În 2007, la inițiativa unor organizații non-guvernamentale, data de 26 septembrie a fost decretata Ziua Mondială a Contracepției.
Aceasta este marcată în România, în fiecare an, prin demararea unor campanii de conștientizare a importanței contracepției și a educației sexuale.
Din păcate, statisticile ne demonstrează că în anul 2017, populația țării nu este pregătită să discute deschis despre aspecte care până la Revoluție nu doar că erau considerate rușinoase, ci erau de-a dreptul interzise a fi rostite.
Sute de întreruperi de sarcină, în primul semestru al anului, în județul Covasna
Conform datelor furnizate de către Direcția de Sănătate Publică Covasna, numai în primul semestru al anului 2017, a fost înregistrat un număr alarmant de întreruperi de sarcină – 858, mai bine de jumătate dintre paciente provenind din mediul rural. Și mai alarmant este faptul că 10% dintre acestea sunt tinere cu vârsta până în 19 ani, 5 dintre ele având chiar mai puțin de 15 ani. Rata cea mai mare de întreruperi de sarcină la cerere, dar și a avorturilor spontane se întâlnește la populația urbană, cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani.
Campanii de informare
„Direcţia de Sănătate Publică Covasna, Compartimentul <<Promovarea Sănătăţii>>, în colaborare cu Cabinetul de Planificare Familiară din Ambulatoriul de Specialitate al Spitalului Judeţean <<Dr. Fogolyán Kristóf>> Sfântu Gheorghe, desfăşoară încă din anul 2013 campanii de informare – educare – comunicare, programe de educaţie sanitară sexuală din cadrul proiectelor educaţionale, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Covasna, cu privire la complicaţiile avorturilor chirurgicale şi importanţa prevenirii sarcinilor nedorite mai ales în rândul minorilor precum şi prevenirea bolilor cu transmitere sexuală.” – se arată în datele oferite de către Direcția de Sănătate Publică (DSP) a județului Covasna.
Conform aceleiași surse, temele prelucrate în cadrul acestor campanii au fost: prevenirea bolilor cu transmitere sexuală; planificare familiară; anticoncepţionalele; avort; naşterea şi alăptarea; ce înseamnă a fi mamă minoră; menstruaţia şi regulile de igienă; la ce vârstă este gata organismului unei femeie pentru o sarcină, naştere, alăptare şi creşterea unui copil.
„Toate materialele promoționale folosite din cadrul proiectelor privind activitățiile desfășurate de către DSP Covasna, Compartimentul promovarea Sănătății sunt prezente pe site- ul instituției (www.dspcovasna.ro), precum și materialele folosite din cadrul acestui program – privind <<Promovarea principalelor metode contraceptive şi planificare familială>> – (broşură informativă) și <<Complicaţiile avortului chirurgical asupra femeii>> (http://www.dspcovasna.ro/sites/default/files/download/egeszsegneveles/contraceptive_planfam.pdf, http://www.dspcovasna.ro/sites/default/files/download/avort/avort.pdf)”, ne-a comunicat directorul instituției, Agoston Laszlo.
Acesta a mai precizat că „în ceea ce priveşte bolile venerice în anul 2017 nu a fost raportat nici un caz din categoria bolilor venerice care se urmăresc special şi care trebuie să fie raportate către DSP (sifilisul şi gonoreea).”
„Vox Populi…”
Cu privire la importanța educației sexuale am cerut părerea mai multor covăsneni, din medii sociale diverse, părinți sau viitori părinți:
Alina, operator telemarketing, 33 de ani, două fetițe de 2 și 3 ani:
„Am învățat despre sexualitate când eram elevă, de la alți copii. Cu fetele mele nu am discutat încă despre acest aspect, pentru că sunt prea mici. Cea mare știe doar că a ieșit din burtica, fără să o fi mâncat eu. Cred că pe la 10 ani ar fi vârsta optimă pentru ca ele să afle informații legate de sexualitate, pe care am să le furnizez eu, când voi simți că este momentul potrivit. Nu cred că ar fi necesar să învețe de la școală despre toate acestea, prefer să le explic eu – poate nu va fi așa brutală informarea, cum ar putea fi la școală.”
