A curs ceva apă pe râul Olt de când în spațiul public se vorbește despre starea de degradare în care a ajuns clădirea Casei de Cultură a Sindicatelor din Sfântu Gheorghe. Din clădirea impunătoare în care, începând cu data de 31 mai 1975, când fost inaugurată, până spre finalul anului 2012, când s-a pus lacătul pe ușă, au avut loc cele mai importante activități culturale din oraș și din județ, și au funcționat o seamă de instituții de cultură sau de presă, dar și o facultate, a mai rămas doar „o fantomă” ce bântuie centrul orașului, fără ca statul român, prin Parlamant și Guvern, sau Asociația Națională a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România (ANCCSR) să găsească soluția legală care să permită salvarea acesteia „de la o moarte sigură”.
Recent, în cadrul unei conferințe de presă, primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, a declarat că printr-o hotărâre de guvern s-ar putea retrage dreptul de folosință a clădirii Casei de Cultură a Sindicatelor, și trecerea acesteia în proprietatea municipalității.
„În coaliția de guvernare s-a luat o decizie politică prin care se încearcă rezolvarea problemei juridice a Caselor de Cultură a Sindicatelor din țară. Sunt Case de Cultură ale Sindicatelor din România care sunt în situații juridice diferite. De exemplu, în cazul nostru, proprietar este Statul român, și Sindicatele au avut drept de folosință. În urmă cu câțiva ani am încercat tot printr-o hotărâre de guvern să tranșăm această problemă însă, atunci, cu toate că a fost deja avizat de câteva ministere, (…) Ministerul Justiției a dat aviz negativ, solicitând acordul sindicatului privind retragerea dreptului de folosință.
Evident că nu s-a putut realiza fiindcă acest sindicat, din punct de vedere juridic nici nu există, deci nu poți să obții acordul cuiva care nu există. (…) Însă am găsit o altă soluție juridică, și-anume cred că este evident pentru toată lumea că acest sindicat, această entitate juridică nu s-a comportat ca un bun gospodar cu această clădire. În codul civil, dacă nu mă înșel, este o prevedere care spune foarte clar că fiecare proprietar /administrator sau entitate care are drept de folosință trebuie să se comporte cu bunul pe care în administrează, ca un bun gospodar. Cred că se vede cu ochiul liber că nu s-a comporta ca un bun gospodar, practic, astăzi, proprietarul respectiv, Statul român, prin Guvernul României, poate (…) să retragă dreptul de folosință pentru că (ANCCSR-n.red) nu s-a comportat ca un bun gospodar și astfel nu se mai pune problema obținerii acordului celui care are dreptul de folosință în aceea ce privește retragerea dreptului de folosință”
Acum, ori…la sfântu‘ așteaptă
Primarul Antal și-a exprimat speranța că în viitorul foarte apropiat această problemă să fie rezolvată o dată pentru totdeauna, la nivel guvernamental.
„Eu sper că în câteva luni această problemă va fi tranșată: ori va trece de guvern, ori nu va trece! Dacă nu va trece, atunci eu cred că vom mai sta câteva decenii până se va găsi o soluție. Astăzi vă pot spune că există voință politică, există știință juridică, totul este pregătit pentru ca acest transfer de proprietate să aibă loc. Dacă nu se întâmplă, totuși, din diverse motive, eu cred că în următorii 10 ani nu se va mai pune problema obținerii deptului de proprietate.
Starea de degradare a imobilului se datorează exclusiv autorităţilor locale şi Statului Român
Într-un comunicat de presă transmis către redacția Mesagerul de Covasna, directorul ANCCSR, Adian Boaje, afirmă că „ starea de degradare a imobilului se datorează exclusiv autorităţilor locale şi Statului Român, care au refuzat rectificarea înscrierii de carte funciară eronate, în favoarea subscrisei, şi care, în continuare, fac tot posibilul să ne deposedeze în mod abuziv de bunul proprietatea noastră”.
Pentru ca dumneavoastră, citititorii, să aflați noi informații despre „războiul” ce are drept miză dreptul de proprietate asupra Casei de Cultură a Sindicatelor din Sfântu Gheorghe, în rândurile de mai jos publicăm, în totalitate, Comunicatul de presă din care puteți afla punctul de vedere al conducerii Asociației Naționale a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România.
„Subscrisa, ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A CASELOR DE CULTURĂ ALE SINDICATELOR DIN ROMÂNIA (în continuare „ANCCSR”) cu sediul în București, Intr. Aniversării, nr. 41, Sector 3, cod de identificare fiscală 7455832, reprezentată legal de Adrian Boaje, în calitate de Director General,
ca urmare a atacurilor repetetate în presă la adresa subscrisei, provenite din partea primarului Antal Arpad, cu privire la situaţia Casei de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe, ne vedem nevoiți a formula prezentul comunicat de presă prin care să aducem la cunoştinţă publică dreptul nostru de proprietate asupra imobilului respectiv, împreună cu întreaga situaţie litigioasă cauzată de comportamentul abuziv al autorităţilor locale.
