Pentru cititorii ziarului nostru, şi nu numai, numele şi renumele Clubului Sportiv CIPRIAN Sfântu Gheorghe, precum şi rezultatele notabile obţinute de înotătorii pregătiţi de tânărul antrenor Ciprian Grosu, nu mai sunt un secret. Pentru a afla câteva amănunte „din culisele” acestei activităţi sportive, am stat de vorbă cu cel datorită căruia numele oraşului nostru a fost rostit cu mândrie în cadrul unui număr important de întreceri de nataţie atât la nivel naţional, dar, mai nou, şi la nivel internaţional.
Reporter: Ciprian – permite-mi să-ţi spun pe nume deoarece eşti de vârsta copiilor mei -, în aceste zile când, din păcate, foarte mulţi tineri nu îşi asumă responsabilităţi, nu se implică şi aşteaptă să li se spună ce să facă, de unde ţi-a venit ideea să înfiinţezi un club de nataţie, în Sfântu Gheorghe ?
Ciprian Grosu: Am făcut acest pas în urmă cu câţiva ani, în 2009, când lucram ca instructor de înot la piscina municipală. Atunci am considerat că pot face mai mult de atât, adică să pregătesc tineri înotători care să participe la competiţii sportive. Ca urmare, am înfiinţat Asociația Club Sportiv CIPRIAN Sfântu Gheorghe a cărei activitate a fost clădită cu paşi mărunţi, în fiecare zi, cu multă dragoste şi dăruire din partea tuturor – copii, părinţi, antrenor. Acum, suntem la momentul în care culegem roadele muncii noastre susţinute, cu care ne mândrim.
Rep.: Când a început pasiunea ta pentru nataţie?
C.G: Încă de mic! Şi, pentru că nu am putut fructifica acest lucru atunci, dar pasiunea mea exista încă, am hotărât să merg mai departe. Am absolvit Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport la Universitatea „Transilvania” Braşov, specializarea schi, dar am practicat în continuare înotul, în mod independent, fiind autodidact, fapt ce mă ajută acum în performanță. Specializarea în schi îmi este de ajutor, folosindu-mă de ea, în perioada de iarnă, ca și sport complementar înotului.
Apoi am făcut demersurile necesare, conform legislației, și am susținut examenul pentru a doua specializare, natația, la Centrul Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor, obţinând şi carnetul de antrenor, şi, continui cu promovarea mea prin susţinerea examenelor pentru obţinerea gradelor, conform metodologiei Şcolii de antrenori.
Rep.: De unde ţi-ai selectat copii pe care îi antrenezi?
C.G: La drept vorbind, nu a fost prea uşor având în vedere faptul că lipsa bazei materiale – şi aici vorbesc de piscina care funcţionează în Sfântu Gheorghe doar de câţiva ani – a făcut ca nataţia să aibă o importanţă mai scăzută în rândul copiilor, al tinerilor. Copiii pe care îi antrenez în prezent provin din rândul celor care au fost aduşi de către părinţii lor la piscină, pentru a învăţa să înoate. Un părinte nu îşi aduce copilul pentru a face performanţă, ci pentru a-l învăţa să înoate, lucru care aduce beneficii chiar şi din punct de vedere medical. Este cunoscut faptul că toţi medicii recomandă înotul ca fiind cel mai bun mod de a ne întări sănătatea. Însă, din dorinţa de a învăţa să înoate, copiii văd diferenţa între „a te bălăci” şi a înota corect, şi-aici se vede talentul. Iar eu, ca antrenor, îmi dau seama de potenţialul acelui copil dar şi de dorinţa acestuia de a face mai mult decât agrement. Dar asta nu este de ajuns, pentru că dacă talentul şi dorinţa celor mici nu sunt încurajate şi susţinute, unii copii talentaţi se pierd pe drum. De aici pot spune că ia fiinţă „trioul” antrenor- sportiv- părinte.
Apoi, după un şir de antrenamente intervin primele competiţii, mai uşoare, în care sportivii îşi dau seama la ce nivel se situează faţă de ceilalţi competitori din ţară, şi, astfel, îşi propun să se auto-depăşească. După aceasta, cei buni sunt apreciaţi şi respectaţi pentru rezultatele lor şi devin modele pentru cei mai puţin buni.
Rep.: Cu câţi copii ai pornit la drum, în 2009, şi câţi sportivi antrenezi în momentul de faţă?
