Gaudeamus igitur!
Să ne bucurăm cu toţii!
A început binemeritata vacanţă de vară, pentru majoritatea elevilor şi a cadrelor didactice!
Şi fiindcă am încheiat de curând acest an şcolar, poate e oportun să privim în urmă, ca să vedem ce am adunat, cu trudă şi pasiune, în atâtea şi atâtea zile de şcoală, de activităţi extracurriculare sau de participare la olimpiade, concursuri, proiecte, programe, simpozioane.
De pildă, membrii Clubului „The Albatross” au fost premiaţi la Concursul Naţional „INFLUENŢA ANTROPICĂ ASUPRA MEDIULUI GEOGRAFIC. ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ ” ce a încheiat Proiectul Regional „ Natura- un prieten adevărat”, inclus în calendarul activităţilor educative regionale şi interjudeţene, care s-a desfăşurat pe parcursul a doi ani şcolari şi care a fost patronat de Ministerul Educaţiei Naţionale, Inspectoratul Judeţean Bihor (prof. Daniel Negrean, inspector şcolar general) şi Şcoala Gimnazială Nr. 16, Oradea (prof. Vasile Gârba, director).Coordonatorii proiectului au fost prof. dr. Florina Bîdiliţă şi prof. înv. primar Rodica Vlad, din Oradea. Noi, albatroşii de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” (CNMV) din Sfântul Gheorghe, am fost parteneri în acest proiect, alături de alte şcoli şi licee din ţară, de exemplu, colaboratorii noştri mai vechi din Beiuş, Şcoala Gimnazială „Nicolae Popoviciu”. Proiectul a constat în derularea unor activităţi precum: vizite la Staţia de Epurare a Apei, excursii, drumeţii, întâlniri cu reprezentanţii Direcţiei Silvice, prezentarea şi realizarea unor filme şi materiale (ppt-uri, afişe, flyere, eseuri, desene) care să aibă ca temă „Influenţa antropică asupra mediului geografic. Încălzirea globală”. La sfărşitul fiecărui an şcolar, instituţiile ce au avut iniţiativa acestui inspirat parteneriat educaţional au organizat un Concurs naţional, pe aceeaşi temă, la care au participat cei implicaţi în proiect, sprijiniţi şi de Agenţia Pentru Protecţia Mediului Bihor, Staţia Meteorologică Oradea, Facultatea de Geografie, Turism şi Sport, Oradea. Anul trecut, la prima ediţie, am participat la secţiunea eseu şi am obţinut Menţiune, prin eleva Laura-Elena Ghinea (clasa a XII-a, profil umanist), iar anul acesta, la a doua ediţie, am obţinut trei premii, după cum urmează: la secţiunea eseu, premiul I, Bianca BONTĂ şi premiul al II-lea, Alexandru CAIA-TEODORESCU (clasa a X-a, profil filologie, coordonator profesor Ligia Ghinea), iar la secţiunea PPT, premiul al II-lea, Annamaria BARABAS (clasa a IX-a, profil real, coordonator profesor Adriana Barabas).
Felicitări câştigătorilor precum şi tuturor celor care s-au implicat şi mulţumiri celor ce ne-au susţinut în derularea acestor activităţi, într-un fel sau altul.
Vacanţă plăcută!
P.S. Mai vorbim pe blogul revistei „The Albatross”.
Prof. Ligia-Dalila Ghinea
[singlepic id=319 w= h= float=center]
Natura face, omul nu desface
Cât de importantă e NATURA pentru noi şi ce facem pentru a o proteja?
Este o întrebare pe care ar trebui să ne-o adresăm mai des, ţinând cont de tendinţa continuă de modernizare şi industrializare care duce, inevitabil, la o poluare extrem de periculoasă. Noi, oamenii, suntem cei ce trebuie să conştientizăm că este absolut necesar să protejăm mediul care este, de fapt, casa noastră, pentru că, distrugându-l, ne distrugem pe noi.
Din păcate, tehnologia a devenit nu necesară, ci periculoasă sau periculos de necesară. Nu? E importantă evoluţia în civilizaţie, dar nu într-un mod excesiv care să strice echilibrul şi relaţia dintre om şi natură. Dimpotrivă, osmoza om-natură trebuie să existe şi în realitate, nu doar în poezia românească, din care ştim, cu toţii, celebrele citate ,,Codru-i frate cu românul” sau ,,…tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul/Mi-e prieten…”
De pildă, îmi amintesc că, începând din clasele mici, am desfăşurat diferite activităţi: excursii şi drumeţii în natură, plantarea de pomi sau de flori, igienizarea spaţiilor verzi din şcoală, toate modalităţi inteligente şi distractive prin care eu, dar şi alţi elevi, am avut primele legături cu mediul, cu natura. Momente frumoase, prin care am învăţat să fim responsabili, curaţi şi atenţi la ce e în jurul nostru.