- Drepturile filialei noastre asupra Casei de Cultură a Sindicatelor Sf. Gheorghe
Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 560/1974, Statul Român a transmis autoarei noastre, Uniunea Generală a Sindicatelor din România, dreptul de folosință gratuită, fără termen, asupra unui teren în suprafață de 4.276 m.p., în vederea construirii unei case de cultură cu o sală de spectacole cu 600 locuri, imobilul fiind edificat ulterior din fondurile proprii ale U.G.S.R.
Astfel, U.G.S.R. a dobândit un drept de proprietate asupra construcției Casa de Cultură a Sindicatelor și un drept de folosință gratuită, pe termen nelimitat, asupra terenului aferent.
Casa de Cultură a fost construită din fondurile proprii ale U.G.S.R., astfel cum s-a întâmplat cu toate casele de cultură de pe întreg teritoriul țării, motiv pentru care acestea sunt întabulate pe numele subscrisei sau al filialelor noastre. Indicăm, în acest sens, Casele de Cultură ale Sindicatelor din Constanţa, Medgidia, Galaţi, Petroşani, Câmpulung Muscel, etc.
Ca urmare a edificării construcţiei de către U.G.S.R., Consiliul Popular al Municipiului Sfântu Gheorghe ne-a eliberat Adeverința nr. 987/1985 în vederea întabulării subscrisei drept proprietar în Cartea Funciară.
Se menționează în mod expres că „s-a eliberat prezenta la Cererea Consiliului Județean al Sindicatelor, spre a servi la Notariatul de Stat pentru întabulare.”
Dacă nu s-ar fi recunoscut prin această Adeverință calitatea de proprietar a U.G.S.R., de ce i s-ar mai fi eliberat acest act, cu scopul precis al întabulării?!
Așadar, Statul Român a recunoscut în mod expres calitatea U.G.S.R. de proprietar asupra construcției, eliberându-se adeverința necesară pentru ca U.G.S.R. să își poată întabula dreptul de proprietate.
Pe baza acestei Adeverințe, U.G.S.R. prin Consiliul Județean al Sindicatelor Covasna a formulat cererea de întabulare la Notariatul de Stat, arătând în mod expres că dreptul de proprietate asupra construcției aparține U.G.S.R.
Ori dintr-o eroare deosebit de gravă, ori cu intenţie, s-a înregistrat și construcția pe numele Statului Român, însă această înregistrare eronată nu este de natură să justifice un drept de proprietate în patrimoniul Statului Român.
Mai departe, U.G.S.R. a transferat dreptul de proprietate asupra întregului patrimoniu sindical, inclusiv asupra Imobilului din prezentul litigiu, către Confederația Națională a Sindicatelor Libere (C.N.S.L.R.).
La căderea sistemului comunist, Uniunea și-a încetat existența, la fel ca toate organizațiile aflate sub conducerea, supravegherea sau îndrumarea partidului, care și-au încetat ființa de drept sau prin reorganizarea în fapt a structurilor ce intrau în componența acestora, în asociații sau organizații libere.
Ulterior, la data de 05.03.1990, a avut loc Adunarea de constituire a C.N.S.L.R., sens în care s-a încheiat un Procesul-verbal prin care, reprezentanții sindicatelor libere si ai federațiilor sindicatelor libere, luând în discuție problema organizării activității sindicale după Revoluția de la 22 decembrie 1989, au constatat că dintre cele 11 uniuni pe ramuri de activitate ale vechii structuri sindicale U.G.S.R., s-au constituit noile federații ale sindicatelor libere(Federația sindicatelor libere din construcții de masini, Federația sindicatelor libere din metalurgie, Federația sindicatelor libere din agricultura, Federația sindicatelor libere din comert, cooperatie si turism, Federatia sindicatelor libere din constructii si material de construcții, Federatia sindicatelor libere medico-sanitare si farmaceutice, Federatia sindicatelor libere din gospodaria comunala, Federatia sindicatelor libere din unitatile textile, tricotaje, confectii si pielaria, cauciuc si incaltaminte), federații care, având în vedere cererile de afiliere la prima structura sindicală de tip confederativ, au hotărât constituirea C.N.S.L.R., aprobarea statutului C.N.S.L.R., și până la data Congresului, conducerea urma sa fie asigurata de Comitetul National Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere.