C.G: Nu am un număr exact, însă nu erau mulţi, poate undeva pe la opt copii. Trebuie să fac precizarea că a pratica un sport într-un club este singura modalitate de a demonstra capacităţile de care dispui, ca sportiv. Nu se poate de unul singur. Dacă nu aparţii unui club nu ai identitate şi nu contează cât de bun eşti. La participarea la concursurile naţionale există o arhivă în care se regăseşte şi fiecare sportiv al Clubului CIPRIAN din Sfântu Gheorghe. Astăzi, după 3 ani şi jumătate, nu lucrez cu foarte mulţi copii. La performanţă sunt 16 înotători, în număr aproximativ egal fete şi băieţi ce sunt în medii de vârstă apropiate. Ne bucurăm de foarte mulţi participanţi dar şi de oameni care au avut perseverenţa să facă naveta de la Întorsura Buzăului la Sfântu Gheorghe, atât părinţii cât şi copii. Aceştia sunt de admirat şi aş dori ca lumea să spună „Dacă ei pot, noi de ce nu?”
Rep.: Câte antrenamente aveţi pe săptămână?
C.G: Avem câte 6 antrenamente a câte două ore – două ore şi jumătate fiecare. Practicând un sport într-un mod organizat – deoarece copilul vine din propria dorinţă, cu obiective şi vise proprii – acesta îşi doreşte să se depăşească pe sine însuşi. Depăşirea este un lucru foarte important deoarece crează o stare competiţională şi în viaţa de zi cu zi, dar şi în educaţie, pentru că sportivul ştie că poate! Copiii îşi fac temele pentru a veni la antrenamente, ştiu că antrenamentele sunt foarte importante şi structurate pe obiective, iar ei sunt conştienţi că fără multă muncă şi seriozitate acestea nu pot fi atinse.
Rep.: Care este vârsta la care un copil poate începe înotul, pentru a face performanţă?
C.G: Multe persoane mă întreabă de la ce vârstă pot aduce copiii la înot, unii dorind să înceapă chiar de la trei ani. Eu le spun tuturor că, într-adevăr, se poate practica înotul de la orice vârstă, dar trebuie ţinut cont de mai mulţi factori cum ar fi apa, în primul rând, atât din punct de vedere termic dar ca şi conţinut, şi-aici mă refer la clor, etc. După părerea mea, un curs de înot ar trebui să înceapă de la 6 ani, deşi mulţi părinţi îşi doresc pentru copiii lor ca acest lucru să se întâmple mult mai repede, având în vedere faptul că 8 ani este vârsta la care încep competiţiile pregătitoare, pentru ca la 10 ani să participe la primul campionat național. Atât părinţilor cât şi copiilor le recomand ca în această perioadă să se joace la piscină împreună, cu diferite mijloace ajutătoare, pentru ca cel mic să se acomodeze cu apa. Eu cred că atât timp cât există apă şi un bazin, lucrurile bune se întâmplă.
Rep.: Care sunt cele mai importante competiţii la care ai participat şi care sunt cele mai importante rezultate pe care le-ai obţinut, împreună cu copiii?
C.G: Cele mai importante sunt campionatele naţionale, unde se remarcă elita înotului românesc, în cadrul cărora cele mai notabile rezultate au fost obţinute de Hermenean Ioana care, în anul 2011, a obţinut medalia de bronz la 50 m bras, la Campionatului Naţional de la Brăila, şi, în acest an Tompa Gyorgy Kadosa a devenit dublu vicecampion naţional la înot, la probele de 50 m și 100 m Bras. Şi pentru că la vârsta de 8 ani nu au loc campionate naţionale, nu trebuie să trecem cu vederea nici medalia de aur pe care Raluca Artene a cucerit-o în vara acestui an la proba 50 de metri spate, în cadrul Cupei ASSECO de la Izvorani.