Monica, referent, 43 de ani, doi băieți de 13 si 17 ani:
„Neavând o colaborare emoțională cu mama mea, din păcate nu am fost educată în acest sens la momentul respectiv. M-am documentat, să zicem, de la prietene mai experimentate și din cărți. Toate lucrurile în ceea ce privește viața mea sexuală le-am învățat pe parcurs. Am discutat cu copiii mei acest aspect, deși discuțiile sunt mai reținute într-o oarecare măsură, mai în glumă mai în serios, le discutăm când simt că pot vorbi deschis despre acest subiect. Recunosc că sunt mai rare momentele, deși am 2 băieți de vârste diferite, respectiv 17 și 13 ani, ei se documentează și apoi vin cu fel si fel de întrebări. Vârsta la care ar trebui începută educația sexuală aș zice că este undeva pe la 12-13 ani, începând din școală, și din discuțiile cu părinții. Elementele principale învățate și în școală ar trebui să fie: igiena intimă, atât la fete, cât și la băieți, apoi ciclul menstrual, stările fetelor atunci când sunt la ciclu. Aceste discuții le pot purta elevii atât cu un medic, cât și cu dirigintele.”
Maricela, 27 de ani, antreprenor, o fetiță de 3 ani și un băiețel de 6 ani:
„Eu sunt născută în 1990, deci nu am primit educație sexuală de niciunde. Pe atunci părinții (poate doar ai mei) considerau că e o mare rușine să discuți despre menstruație sau despre alte aspecte (…). Îmi amintesc că a venit o dată o doamnă de vreo 30-35 de ani la noi la școală să ne vorbească despre absorbante. Dânsa lucra pentru o firmă recunoscută de absorbante și cumva ei câștigau potențiali clienți prin această discuție despre educație sexuală cu noi. A venit îmbrăcată sport cu părul prins în două codițe. Voia să se <<camufleze>> printre noi, să ne facă să nu ne simțim stinghere. Toți băieții au fost scoși din clasă pentru că <<era rușine>> să audă despre menstruația fetelor, așa că doamna cu codițe a încercat, stângace, să ne vorbească despre menstruație și ce se întâmplă cu corpul nostru. Asta a fost singura discuție formală sau informală despre schimbările din corpul nostru. La biologie au mai fost câțiva termeni menționați repede, să nu avem timp să ne amintim de ei, de rușine, dar cam atât. Părinții? Nu, părinții (cel puțin ai mei) nu discutau despre <<așa ceva>>. Sexul era ceva murdar care <<trebuia>> făcut doar după căsătorie. Atât! Mai târziu am descoperit o carte despre sex la bibliotecă, <<Sex pentru to(n)ți>>. Cred că toată lumea o cunoaște. Era o carte foarte răsfoită. Chiar dacă nu îmi începusem viața sexuală, am văzut că are informații despre tot, așa că am împrumutat-o, cu foarte mare îndoială, să nu zică doamna bibliotecară ceva. Cu copiii mei am fost foarte deschisă despre ce înseamnă schimbările din corpul nostru și despre corp în sine. Cu copilul cel mare (6 ani) am avut discuții mai aprofundate pentru că mezina e prea mică. Întotdeauna l-am încurajat să ne spună orice i se întâmplă, sau să ne întrebe dacă are nedumeriri. Pe perioada celei de-a doua sarcini a mers cu mine la toate controalele ginecologice. Asta nu înseamnă că a văzut ceva nemaiîntâlnit. A văzut exact ce trebuia să vadă la vârsta lui, și anume o imagine pe un ecran (ecografia – n.red.). Cred că este foarte important să le explicăm copiilor că nu venim cu barza, ci că ne naștem din burtica mamei, după ce ovulul e fecundat. La 3 ani, cât avea când l-am anunțat că va fi un frățior mai mare, o simplă explicație despre <<de unde vin bebelușii>> – din burtica mamei- a fost de-ajuns. Mai târziu, când era mai mare și înțelegea mai multe, m-a întrebat cum ajunge bebe acolo. Răspunsurile trebuie să fie simple și clare. (…). Cu cât părinții se ascund mai mult, cu atât copiii vor să cunoască adevărul. Consider că educația sexuală este foarte importantă în dezvoltarea unui individ. A face educație sexuală nu înseamnă să îi învățăm pe copii să facă sex, ci îi învățăm cum să fie conștienți de propriul corp, să știe ce se întâmplă cu ei, dar mai ales, să știe când cineva încearcă să se folosească de ei. Fie că ne place să ne gândim la asta sau nu, foarte mulți copii sunt abuzați sexual. Și chiar dacă ne spunem în minte că nouă nu ni se poate întâmpla, greșim. Se poate întâmpla oricui, iar cel mai simplu mod de a ne ajuta copiii este printr-o educație corectă. Pe lângă asta, educația sexuală înseamnă o înțelegere a contracepției, lucru rar întâlnit în special în zonele defavorizate și în familiile cu venituri mici și fără studii. Școala ar trebui să fie o forță importantă, mai ales în aceste zone. Pe altă parte, medicii de familie ar trebui să își reînnoiască cunoștințele pentru a putea sprijini astfel de familii. Și până la urmă nu o sarcină nedorită ar fi cea mai mare problemă într-o familie, ci B.T.S. – bolile cu transmitere sexuală. Este o durere imensă să știi că cea mai importantă ființă, copilul tău, suferă (…) din cauză că nimeni nu i-a spus la timp să poarte prezervativ. Într-un secol în care informația este la un click distanță, prea multe minore devin mame și prea mulți tineri se îmbolnăvesc.”
Oana, 40 de ani, cadru didactic, un fiu de 20 de ani
„Am considerat că în clasa a noua este destul de mare să discutăm subiectul. Am insistat ca tatăl lui să discute cu el, gândindu-mă că discută ca între bărbați și că aș fi făcut același lucru dacă aveam o fată. La vârsta aceea, însă, băiatul le știa pe toate, mă rog…le prinsese din zbor, de la colegi, de pe internet, dar nu din școală. Când a plecat în prima tabară i-am cumpărat prezervative și mi-a spus că nu trebuia, că nu se jenează să cumpere dacă îi trebuie și că – citez <<dacă mi-e jenă să le cumpăr, înseamnă că nu sunt atât de matur să le folosesc>>. Pe de altă parte, am înteles că soția fostului meu soț, care e medic, a completat lacunele. Pe scurt, nici eu, nici fiul meu nu am beneficiat de o educație sistematică si solidă și chiar consider că ar fi fost foarte necesară. Educația sexuală aș zice că ar trebui începută la o vârsta destul de fragedă, când copiii încă nu se jenează să discute deschis, dar nici nu sunt intersați să experimenteze. Nu știu care ar fi vârsta aceasta, dar sigur e una, când acceptă simplu lucrurile. Chestia cu Moș Crăciun e cam la fel. Și mai cred că nu trebuie lăsată educația asta pe mâna oricui, care să te facă să te simți stingher sau, mai rău, vinovat de ceea ce faci. Și să fiu sinceră, dacă aș da timpul înapoi, aș vorbi și despre partea morală a educației, chiar despre <<virtute>>, lucru pe care l-am înțeles, desigur, prea târziu.”
Florin, 35 de ani, inginer
„Am avut un curs de câteva ore la școală în liceu parcă, deci a fost o oarecare educație formală. Lacunele le-am completat cu informații din cărți și reviste. Dar eu voi discuta cu copiii mei, când îi voi avea. Cred că vârsta optimă a fetelor pentru a învăța despre sexualitate e de la primul ciclu, sau 12-13 ani, iar la băieți undeva la 14 ani. Cred că ar trebui făcut un curs foarte bine pus la punct în care să se explice anatomia, ce înseamnă actul sexual, ce se întâmplă și ce poate rezulta din asta.”
Andra, 31 de ani, contabil
„Da, am avut parte de educație din partea mamei si a școlii, plus autoeducație din reviste. În principiu, cred că pe la începutul pubertății ar trebui ca omuleții să fie educați în sensul acela, dar depinde de la caz la caz, unii putând manifesta curiozități și de la vârste mai fragede și atunci…de ce să-i minți că barza aduce copiii? Cred, de asemenea, că educația ar trebui să vină atât din partea cadrelor didactice, cât și din partea părinților.”
***
După cum lesne putem observa, deși populația pare să devină din ce în ce mai deschisă la educația sexuală, încă părinții nu sunt foarte pregătiți să o ofere, școala nu prea face demersuri în această direcție, copiii au surse de informare alterate și de o credibilitate îndoielnică. Vom reveni, astfel, în materiale viitoare, cu informații de la specialiști, care ne vor lămuri cu privire la psihologia vârstelor, la sexualitate, igienă, la mijloace de contracepție și alte aspecte care încă nu sunt destul de bine cunoscute de către publicul larg.
Oana-Mihaela Bărzic