Structurile sindicale libere care dețineau patrimoniu ce era afectat în perioada comunistă Uniunii Generale a Sindicatelor din România, au convenit cu ocazia reorganizării realizate după principii democratice, să aducă aceste patrimonii, prin absorbție, aport la constituirea unui patrimoniu comun în noua structură liberă, stabilind prin dispozițiile art. 26 din Statutul C.N.S.L.R. că patrimoniul U.G.S.R., constituit din patrimoniile substructurilor actualmente libere, se absoarbe în patrimoniul noii structuri sindicale confederative constituita prin voința acestora, formulând solicitări în acest sens, instanțelor judecătorești.
Astfel, prin Sentința civilă nr. 782/15.03.1990, Judecătoria Sectorului 1 București a acordat personalitat juridică Confederației Naționale a Sindicatelor Libere din România (C.N.S.L.R.) în baza dovezii existenței mijloacelor financiare (patrimoniului de afectațiune) și a statutului acesteia.
Așa cum rezultă din Sentința civilă nr. 782/15.03.1990, instanța care a acordat personalitate juridică C.N.S.L.R. a constatat alcătuirea acesteia la data de 05.03.1990, fiind compusă din mai multe federații, care reuneau milioane de membri, respectiv toți muncitorii care își desfășurau activitatea în domeniile respective.
Cu prilejul acordării personalității juridice, instanța de judecată a analizat îndeplinirea de către C.N.S.L.R. a tuturor condițiilor prevăzute de actele normative în vigoare și aplicabile, verificând inclusiv Statutul de funcționare al confederației.
În cuprinsul acestui document, la art. 26 se prevede “Fondurile bănești ale C.N.S.L.R. provin din:
(…) d) patrimoniul Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, dobândit de Consiliul C.N.S.L.R., ca succesor universal, prin absorbție.”
Așadar, prin Sentința civilă nr. 782/15.03.1990, instanța de judecată a verificat și a constatat legalitatatea Statutului C.N.S.L.R.. Precizăm faptul că această hotărâre judecătorească produce efecte, beneficiază de prezumția de legalitate, este opozabilă terților și nu a fost desființată până la momentul actual.
În anul 1993, conform Deciziei nr. 17 din 31.08.1993, CNSLR a fuzionat cu Confederația Sindicatelor Independent Frăția, devenind CNSLR Frăția.
Ulterior, prin Sentința civilă nr. 2524/17.03.1995, CNSLR Frăția, alături de Confederația Națională Sindicală „Cartel Alfa”, Blocul Național Sindical și Confederația Sindicatelor Democratice din România au înființat Asociația Națională a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România(A.N.C.C.S.R.).
Potrivit art. 28 din Statutul A.N.C.C.S.R., patrimoniul Asociației se compune din totalitatea caselor de cultură ale sindicatelor și investiții în curs de realizare, fiind menţionat în mod expres şi imobilul Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe
Ulterior, subscrisa am aportat acest imobil la constituirea filialei noastre, Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe, conform documentelor de constituire. Astfel, potrivit Procesului-verbal de constituire a filialei, din 11.01.1995, aceasta are în patrimoniu sediul propriu, din Piața Mihai Viteazu nr. 15, aspect de care s-a luat act și prin Sentința civilă nr. 2394/1996, prin care s-a autorizat constituirea filialei.
În concluzie, având în vedere istoricul prezentat, rezultă fără niciun dubiu că filiala noastră, Casa de Cultură a Sindicatelor face dovada deplină a dreptului său de proprietate, respectiv de folosință, și ale autoarelor sale începând cu data construirii Imobilului, după 1974.
Pentru aceste considerente, am formulat pe rolul Tribunalului Covasna o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu Statul Român şi cu Municipiul Sfântu Gheorghe, prin care am solicitat instanţei să constate că dreptul de proprietate asupra construcţiei aparţine filialei noastre, în vreme ce dreptul de folosinţă asupra terenului aferent aparţine subscrisei.
Dosarul este înregistrat sub nr. 907/119/2020, având următorul termen de judecată stabilit pentru data de 15.09.2022, şi este în faza administrării unei expertize topografice de identificare a imobilelor.
- Impunerile anterioare stabilite în sarcina filialei noastre. Situația litigioasă cu autoritățile locale
În realitate, starea de degradare a imobilului și încetarea activității filialei noastre a fost cauzată exclusiv de conduita abuzivă a organelor locale, care urmărește preluarea acestui imobil încă din anul 2010.
În acest sens, menţionăm Adresa emisă Municipiul Sf. Gheorghe nr. 5201/03.02.2010 prin care ne-au formulat o ofertă pentru achiziționarea imobilului, în schimbul unui preț absolut derizoriu de 900.000 lei.
De subliniat că în anul 2010, inclusiv autoritățile locale recunoșteau calitatea noastră de proprietar, dată fiind oferta de achiziționare de mai sus.
