Sub amenințarea coronavirusului COVID-19, lumea se schimbă mai alert decât ne-am fi închipuit, căci ceea ce, în urmă cu câțiva ani, vedeam doar la televizor cum chinezii umblă pe stradă cu măștile pe față din cauza smogului, iată că în prezent am ajuns în situația să vedem o întreagă omenire mascată și debusolată.
Deoarece în acest „război biologic” se fac adesea trimiteri la un eveniment oarecum asemănător, gripa spaniolă din 1918, suntem tentați să facem o comparație între aceasta și pandemia actuală, din 2020, numai că, în afară de câteva puncte comune, există mari diferențe între cele două situații pandemice, având în vedere că între timp s-au scurs 100 de ani de istorie, în care omenirea a evoluat enorm.
Una dintre aceste diferențe este că, în cazul gripei spaniole din 1918, se vorbea despre o epidemie, deși în realitate avea caracter pandemic, dar în acel timp omenirea nu atinsese gradul de civilizație actual. De fapt, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) nici nu exista, ea a fost înființată abia în 7 aprilie 1948, organizația mamă fiind Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite. În 2020, OMS are 193 de state membre, reprezentanțe în 147 de țări și 6 birouri regionale; sediul central se află la Geneva. Scopul ei este „de a menține și coordona situația sănătății populațiilor pe glob”, deci o mult mai bună coordonare a statelor lumii față de anul 1918.
Pe de altă parte, referindu-se la gripa spaniolă, sursele vorbesc despre două valuri virale între anii 1918-1920, care ar fi ucis între 50-100 de milioane de oameni în acea vreme, dar dacă ne gândim la situația de atunci și la cea din prezent, trebuie să luăm în considerare mai mulți factori.
În primul rând, în acea perioadă sistemul sanitar era mult mai slab decât cel de azi, iar condițiile groaznice ale Primului Război Mondial au favorizat o mai rapidă răspândire a virusului gripal. În tranșeele războiului nu se putea vorbi despre igienă în adevăratul sens al cuvântului. În prezent „Cadrele medicale sunt … mai bine pregătite să se protejeze împotriva infectării cu ajutorul unor dispozitive și accesorii”, la care putem adăuga măsurile luate de autorități pentru a controla răspândirea virusului
.
În al doilea rând, factorul viteză de deplasare. În 1918 oamenii călătoreau mai mult cu trenurile și vapoarele; în timpul nostru tot mai numeroși oameni călătoresc cu automobilul, cu trenuri rapide și cu avioane moderne supertehnologizate, astfel că viteza de deplasare a redus timpul călătoriei, încât acum există posibilitatea ca unui om infectat cu un virus pandemic să-i fie necesare doar 3-4 zile ca să ajungă dintr-o parte a globului în cealaltă, în loc de 3-4 luni în 1918. În această situație, deși „potențialul infecțios” ar trebui să fie mai mare, medicina mai evoluată și măsurile luate de către autorități reduc riscul îmbolnăvirii. Dar în vremea gripei spaniole, când persoanele călătoreau timp de multe zile sau săptămâni înghesuite în vagoane sau vapoare, în condiții greu suportabile, posibilitatea de a contamina pe cei din jur era extrem de mare, cum de altfel s-a și întâmplat.
În al treilea rând, factorul populație și densitate. Și în acest caz noi, cei din prezent ar trebui să fie dezavantajați, dacă n-ar exista un alt factor la care ne vom referi mai jos. În 1918 populația lumii era de 1,8 miliarde de locuitori, iar în 2020 de 7,8 miliarde. Densitatea de locuitori pe km² de asemenea este cu mult mai mare în prezent. Acum nu mai vorbim doar de burguri și orășele de provincie, ci de metropole și mega-orașe. Conform sursei Wikipedia, la ora actuală există pe glob un număr de 26 de mega-orașe cu peste 10 milioane de locuitori. Două dintre cele mai populate se află în Republica Populară Chineză: Beijing, cu 22.000.000 și Chongqing cu 31.442.300, deci fiecare întrecând populația României, însă pe primul loc se află Tokyo, cu peste 37 milioane de locuitori, așadar o densitate extrem de mare pe km², în comparație cu cea din 1918. Și totuși potențialul infecțios este mai scăzut, pentru că ….
În al patrulea rând, progresul evident în medicină și tehnologie, creșterea posibilităților diseminării informațiilor prin mass-media, și politicile statale și globale de protejare a populațiilor lumii contribuie mult mai eficient la combaterea virusului gripal și la ținerea lui sub control decât cele existente în urmă cu 100 de ani. Azi, când toate informațiile se transmit aproape instantaneu prin rețelele de socializare, lumea este mult mai informată și știe ce are de făcut, fapt ce duce la scăderea numărului victimelor, deși pe Pământ trăiesc aproape 8 miliarde de oameni.
Și cu toate acestea, lupta cu un dușman invizibil și instabil nu poate fi ușor câștigată, astfel că omenirea va mai trebui să rămână mascată o perioadă, și cu cât mai mult se va prelungi aceasta, cu atât mai mult se vor produce noi schimbări în viața popoarelor. Acum statele lumii trăiesc într-o interdependență tot mai accentuată, și depinzând mereu unele de altele, o lovitură, indiferent de ce natură, suferită de un stat se va răsfrânge și asupra celorlalte precum o reacție în lanț.
Pe viitor, o soluție ar fi să se reducă cursa înarmărilor pe tot globul și să se aloce fonduri mai consistente pentru instruire și educație, pentru dezvoltarea medicinii și pentru producerea de hrană sănătoasă pentru întreaga populație a Pământului, ca astfel să fim mai pregătiți în fața unor posibile alte pandemii și pentru a nu se ajunge la o gravă criză alimentară mondială, ce ar putea duce la războaie de supraviețuire.
Cerem politicienilor, guvernanților și bogătașilor lumii să-și pună și ei masca și să n-o dea jos până când nu își vor schimba atitudinea față de cei pe care îi conduc. Spunem aceasta, deoarece constatăm cu tristețe că prăpastia dintre bogați și săraci tot crește, cei bogați devin și mai bogați, chiar și în condițiile pandemiei, iar cei săraci devin și mai săraci, astfel că lumea, așa cum o știm, nu este dreaptă, și deci preferă să mai poarte masca… Și să nu uităm: Ce face stăpânul când își duce câinele la plimbare? Îi pune botniță, ca să nu latre și să nu muște…
Mihai Trifoi