Bazându-ne pe rezultatele din ce în ce mai bune obţinute de înotătorii covăsneni, anul acesta am hotărât că este momentul să participăm şi la concursuri internaţionale. A fost un bun prilej pentru sportivi mei de a fi implicaţi în acestă competiţie la care au participat sportivi din mai multe ţări. Astfel că am participat la primul nostru concurs internaţional, în Belgia, unde au luat parte echipe din Olanda, Belgia, Franţa şi Germania. La acest concurs s-au remarcat următorii sportivi: Artene Raluca: locul II -100 m spate; locul IV -100 m mixt şi 100 m liber; Hermenean Ioana: locul II- 50 m bras: locul III- 50 m fluture şi 100 m bras; locul IV -50 m craul; Suciu Bogdan Adrian – locul IV-50 m fluture; Todoran Ioana: locul III-100 m spate; locul IV – 50 m spate ; Tompa Gyorgy Kadosa: locul IV – 100 m bras. Din punct de vedere competiţional anul acesta s-a terminat, dar pentru anul ce urmează ne dorim să putem participa la un alt concurs internaţional, depinde de invitaţiile ce ni se vor oferi dar şi de banii de care vom dispune.
Rep.: Anul competiţional s-a terminat dar tu te pregăteşti pentru o nouă întrecere sportivă.
C.G: Într-adevăr, organizez cea de-a doua ediţie a concursului de înot „Cupa Sprint” ce se va desfăşura la Sântu Gheorghe, pe 13 octombrie. La prima ediţie ce a avut loc anul trecut au participat 175 de competitori din şase judeţe ce sunt în baze de date atât prin clasamente cât şi prin lista de înscrieri regăsite pe site-ul propriu: http://clubsportivciprian.wordpress.com. Anul acesta sperăm să avem mai mulţi participanţi, mă refer la cluburi, pentru că limita admisă este de 200 de participanţi, tocmai din cauza spaţiului, pentru a se putea desfăşura în mod decent. Întrecerea se va desfăşura doar într-o singură zi, însă nutrim speranţa că se va situa mult peste nivelul celei anterioare.
Rep.: Cine vă sprijină financiar?
C.G: Ne ajută Consiliul Local Sfântu Gheorghe şi Consiliul Judeţean, ca urmare a proiectelor depuse de noi, cărora le mulţumim pe această cale. Însă, suntem dezamăgiţi de sumele ce ni s-au alocat, pentru că nivelul nostru este mai mare – am justificat şi demonstrat asta – decât îşi imaginează dumnealor, obiectivele şi pregătirea sunt mult mai intense, din mai multe puncte de vedere. În ambele semestre ni s-au alocat 3.000 de lei de la Consiliul Local şi câte 2.000 de lei de la Consiliul Judeţean. Trebuie să spun că „sponsorii” principali sunt părinţii sportivilor mei, care au înţeles şi vor să îşi susțină copiii, motiv pentru care le aduc mulţumiri.
Rep.: În aceste zile sportivii români câştigă medalii la Olimpiada de la Londra. Ca antrenor, vezi pe vreunul dintre sportivii tăi ca viitor campion olimpic?
C.G: Da! Sincer da! Ca să spun aşa, am avut nişte dorinţe şi trăiesc prin prisma lor. Fără să aibă o dorinţă, un om nu poate merge mai departe! Ceea ce am realizat până acum nu reprezintă altceva decât rezultatul visului meu de a demonstra că şi în acest mic oraş al nostru, Sfântu Gheorghe, cu multă muncă, ambiţie, dăruire şi seriozitate se pot obţine rezultate bune şi foarte bune, într-un timp relativ scurt. Au existat multe piedici, dar dorinţa mea a fost fermă şi nimic nu mi-a stat în cale. Mi-am dorit să ne situăm în prima parte a clasamentului la etapele naţionale, ceea ce s-a şi întâmplat. Dorinţa cea mai mare a fost urcarea pe podium a unui sportiv de-al meu, lucru ce s-a realizat, de asemenea. Iar dacă îmi doresc să obţin cele mai înalte performanţe naţionale şi internaţionale cu sportivii pe care îi antrenez, cu siguranţă se va întâmpla!
Rep.: Ţi-ai îndeplinit visul de a-i vedea pe copiii antrenaţi de tine pe podiumul de premiere. Care este sentimentul pe care-l trăieşte un antrenor, în acele momente?
C.G: Performanţele dobândite atât pe plan naţional cât şi internaţional m-au făcut să mă simt aşa cum oricine îşi poate imagina: Fericit. Dacă elevii sunt fericiţi, aşa este şi antrenorul. Ca să dau un exemplu, pentru a fi înţeles de cât mai multe persoane, sentimentul meu este ca cel al unui părinte care împărtăşeşte bucuria performanţei copilului său. E o stare de spirit care nu poate fi descrisă ci doar poate fi trăită, la adevărata ei intensitate, de fiecare om care are un ideal în viaţă.
Maria Graur