Întrucât subscrisa a refuzat această ofertă, având în vedere prețul derizoriu oferit, autoritățile locale au pornit o adevărată ofensivă, menită să ne deposedeze de bunul nostru, sens în care au stabilit în mod arbitrar sarcini fiscale enorme, deși, dacă doreau într-adevăr să contribuie la menținerea destinației bunului și utilizarea acestuia în scopuri exclusiv culturale, aveau posibilitatea de a ne aplica scutiri de la plata impozitelor și taxelor locale, conform dispozițiilor aplicabile din Codul Fiscal, sau de a încheia parteneriate publice-private cu subscrisa, astfel cum s-a procedat cu alte case de cultură.
Însă, scopul urmărit de autoritățile locale nu a fost acela de a ne ajuta să exploatăm bunul în scopul pentru care a fost construit, ci a fost acela de a-l prelua inițial la un preț cât mai mic, apoi gratuit, în baza unor presupuse creanțe fiscale stabilite arbitrar în sarcina noastră.
Faptul că proprietarul Casei de Cultură este filiala noastră (ce poartă tot denumirea de Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe, întocmai ca și imobilul în discuție) a fost recunoscut implicit chiar de către organele fiscale, care anterior Deciziei contestate, în cadrul dosarului nr. 37130/299/2015, ce a avut ca obiect o contestație la executare împotriva unui titlul executoriu emis pe numele subscrisei, sarcinile fiscale menționate în titlul executoriu fuseseră stabilite în sarcina filialei noastre.
Prin Sentința pronunțată în soluționarea contestației, instanța ne-a admis contestația la executare și a reținut următoarele:
„ Prin titlul executoriu nr. 9676/17.03.2015 (fila 28), s-au evidențiat aceleași sume indicate în cuprinsul somației de plată, reprezentând impozit pe clădiri, impozit pe teren intravilan și taxă pe teren concesionat – debit principal și majorări de întârziere calculate până la data de 17.03.2015.
(…)
Prin urmare, având în vedere și recunoașterea intimatei din cuprinsul întâmpinării și susținerile sale în sensul că actele de executare au fost emise și comunicate contestatoarei pentru a lua cunoștință de datoriile cumulate de filiala acestuia (…)”.
Așadar, anterior organele fiscale au stabilit impunerile pentru impozit pe clădire în sarcina filialei noastre, recunoscându-i acesteia calitatea de proprietar.
De abia începând cu noiembrie 2019, autoritățile locale ne-au emis o multitudine de acte administrative, prin care pretind că subscrisa ar avea doar un drept de administrare asupra construcției.
Subscrisa am formulat acțiune în contencios administrativ, împotriva acestor decizii de impunere, înregistrată sub nr. 4661/3/2020 pe rolul Tribunalului București, în care am invocat printre altele și faptul că trebuia să i se emită filialei noastre, Casa de Cultură a Sindicatelor, decizie de impunere pentru impozit, nu taxă pe clădire, dată fiind calitatea acesteia de proprietar asupra imobilului.
Dosarul este suspendat până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 907/119/2020, de pe rolul Tribunalului Covasna, descris mai sus, întrucât în litigiul respectiv se va clarifica în mod definitiv regimul juridic al imobilului.
Subliniem încă o dată că starea de degradare a imobilului se datorează exclusiv autorităţilor locale şi Statului Român, care au refuzat rectificarea înscrierii de carte funciară eronate, în favoarea subscrisei, şi care, în continuare, fac tot posibilul să ne deposedeze în mod abuziv de bunul proprietatea noastră.
Menţionăm că, în lipsa întabulării în cartea funciară nu putem obţine nici autorizaţie de construire şi nici finanţările necesare pentru a efectua lucrările de reabilitare necesare.
În acest context, rezultă cu claritate că este mai mult decât rău-voitoare atitudinea organelor locale, cărora le solicităm, pe această cale, să înceteze orice fel de demersuri defăimătoare la adresa noastră.
Pentru orice alte informaţii, vă stăm la dispoziţie.
ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A CASELOR DE CULTURĂ
ALE SINDICATELOR DIN ROMÂNIA
Prin Director General Adrian Boaje”
***
Nouă nu ne rămâne decât să ne rugăm la Bunul Dumnezeu să lumineze mințile celor ce conduc această țară dar și judecătorilor pentru a face lumina în această speță și a stabili, o dată pentru totdeauna, care va fi soarta Casei de Cultură a Sindicatelor din Sfântu Gheorghe ce zace părăsită, „fără viață”, de-aproape zece ani de zile, în spatele Grupului Statuar al Domnitorului Mihai Viteazul din Sfântu Gheorghe.
Maria Crețu-Graur
FOTO: Arhiva Mesagerul de Covasna- februarie 2021