De asemenea, am avut şansa ca, în ,,Săptămâna altfel”, să asist la o prezentare a ,,Direcţiei Mediului”, despre epurarea apei şi procesul prin care trece înainte de a ajunge la noi. Cu această ocazie, am devenit mai interesat de tot ce înseamnă natura în viaţa noastră şi mi-am dat seama cât de uşor ne putem face rău nouă înşine, doar prin simpla poluare cu deşeuri a apei şi a solului.
Acum, sunt mai atent la acţiunile mele care ar putea afecta mediul şi încerc să îi conving şi pe ceilalţi să facă acelaşi lucru. Să nu lase urme ale civilizaţiei, în natură, sau – am putea spune – ale NECIVILIZAŢIEI!
Apa, aerul şi solul sunt resurse pe care natura ni le furnizează şi fără de care nu am exista. Astfel, ne dăm seama că suntem practic legaţi de mediul înconjurător şi trebuie să conştientizăm că e imperios necesar să avem grijă de tot ceea ce înseamnă VIAŢĂ. Fără să aşteptăm recompense! Ce răsplată dăm noi, naturii? Poluarea. Deloc necesară şi totuşi permanentă şi ireversibilă. Ar fi bine să încercăm să protejăm resursele, să economisim la maximum ceea ce risipim, adesea, fără să ne pese.
Oare doar eu gândesc aşa? Nu cred. Sunt mulţi cei implicaţi în astfel de proiecte naţionale ECO care au ca scop conştientizarea rolului important pe care fiecare individ de pe planetă îl are în protecţia mediului.
Cine nu trăieşte astfel de momente când, în mijlocul naturii, într-un spaţiu nealterat de intervenţia omului, simte că renaşte, prin liniştea şi aerul curat care purifică şi tonifică?
În concluzie, este bine să păstrăm cu grijă ceea ce este natural, ceea ce natura face, pentru că, fiind nepăsători, în acest ritm, de continuă mecanizare, degradăm mediul înconjurător şi ne distrugem atât calitatea vieţii, cât şi pe noi, HOMO SAPIENS SAPIENS!
Caia-Teodorescu Alexandru- Clasa a X-a- CNVM Sfântu Gheorghe
[singlepic id=320 w= h= float=center]
Noi şi pădurea
Descoperim lucruri interesante şi, uneori, inimaginabile, în fiecare zi, minut, secundă… Fiindcă omul învaţă cât trăieşte. Spun aceste lucruri în urma unei experienţe care m-a făcut să-mi schimb total opinia despre natură şi oameni, după cum o să vă povestesc.
Într-o zi foarte călduroasă, exact după ore, m-a chemat tata la birou, spunându-mi că are nevoie de ajutor. Ajungând la sediul Direcţiei Silvice din oraş, am aşteptat într-o sală uriaşă, plină cu cărţi. Nimic neobişnuit la prima vedere. Totuşi, o carte mare, verde, cu titlul „Pădurea şi omul” mă ademeneşte, parcă-mi spune că trebuie să o deschid. Aşa am şi făcut.
M-am aşezat şi am răsfoit cartea, până când capitolul al II-lea mi-a acaparat atenţia: ,,Pădurile, uriaşe fabrici de oxigen”. În gândul meu mă întrebam ,,Oare chiar aşa să fie? Fabrici, da! Dar uriaşe? Cum să fie posibil?. Ei bine, o serie de informaţii mi-au răspuns la aceste întrebări. Nu m-aş fi gândit că în zilele călduroase, un hectar de pădure elimină 180-200 kg de oxigen şi absoarbe 220-280 de kg de dioxid de carbon. Cum este posibil ca un fag să producă 1,7 kg de oxigen, reprezentând necesarul unui om pentru 3 zile ?! Nu în ultimul rând, m-a uimit faptul că o mie de km parcurşi de un automobil consumă echivalentul de oxigen necesar unui om pe timp de un an.
Informaţii precise, utile, dar care nu ajung şi la noi. Din toate acestea, reiese că vegetaţia, şi mai ales arborii, ,,devin fabrici uriaşe de oxigen”.
Cel mai interesant lucru este că natura face toate acestea de una singură. Fără să fie învăţată sau răsplătită de către cineva, ea se îngrijeşte de aerul pe care îl inspirăm, fără de care viaţa chiar nu ar fi posibilă. Dar noi ce facem pentru ea ? Cum s-o protejăm? Am putea să plantăm pomi. La primăvară!
Cred că aş putea să fac ceva pliante sau flyere împreună cu colegii mei pentru a disemina aceste informaţii. Am să-i cer ajutorul şi tatălui meu.
Şi acum, în final, aş adăugă : Interesant ! Doar câteva minute petrecute citind curiozităţi despre natură mi-au schimbat total părerea şi m-au pus pe gânduri… Ce puţin ştim despre ce este în jurul nostru !
Bontă Bianca- Clasa a X-a-CNVM Sfântu Gheorghe
[nggallery id=59]
