Da, ziua de încheiere, de întoarcere (De la noi, la noi, să nu uităm!…).
După un somn bun, aflu de la radioul meu (nedespărțit în călătorii) că e 7 noiembrie. M-am înviorat brusc. Pentru cei de alte vârste, ziua aceasta are o rezonanță aparte, căci – vă amintiți? – sărbătoream cu surle și trâmbițe Marea revoluție socialistă din… octombrie (1917).
Universitatea Cernăuți
Unui tânăr de azi (necunoscând problema cu trecerea la calendarul nou) trebuie să i se pară bizară și hilară o astfel de aniversare (octombrie în noiembrie) a celei mai mari făcături semite din istoria universală. Bine măcar că el, tânărul, nu a avut parte de ea, însă nu ar fi de prisos să cunoască în ce au constat nefastele consecințe geopolitice, naționale, etnice, culturale, morale asupra sutelor de milioane de oameni trăitori în secolul al XX-lea.
Am părăsit hotelul cu – încă o dată -, bune aprecieri pentru ceea ce nu am văzut pe alte meridiane: În perimetrul stabilimentului e amenajat un părculeț al copiilor, cu spații de odihnă și instalații de joc pentru pofta oricărui copil. Felicitări, Cernăuți!
Areta Moșu
Când Doamna Areta Moșu ne-a propus ca, înainte de a părăsi orașul, să facem o vizită Universității, în sinea mea nu aveam mari entuziasme. O, ce aș fi pierdut! Nu caut superlative, pentru că nu pot acoperi splendoarea arhitecturală a acestui complex de clădiri. Austriecii au construit aceste spații ca sediu mitropolitan. Exterioarele, sălile rezultă dintr-o combinație eclectică de baroc și ev mediu, de fortificații crenelate și interioare cu oglinzi de Murano (Ghidul chiar invitase în glumă pe câteva doamne vârstnice să se apropie de ele, pentru a trăi iluzia unei alte vârste).
Însă, nu am putut să nu rețin (cu tentațiile mele, recunosc, uneori histrionice) că rectoratul ucrainean a hotărât locul catedrei de limba și literatura română lângă… toaletele universității și, cum dascăl de acest profil fiind, una am cercetat-o. Mda! Spațioasă…
Numai că, acest grup de clădiri (mde, cum se putea altfel?), în funcție de stăpânirea care a trecut sau a rămas, a devenit universitate de toate tipurile (inclusiv… marxist-leninistă); totuși, nu îndestulătoare pentru toate facultățile din Cernăuți, deoarece mai există și alte sedii de acest fel răspândite prin centrul orașului.
Corabia Mântuirii
Pe drumul de întoarcere, am mai vizitat, pentru documentare, două mănăstiri, frumoase, bine îngrijite. La una dintre ele (nu contează numele), am avut o surpriză de necrezut. În pronaosul bisericii – o pictură murală de 1,5 pe 2 metri, probabil nu veche, oricum, măiestrit realizată cromatic și figurativ. Un adevărat pamflet alegoric! Nu-i comentez semnificațiile, ci doar înșir componența imaginii de ansamblu; o povestesc. În jumătatea de deasupra, intitulată „Corabia mântuirii”, e chiar o corabie, pe care sunt scrise cuvintele „Sfânta Biserică Ortodoxă”. În ea, la cârmă, Iisus, alături Sfânta Maria, apoi, înșirați apostolii, pe aura fiecăruia fiindu-le scris numele; așa se deosebește că cei doi care sunt gata să dea drumul ancorei sunt Petru și Pavel. Pe mal îi așteaptă, ostil, războinic, bărbați și pâlcuri înarmate „până-n dinți”, în dreptul fiecăruia deslușindu-ni-se cine sunt, cui aparțin. Iată: în stânga, două grupuri compacte, cu sulițe, arcuri, îndreptate spre corabie – în dreptul fiecăruia, fiind scris „evreii”, „comuniștii” (aceștia din urmă au coifuri cu secera și ciocanul sau măști cu boturi de hiene). La mijloc: un balaur, aruncând foc , apoi Iulian Apostatul. În dreapta: protestanții, Luther, Papa, ecumeniștii. Nu mai e nevoie de comentarii, nu-i așa?
După intrarea în România (actuală!…), am coborât la Suceava pentru a prinde acceleratul de Iași-Timișoara; care a trecut pe lângă mine taman când ajunsesem pe peron. Așa că, în cele patru ore și jumătate, până la al doilea tren spre Transilvania, am petrecut în restaurantul gării, sorbind patru cești de ceai și punându-mi răbdarea la încercare cu o revistă de integrame; căci radioul… îl uitasem în autocar.
*
Universitatea Cernăuți
Să reținem că acest proiect a fost realizat cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe – Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni.
Dar, mie îmi rămâne gândul și sufletul întâi de toate la grupul astrist de la Iași, al cărui magnet coagulant este Doamna profesoară Areta Moșu. A avea a face cu Dumneaei este un privilegiu și înseamnă a beneficia de o adevărată terapie de spirit, de suflet, de imbold întru cultură și cultivare a spiritului național. Nu am auzit, de când o cunosc, vreo șoaptă a cuiva de contestare a investiturii sale de vicepreședinte al Asociațiunii ASTRA, de președinte al Despărțământului „Mihail Kogălniceanu” Iași. Pasiunea, devoțiunea sa managerială adesea îi este remarcată în public, fie în țară, fie peste hotare, când pune la cale parteneriate cu diferite organisme și instituții de cultură, de învățământ. Iat-o: persuasivă, energică (în ciuda vârstei!), riguroasă în realizarea proiectului, severă în respectarea programului orar al zilei.
Vorba din străbuni: „Ecce homo!”
Cornel Cotuțiu
