Așa suna o veche expresie din înțelepciunea populară, pe vremea când oamenii mai trăiau în epoca „familiei tradiționale”.
Poate că autorul acestor rânduri n-ar fi ales această temă dacă imensul scandal în jurul „azilelor groazei” n-ar fi cuprins România în ultima vreme. Zi de zi știri și imagini șocante emanate de mass-media oripilează persoanele țintă, adică pe noi toți. Pur și simplu se creează impresia unor „lagăre de exterminare” a persoanelor în vârstă chinuite de niște torționari profitori și însetați de îmbogățire din suferința bătrânilor, ceea ce nu face deloc bine țării noastre ca imagine.
Dar să nu ne mirăm, lumea în care trăim s-a schimbat enorm în ultimii ani. Dinspre vest pătrund în forță ideologii nefirești menite a distruge familia tradițională, morala creștină, vechea cultură și modul de existență normal. În locul vechilor tradiții și obiceiuri strămoșești încep să aibă prioritate altele noi: diversificarea genurilor, căsătoriile gay, manifestările curcubeice oficializate, traficul de persoane, încrengăturile mafiote și multe altele. În această situație, de multe ori adevăratele valori rămân în umbră, locul lor fiind luat de tupeiști fără scrupule, de șmecheri și descurcăreți care știu unde să se lipească pentru a accede la fonduri.
Ceea ce este și mai trist e faptul că mulți dintre tinerii crescuți în aceste împrejurări se lasă „duși de val”, trăindu-și viața mai mult în spațiul virtual, de unde își iau modele de comportament, de fapt „anti-modele”, după cum se afirmă într-un articol referitor la explicarea expresiei din titlu (sursa: adevărul.ro) publicat în 15.07.2015: „Psihologii susțin faptul că vremurile în care bătrânii erau, de fapt, modelele de viață ale tinerilor au apus de mult. Astăzi, societatea apelează la modelele promovate de media care sunt, în fapt, anti-modele. Mai mult, în privința susținerii bătrânilor vulnerabili acest aspect se petrece prea puțin sau deloc.”
Ce să mai vorbim despre „susținerea bătrânilor vulnerabili”, când nici măcar minimum de respect față de aceștia nu este manifestat de mulți tineri, ba unii pur și simplu își bat joc de ei în societate sau pe stradă ori în mijloacele de transport în comun.
Pe de altă parte, mai ales în marile orașe unde viața a devenit atât de diversificată și trepidantă, unele cupluri simt că sunt încurcate de părinții prea în vârstă și, neavând timp de ei, îi bagă la azil, desigur, pe bani grei, iar acolo, dacă nimeresc peste niște oameni „fără inimă”, aceștia se sting în tăcere și chinuri, după cum s-a dovedit chiar în zilele noastre în unele centre de ocrotire a persoanelor vulnerabile.
La întrebarea la ce sunt buni bătrânii, ne răspunde psihologul Liliana Preotu în articolul menționat mai sus: „Societatea noastră funcționează după alte valori, iar în plan psihologic aceste lucruri se resimt foarte acut. Oamenii sunt mult mai stresați, deprimați și chiar împinși către suicid. Renunță la valorile fundamentale, în locul celor artificiale, văzute prin reviste sau la televizor. Bătrânii au un rol cheie în a putea tempera aceste comportamente greșit înțelese.” Pentru că ei au experiență de viață, sunt mai calmi și pot găsi soluții la unele probleme dificile. Am mai adăuga că ei, pe lângă ajutorul direct în familie, au și rolul de liant emoțional, un „magnet” uman care atrage la un loc membrii unei familii. Din fericire, acest tip de familie încă se mai păstrează, însă treptat lumea va fi obligată să respecte „noile directive”.
Fără îndoială, minți „luminate” se îngrijesc mereu de soarta noastră. Vom argumenta cu un alt articol (sursa: Internet) cu titlu sugestiv: „Bătrânii trăiesc prea mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva”. Acesta începe cu afirmația că îmbătrânirea populației este o provocare cunoscută, iar Fondul Monetar Internațional „îi acordă o analiză amplă în fiecare întâlnire trimestrială”. Se cer măsuri ca beneficiile să fie reduse și vârsta de pensionare prelungită din cauza „riscului de a trăi mai mult decât era de aștepta”. Iată deci o „judecată la rece”, aducând a „cinism” cum afirmă autorul.
De fapt, titlul articolului este un citat din discursul din 2017 a directoarei FMI, Christine Lagarde la una din întrunirile trimestriale ale Fondului. Nu avem de gând să comentăm mai mult, doar să subliniem faptul că, după cum se vede, după trecerea a 6 ani de la acea realitate semnalată în 2017, situația pensionarilor a devenit mult mai dramatică, astăzi guvernele caută în disperare soluții pentru a rezolva problema, iar o parte din populație nu mai are ce să facă cu bătrânii, îi bagă la azil. Nu știm cum trăiesc bătrânii în acele cămine, dar acum în țara noastră se aude zi de zi și se dau la televizor scene de coșmar din „azilele groazei” transformate în surse de profit și îmbogățire pentru niște ticăloși care și-au vândut sufletul diavolului. Se pare că în țările asiatice și africane încă se mai păstrează respectul, omenia și grija față de bătrâni, pe care nu trebuie „să-i cumpere”, și încă mai există familia tradițională.
Vai de cei care nu-și respectă părinții și nu au grijă de ei!
Mihai Trifoi
