale astriștilor ieșeni. În cuvântările sale, ideile sunt îmbrăcate în hlamidă purpurie, dovedind har artistic: „Așa cum căprioara pășește sfios și abia auzit într-o poiană din marginea pădurii, așa trebuie profesorul să pătrundă în sufletul elevului și în grupul de elevi ai clasei. El nu trebuie să sperie, să determine sfială sau teamă” (p. 218).
Volumul „Din viața, activitatea și gândurile unui profesor” ne dezvăluie identitatea profesorului Mihai Toma. În pofida aparenței unei persoane simple, modeste, domnia sa se dovedește a fi un om cu un extraordinar bun simț, o persoană perseverentă și perfecționistă, o personalitate a învățământului românesc de factură științifică. Mulțumim autorului pentru minunatele gânduri aduse în lumina cititorilor. Îi dorim sănătate și putere de muncă.
Luminița CORNEA
