Ordonanța 40/2015 reglementează restituirea la cererea persoanei interesate a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, respective taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

Nu este de mirare că birul a fost denumit în atâtea feluri, deoarece Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) le-a desființat până acum pe toate, rând pe rând.

. . Este important de menționat că timbrul de mediu, respectiv actuala formă a taxei plătite către Fondul Pentru Mediu în vederea înmatriculării unui autoturism, nu intră în sfera de incidență a acestei ordonanțe.

Prin urmare, să vedem ce taxe vor fi restituite: – taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, prevăzută la art. 214^1-214^3 din Codul Fiscal, în vigoare până la data de 1 iulie 2008; – taxa pe  poluare pentru autovehicule, prevăzută de OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule,  aprobată prin Legea nr. 140/2011; -taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu modificările ulterioare.

Trebuie să aducem în discuție și faptul că Guvernul s-a grăbit să restituie și dobânzile datorate contribuabilului, determinate între perioada de la care s-a perceput taxa și data restituirii acesteia. Însă aici există o hibă. Nu se cunoaște care dobânzi vor fi restituite. Dobânzile legale, ori dobânzile fiscale?

Ce au de făcut cei care vor să-și recupereze această taxă?

Astfel, ordonanța arată că cererile se soluționează în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar decizia de soluționare a cererii se comunică contribuabilului în termen de 10 zile de la emitere.

Acum, textul de lege arată că în cazul în care solicitarea contribuabilului de restituire a taxei de poluare este refuzată, persoana îndreptățită  are dreptul să depună contestație în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei, iar ulterior, dacă și această cerere se va respinge, poate să se adreseze instanței de judecată.

Astfel de cazuri vor fi des întâlnite, pentru că nu se știe cu ce dobânzi avem de-a face (fiscale ori legale), ceea ce va produce o confuzie. Mai departe, nici termenul de prescripție, de cinci ani, nu va fi uitat ușor nici de către contribuabili și nici de către ANAF.

ww.coltuc.ro

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail