S-au stins de mult ecourile trecerii – încărcate de emoţii, idealuri şi temeri – peste pragul pe care l-am numit Anul 2000. Sosise timpul unei retrospective şi, deopotrivă, a unei priviri de perspectivă. Nu am avut însă mult răgaz, evenimentele s-au derulat cu repeziciune şi zgomot, ne-au copleşit, alterând mersul firesc al lucrurilor. Un veac a trecut şi nu putem să nu ne oprim o clipă asupra lui, pentru a învăţa câte ceva.
Cu doar două secole în urmă, (în primul an al secolului al XIX lea), omul concepe şi construieşte submarinul; urmează motorul cu aburi, trenul, telegraful, maşina de cusut, fotografia. Pe tărâm medical sunt efectuate primele anestezii generale cu chloroform, şi abia acum începe a fi conştientizată importanţa igienei, atât individuale – a pacientului şi a personalului medical – precum şi a spitalelor în general, a sălilor de operaţie în special. Punctul de pornire îl constituie intuirea a ceea ce azi numim infecţii nozocomiale (infecţii dobândite în cursul spitalizării). Paşii următori – sterilizarea instrumentarului, folosirea tot mai largă a dezinfectantelor – au adus beneficii enorme, constând în reducerea drastică a ratei morbidităţii şi a mortalităţii. Nu vom continua enumerarea, dar vă propun să medităm o clipă asupra unei triste concluzii: deşi ştiinţa şi tehnica sunt în plină ascensiune, capitolului sănătăţii şi vindecării omenirea îi acordă mai puţină importanţă decât ne-am aştepta. Dacă nu slujeşte sănătăţii, ca o condiţie sine qua non a unei vieţi de calitate, atunci care este marele folos al ”epocii de aur” a omenirii?
Vă invit să privim, retraşi pentru o clipă din zgomotul lumii, paradoxurile cu care ne confruntăm. Bunăstarea, confortul, libertatea (exterioară), explozia informaţională nu ne fac mai fericiţi. Diversitatea mijloacelor de comunicare, sofisticate şi comode au drept rezultat însingurarea, mergând uneori până la alienare. Într-o eră a abundenţei există atâtea lipsuri şi dezechilibre, nu doar la cei săraci. În ciuda multitudinii cunoştinţelor, numărul bolilor şi a bolnavilor creşte într-o progresie uluitoare. Cei mai mulţi dintre noi încep să preţuiască sănătatea proprie şi a celor dragi, doar atunci când încep să o piardă. Pentru recuperarea sănătăţii unii aleg căile cele mai îndoielnice, alţii refuză cu obstinaţie orice schimbare. Din multe şi variate motive, în timp ce sănătatea – starea de bine fizic, mental şi psihic – ar trebui să fie un dar de preţ, la îndemana oricui, boala tinde să devină un stăpân aspru şi ameninţător.
Privite dintr-o altă perspectivă, lucrurile din preajma noastră aduc veşti bune. Paşii mari cu care a avansat studiul fiinţei umane, acest univers minunat, ne dau motive să fim încrezători. Iată câteva:
Suntem înzestraţi cu mijloace complexe de apărare, dar şi de regenerare. Chiar şi ţesuturile „nobile” despre care se credea că nu se regenerează, au această capacitate (vorbim despre ţesutul hepatic şi nervos).
Sănătatea poate fi păstrată dar şi redobândită, nu neapărat cu costuri mari şi sacrificii, ci cu mijloace simple, la îndemana oricui, dar deloc lipsite de valoare.
Boli ca ateroscleroza şi hipertensiunea arterială sunt boli reversibile, ce pot fi ţinute sub control, iar speranţa de supravieţuire este o realitate.
Starea de sănătate este determinată, în proporţie covârşitoare, de factori subiectivi, de alegerile noastre, şi nu de factori obiectivi, incontrolabili. Aşadar, iată proporţia:
– Sistemul serviciilor de sănătate reprezintă 10%
– Mediul ambiant reprezintă 19%
– Ereditatea reprezintă 20%
– Stilul de viaţă reprezintă 51%
Sunt încă multe şi preţioase lucruri de spus, şi mai ales de aplicat, cele amintite fiind doar o provocare pentru a ne atrage atenţia asupra unui aspect pe care, ritmul vieţii cotidiene ne-a determinat să îl neglijăm, dar care merită toată atenţia, preocuparea şi grija noastră.
Parafrazând, dacă într-o posibilă prespectivă nu am dorit ani mulţi pentru viaţa noastră, este poate vremea să dăm viaţă anilor noştri, înţelegând prin aceasta a da frumuseţe, strălucire şi folos fiecarei clipe.
Vă invit, dragi cititori, ca împreună să pornim într-o călătorie care să ne poarte în lumea pe cât de reală, pe atât de minunată a fiinţei numite OM, pentru a învăţa să îi simţim nevoile, să ne acordăm la ele, să le împlinim nu ascetic şi dur, ci ascultând de legile vieţii , ascultare ce va fi încununată de bunăstare, echilibru şi fericire.
Luminiţa Curteanu – ASEF
