Clauzele abuzive au devenit o problemă naţională mai ales de la 01 Octombrie 2013, moment în care Guvernul a hotărât ca procesele colective câştigate (introduse de ANPC) să reprezinte jurisprudenţa pentru toate contractele ce conţin acel tip de clauze abuzive.
Instanţa competentă pentru soluţionarea acestui tip de litigii se stabileşte conform dreptului comun în materie. Astfel, din punct de vedere teritorial, instanţa competentă este cea de la domiciliul pârâtului, iar din punct de vedere material, instanţa se stabileşte în funcţie de valoarea obiectului litigiului. Competenţa se stabileşte potrivit dreptului comun până la intrarea în funcţiune a Tribunalului Specializat Bucureşti, pe clauze abuzive, la data de 1 martie 2014.
Etapele demarării unui astfel de proces sunt etape standard, bazate pe principiile generale de drept. Iniţial se identifică clauzele abuzive dintr-un contract de credit, fiind necesară anterior introducerii acţiunii şi îndeplinirea obligaţiei privind şedinţa de mediere. Şedinţa de informare privind medierea a devenit obligatorie în 15 februarie 2013, dată de la care s-a instituit obligaţia legală pentru părţi ca, anterior declanşării unei acţiuni în instanţă, să se prezinte la mediator în vederea informării cu privire la posibilitatea soluţionarii diferendelor pe calea medierii.
Procedura medierii este o procedură ce are în componenţa sa două etape principale, si anume : pregătirea sesiunii de mediere; desfăşurarea medierii; dovada informării obligatorii – conform art. 60. Alin 1. Dovada participării la şedinţa de informare privind procedura şi avantajele medierii într-o anumită materie se face printr-un Certificat de informare eliberat de către mediatorul care a realizat informarea. După îndeplinirea procedurii prealabile, se introduce acţiunea la instanţa de judecată. Acţiunea este redactată, ţinându-se cont de situaţia concretă în respectiva speţă.
Pot fi considerate clauze abuzive: – clauzele care instituie dreptul băncii să revizuiască rata dobânzii în cazul unor schimbări semnificative pe piaţa monetară, precum şi clauzele care instituie comisionul de risc, redenumit, după caz, comision de administrare; – clauzele care instituie următoarele comisioane, dacă sunt incluse în contract: comisionul de administrare garanţii, comisionul de rezervă minimă obligatorie şi comisionul monitorizare poliţe de asigurare; – clauzele care stabilesc obligaţia împrumutatului de a încheia contractul de asigurare cu o societate de asigurări parteneră sau agreată de bancă si dreptul băncii de a alege noua societate de asigurări care reînnoieşte poliţa; – unele clauze privind declararea scadenţei anticipate; – clauzele privind dobânda variabilă – instituţiiile de credit au fost obligate să calculeze transparent dobânda împrumuturilor, în functie de o formulă. Aceasta trebuie să ţină cont de indicatori precum dobânda de referinţă pentru moneda creditului (Libor, Robor sau Euribor), la care se mai adaugă o marjă a bancii (care nu poate fi modificată ulterior de către bancă); – modificarea unilaterală a clauzelor contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract; – imposibilitatea consumatorului de a înţelege în mod corect clauzele inserate, redactate într-un mod tehnic, ce nu ar putea fi recunoscute ca şi abuzive de o persoanp neavizată în domeniu; – disproporţionalitatea ridicată în ceea ce priveste pagubele percepute de bancă în cazul neexecutării obligaţiei de către debitor, în raport cu pagubele suferite.
Acţiunea împotriva băncii pentru anularea clauzelor abuzive nu se timbrează. Costurile pe care clientul trebuie să le suporte într-un proces cu banca reprezintă doar onorariul avocatului. Taxa judiciară de timbru nu se plăteşte, pentru că litigiile privind protecţia consumatorilor sunt scutite de această taxă.
www.coltuc.ro
