De zeci de ani îi auzim pe politicienii noștri că luptă împotriva corupției. Ba unii s-au cocoțat pe vârfurile puterii și și-au consolidat poziția cu slogane de tipul: „eradicarea corupției”, „fără penali” etc., și cu toate acestea corupția continuă să se extindă în societatea românească precum cancerul, căci însăși Puterea îi corupe pe cei fără integritate morală, fără a mai ține seama de cei care au accedat la putere gata corupți, aceștia fiind cei „reciclați politic”.
Un personaj dintr-un film compara corupția cu un copac ce-și înfige rădăcinile în pământ, cu cât aceste rădăcini se ramifică și pătrund mai adânc în sol, cu atât este mai viguros copacul, deci nu este suficient să tai copacul, trebuie să scoți și rădăcinile, altfel dintr-o rădăcină pot crește noi lăstari.
Fără îndoială, cu toții cunoaștem termenul „corupție”, dar pentru o mai bună înțelegere a esenței acestuia, vom readuce în amintirea cititorilor câteva detalii, pornind de la definiție: „Corupția este o stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie” (NDULR) și, conform sursei Wikipedia: „Corupția reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. Ca act antisocial, corupția este foarte frecvent întâlnită în societate și este deosebit de gravă deoarece favorizează interesele unor particulari, mai ales în aria economică, afectând interesele colective prin: însușirea, deturnarea și folosirea resurselor publice în interes personal, ocuparea unor funcții publice prin relații preferențiale, încheierea unor tranzacții prin eludarea normelor morale și legale”.
Ca fenomen antisocial, conform aceleiași surse, corupția este stratificată pe trei niveluri: „mica corupție” (între un număr mic de persoane), „marea corupție” (care afectează Guvernul) și „corupția sistemică” (care afectează întreaga societate; aici intră și „corupția care permite existența unor rețele de crimă organizată”). Și, din nefericire, România are de toate. Potrivit ultimelor studii efectuate la nivel global, pe lista care face referire la 180 de state, România se află pe locul 44, având vecini Ungaria și Bulgaria.
Dar corupția nu se naște din senin; cei care s-au „specializat” și o practică apelează la diverse metode, dintre care vom enumera câteva: mită; delapidare, furt și fraudă; extorcare și șantaj; networking în afaceri etc. Cert este că, sub o formă sau alta, morbul corupției a pătruns în toate sferele vieții social-politice, având efecte dezastruoase asupra economiei țării și vieții cetățenilor. Câteva dintre aceste efecte, cf. Wikipedia: scăderea investițiilor private; reducerea ratei de creștere economică; reducerea numărului de locuri de muncă; creșterea inegalității sociale; frustrare pentru cei defavorizați etc. Și toate acestea se pot transforma în proteste și revolte sociale vizând ineficiența Guvernului.
Cauzele corupției sunt multiple și de obicei, dacă medicul vrea să vindece bolnavul, în primul rând trebuie să-l asculte, să-l consulte, să-i pună un diagnostic, să-i prescrie un tratament, să-l țină sub observație etc. și, bineînțeles, bolnavul trebuie să coopereze cu medicul. Ei, acum, dacă am face o comparație, Guvernul reprezintă medicul, iar bolnavul Societatea, însă dacă Guvernul se dovedește „ineficient”, atunci Societatea va suferi, așa cum de fapt o arată realitatea zilelor noastre.
Din păcate, corupția este parșivă și e greu să lupți cu ea; dacă pentru coronavirusul COVID-19 s-au inventat deja mai multe vaccinuri, pentru corupție n-am auzit să se fi inventat vreun vaccin, funcția acestuia a fost preluată de DNA și alte instituții, care, dacă ar activa cu mai mare eficiență, poate am scăpa și de corupție….
Mihai Trifoi
