Am vorbit de multe ori despre procedurile de recuperare a creanțelor, astăzi însă dorim să aprofundăm pentru dumneavoastră o procedură specială și accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, care se desfășoara la cererea creditorului, mai precis procedura somației de plată.
O cererea de somație de plată trebuie să cuprindă:
a) numele și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul creditorului;
b) numele și domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea și sediul, precum și, după caz, numărul certificatului de înmatriculare în registrul comerțului sau în registrul persoanelor juridice, codul fiscal și contul bancar;
c) sumele de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, insusit de părți prin semnatură ori în alt mod admis de lege, și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații, precum și dobânzile, majorările sau penalitățile aferente;
d) temeiul de fapt și de drept al obligațiilor de plată;
e) perioada la care se referă acestea;
f) termenul la care trebuia făcută plata;
g) orice alt element necesar pentru determinarea datoriei.
Cererea privind somația de plată se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei. La cerere se anexează contractul sau orice alt înscris doveditor al sumelor datorate. Cererea și actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte părți sunt, plus unul pentru instanță.
Pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru înțelegerea părților asupra modalităților de plată.
În cazul în care creditorul primește plata datoriei ori declară că este mulțumit cu înțelegerea asupra plății, judecătorul va lua act despre aceasta și va proceda la închiderea dosarului, pronunțând o încheiere irevocabilă. Încheierea privind înțelegerea părților asupra plății constituie titlu executoriu. Dacă nu a intervenit închiderea dosarului, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților, ce i-au fost prezentate.
Când în urma examinării se constată că pretențiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanța care va conține somația de plată către creditor, precum și termenul de plată. Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depăși 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit înțelegerii părților. Ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunica fiecărei părți de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În cazul creanțelor reprezentând obligații de plată a cotelor din cheltuielile comune față de asociațiile de proprietari sau locatari, precum și a cheltuielilor de întreținere ce revin persoanelor fizice corespunzător suprafețelor locative pe care le folosesc ca locuințe, judecătorul, la cererea debitorului, va putea să dispună stabilirea unui termen de plată mai mare ori eșalonarea plății, ținând seama de motivele temeinice invocate de debitor în ceea ce privește posibilitățile efective de plată.
Ordonanța prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă. În acest caz, precum și în cazul în care prin ordonanță cererea sa a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun, ordonanța privind somația de plată neavând autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți.
www.coltuc.ro
