În sensul de bază, cuvântul compromis, ca substantiv, înseamnă „acord, înțelegere realizată prin cedări reciproce”, „stare intermediară, poziție de mijloc” etc. (NDULR).
Și dacă stăm să ne gândim mai bine, viața noastră de fiecare zi nu este altceva decât o înlănțuire de compromisuri cu cei din jur, și chiar cu tine însuți. Așa cum știm cu toții, când guvernanții discută cu reprezentanții sindicatelor sau protestatarilor, la final pot ajunge la un compromis, pe care apoi să-l legifereze ca act legal. La fel când patronii se înțeleg cu angajații, stăpânul cu sluga, vânzătorul cu clientul, gospodarul cu vecinul, și alte asemenea nenumărate situații. Compromisul, fără îndoială, este unul dintre componentele comerțului. Nici familia nu este scutită. Atunci când un tătic mai avut, dar mai nepriceput în ale educației, își ademenește odrasla, mai neiubitoare de carte, să învețe, promițându-i că la absolvirea liceului îi va face cadou o mașină, de fapt, părintele face un compromis cu fiul său, în realitate un lucru greșit, dacă pasiunea pentru studiu nu-l interesează pe copil. Dar câte compromisuri nu există pe lumea asta! Ce să mai vorbim despre politică? Aici ne pierdem în hățiș, mai ales când e vorba despre o coaliție.
Referindu-se la acest termen, scriitorul englez și gânditor creștin Gilbert Keith Chesterton (1874-1936) spunea următoarele: ”Odinioară, „compromis” însemna că jumătate de pâine este mai bine decât nimic. Pentru actualii politicieni, „compromis” înseamnă că o jumătate de pâine este mai bună decât o pâine întreagă”.
Renumitul nostru scriitor și povestitor Ion Creangă (1839-1889) – în frumoasa sa poveste „Ivan Turbincă” – ne exemplifică într-un mod șugubăț ideea de compromis. Îl vedem pe acest Ivan, un ostaș rus cam obraznic, care, eliberat din oastea în care slujea, o ia pe drumul către casă. Și mergând el cântând vesel se-ntâlneșete cu Dumnezeu. Era pe vremea când Dumnezeu se mai plimba cu Sf. Petru pe pământ să mai vadă ce face lumea. Și văzând El că Ivan este om bun, îi spune că vrea să-l răsplătească. Atunci Ivan îi cere un singur lucru, să-i sfințească turbinca (sac soldățesc de merinde): „- Doamne, dacă ești tu cu adevărat Dumnezeu, cum zici, rogu-te blagoslovește-mi turbinca asta, ca ori pe cine-oi vrea eu, să-l vîr într-însa, și apoi să nu poată ieși de aici fără învoirea mea.” Și așa, făcând Ivan înțelegere cu D-zeu, că după ce va mai hoinări puțin, va sluji la poarta Raiului, o porni el din nou la drum și, dacă întâlnea pe cineva care-l supăra, imediat exclama: „Pașol na turbinca!” și zisele i se îndeplineau pe loc. Așa ajunge el să facă tot felul de „compromisuri”, de băgă în turbincă și pe oameni, și pe draci, pe care-i scărmănă rău, încât și ăștia-i știau de frică. În cele din urmă, ajungând a doua oară la poarta Raiului, se puse pe slujit, până când i se apropie și lui ceasul și veni Moartea după porunci de la Dumnezeu. Dar Ivan o băgă și pe ea în turbincă și-i dădu drumul numai după ce făcu un „compromis” și cu aceasta. Și pentru că nu se ținu de cuvânt și o păcăli, Moartea îl pedepsi să-l lase în viață până s-o sătura. Se spune că, dacă n-o fi murit între timp, Ivan încă mai hoinărește pe undeva pe pământ …
Acum, de când cu războiul ăsta ruso-ucrainean, când Moartea se plimbă în „crematorii mobile” sau vine călare pe obuze și rachete, lumea s-a prostit rău de tot, încât tare ne-ar prinde bine să-l întâlnim pe acel Ivan cu turbinca lui strigând către cel care „a moșit” această nenorocire: „Pașol na turbinca!” și să fie lăsat acolo pe vecie, căci în mod sigur diabolicul l-a supărat și pe Dumnezeu. Și mai sunt destui pe lângă el care și-au vândut sufletul diavolului.
Noi credem că totuși războiul se va termina cu un „compromis”, însă pacea adevărată nu va fi durabilă, pentru că în cele aproape două luni trecute de distrugeri neîncetate și de crime oribile s-au adunat prea multă durere și prea multă ură, iar ura va naște sete de răzbunare, căci, după cum se știe, „cine seamănă vânt va culege furtună”.
Și poate cel mai de neînțeles lucru este faptul că marele Patriarh creștin de la Moscova a aprobat și binecuvântat Războiul, nu Pacea. Oare cum se va putea împăca el cu Dumnezeu, ce compromis va mai face?!
Mihai Trifoi
