Natura a făcut din globul pământesc un loc potrivit dezvoltării vieții. De la începuturi sau scurs secole și milenii până când în cele din urmă a apărut Omul, care încet-încet a pus stăpânire peste toate și și-a extins puterea până la poli și până în cele mai ascunse colțuri ale junglei iar acum, simțind că nu-i mai ajunge spațiul și mânat de curiozitate și ambiție a trecut la pasul următor: cucerirea cosmosului.
În zorii civilizației umane, odată cu adoptarea poziției bipede, omul-animal și-a început aventura evoluției spre adevărata ființă omenească. În acele timpuri și multe mii de ani după aceea, deși măcinați de lipsuri, boli și războaie, oamenii totuși au trăit în armonie cu natura înconjurătoare. Acest lucru era și firesc, întrucât numărul locuitorilor pe pământ era relativ mic, dar odată ce acest număr a depășit un miliard, expansiunea omului a început să intre în conflict cu Natura. Și astăzi, când populația globului se apropie de 8 miliarde de locuitori, efectele civilizației umane asupra mediului devin din ce în ce mai grave, tinzând chiar spre extincția propriei specii, dacă nu se iau măsuri potrivite pentru stoparea poluării și degradării biodiversității. Circa 80% din vechile păduri ale globului au dispărut, din cauza incendiilor și exploatării excesive, și din această cauză dereglările ecosistemelor s-au accentuat continuu generând schimbări climatice și favorizând încălzirea globală, modificarea temperaturii și umidității și răspândirea virusurilor, prin contactul tot mai frecvent cu animalele sălbatice ale căror habitate au fost distruse. De pildă, în ultimii ani în România pesta porcină a făcut ravagii prin gospodăriile oamenilor și în ferme, virusul fiind transmis de porcii mistreți care intră tot mai frecvent în contact cu cei domestici, căci habitatul lor a fost distrus și ei sunt în căutare de hrană, ca să nu mai vorbim de urșii care, din același motiv, se plimbă în voie prin sate și orașe.
Conform sursei Biodiversitatea – ecosistemele – Agenția Europeană de Mediu (eea.europa.eu/ro/themes/biodiversity/intro) 2020-02-10, „biodiversitatea este esențială pentru serviciile ecosistemice – servicii pe care le furnizează natura -, cum sunt polenizarea, reglarea climei, protecția împotriva inundațiilor, fertilizarea solului și producerea de alimente, combustibili, fibre și medicamente.” Deși, în general, oamenii sunt conștienți de propriile fapte negative, ei continuă să creeze cauze care, în timp, vor avea efecte catastrofale „pentru lumea naturală și pentru starea de bine a oamenilor”. Aceeași sursă ne indică respectivele cauze ale declinului biodiversității: „modificările aduse habitatelor naturale de către sistemele intensive de producție agricolă, de construcții, de carierele de exploatare minieră, de exploatarea excesivă a pădurilor, oceanelor, râurilor, lacurilor și solurilor, de speciile alogene invazive, de poluare și, într-o măsură din ce în ce mai mare, de schimbările climatice globale”, de care omul în bună parte este vinovat. Și aici ar trebui să apelăm la expresia: „Treziți-vă, până când nu este prea târziu!”
E adevărat că din ce în ce mai mulți pământeni devin conștienți de răul făcut și caută să îndrepte unele greșeli, pentru a repune lucrurile pe făgașul normal, iar aceste preocupări, din fericire, sunt coordonate la nivel înalt: „În octombrie 2010, 193 de părți la Convenția ONU privind diversitatea biologică, printre care Uniunea Europeană și toate statele sale membre, s-au întâlnit în Japonia. La această a zecea reuniune a părților au fost adoptate o serie de acorduri istorice, printre care așa-numitul obiectiv de la Aichi, care oferă un cadru în care țările să demareze activități importante de menținere, consolidare și refacere a biodiversității, a ecosistemelor și a serviciilor acestora.” Ca parte la convenție, Uniunea Europeană trebuie să-și armonizeze propria politică „privind biodiversitatea cu angajamentele internaționale menționate”, și acest lucru se realizează prin Agenția Europeană de Mediu (AEM), ale cărei directive trebuie să fie respectate de către toate țările membre, inclusiv România.
Cu toate acestea, deși se fac mari eforturi pentru a implementa directivele/ recomandările UE și „viziunea ONU privind anul 2030, stabilită în obiectivele de dezvoltare durabilă”, ritmul în care civilizația umană se dezvoltă odată cu creșterea numărului de locuitori este deja prea rapid și degradările continuă, iar acestea influențează schimbările climatice, ceea ce duce la o reacție în lanț, cu efecte nefaste pentru viața viețuitoarelor trăitoare pe pământ și implicit a speciei umane. Doar actuala pandemie a mai reușit să stopeze puțin atitudinea greșită a oamenilor în raport cu natura. Atacul tot mai periculos al virușilor, înmulțirea bolilor și încălzirea globală sunt, în acest sens, semnale de alarmă.
Așadar, înainte de a arunca în râuri, mări și oceane apele reziduale și deșeurile de tot felul, înainte de a continua să distrugem fără milă pădurile noastre atât de benefice vieții, înainte de a extermina speciile de animale, păsări și alte viețuitoare pentru necesitatea sau plăcerea noastră, înainte de a acoperi pământul cu beton, metal, plastic și sticlă și milioane de lucruri nenecesare aruncate la voia întâmplării, înainte de a ne otrăvi propriul aer pe care îl respirăm și apa pe care o bem ori alimentele pe care le consumăm pentru a trăi, ar trebui ca fiecare om, fiecare societate, fiecare națiune să gândească de două ori dacă e bine ori greșit ceea ce intenționează să facă! Dar pentru aceasta este nevoie de educație morală și, din păcate, trebuie să recunoaștem că la acest capitol omenirea stă cam prost. Civilizația ne-a pervertit, treptat am devenit o societate de consumatori și nu ne pasă ce rămâne în urma noastră. Aproape toate reclamele marilor companii producătoare îi îndeamnă pe oameni să cumpere, să cumpere… chiar dacă nu au nevoie de acele produse, și în acest fel cumpăratul a devenit aproape un „sport național”, mania cumpărăturilor a pus stăpânire pe oameni și toată lumea dă năvală la supermarket-uri să-și cumpere haina la modă, tigaia preferată ori telefonul de ultimă generație, iar comportamentul nostru devine comparabil cu venirea sfârșitului lumii, căci în disperarea noastră ne călcăm în picioare, ne înghiontim, ne certăm, ne înghesuim să fim primii la apucat, mai ales când, în mod cinic, se anunță „reducerile”… Și uite așa ne degradăm singuri și degradăm natura, căci cel puțin un sfert din tot ceea ce cumpărăm după puțin timp aruncăm… la gunoi! Și gunoiul tot crește, încât acest gunoi a ajuns până și pe Everest, la poli și în adâncul mărilor și oceanelor. Multe din vietățile marine mor sufocându-se cu pungile noastre de plastic sau cu alte obiecte. Și cu cât omenirea produce mai mult, cu atât oamenii sunt îndemnați să cumpere mai mult, și deci aruncă mai mult, încât așa-zisa „reciclare” nu mai face față. Evident, ceva în gândirea și comportamentul omului trebuie schimbat înainte de a fi prea târziu, căci continuând în acest fel ne facem singuri Apocalipsa!
Mihai Trifoi
