Probabil că la întrebarea „Ce ar fi mai bine să fii, chinez sau egiptean?” unii ar răspunde: american.
Dar de ce chinez? Păi să vedem ce fac chinezii! Cu ai săi peste 1.300.000.000 de locuitori, China este cea mai populată ţară de pe planetă; ca suprafaţă (9,6 milioane de km²) este a doua. Această uriaşă entitate multiculturală ce a rezistat timpului şi numeroaselor încercări, cunoscută azi şi sub denumirea de Republica Populară Chineză, cuprinzând 22 de provincii, 5 regiuni autonome, 4 municipii de subordonare centrală (Beijing, Tianjin, Shanghai, şi Chongqing) plus două regiuni administrative speciale (Hong Kong şi Macao) cu un sistem de auto-guvernare, şi cu pretenţii la o altă entitate politică separată (Taiwan), continuă să uimească lumea şi astăzi.
În lumea veche, până la dinastia Ming, China a fost un lider mondial în domeniul ştiinţei şi tehnologiei. Multe dintre invenţiile chinezeşti, precum fabricarea hârtiei, tipărirea, busola, praful de puşcă, au fost împrumutate de la chinezi şi au contribuit apoi în mare măsură la dezvoltarea şi progresul ţărilor occidentale, iar Marele Zid Chinezesc stă şi astăzi mărturie a imensei capacităţi constructive a poporului chinez. Civilizaţie antică mereu înfloritoare, China a trecut şi prin momente istorice dificile, dar a ştiut întotdeauna să-şi regăsească drumul şi să-şi menţină unitatea şi influenţa în zonă şi în lume. Reformele economice din 1978 au făcut din China una dintre economiile mari ale lumii, având cea mai rapidă creştere economică. Acest lucru a adus China în poziţia a doua în ierarhia economiilor lumii, şi dacă-şi va menţime acelaşi ritm de creştere economică, are toate şansele să devină liderul mondial.
. .
Intenţia noastră nu este de a face o prezentare detaliată a acestei ţări, căci informaţiile respective pot fi găsite pe internet, ci de a face o prezentare generală introductivă la cele ce dorim să subliniem, şi mai precis la atitudinea unui popor faţă de propria soartă. Cum să nu te uimeşti citind o ştire despre capacitatea aproape incredibilă a chinezilor de a-şi depăşi limitele. Ştirea respectivă, recent apărută pe internet, ne aduce la cunoştinţă că chinezii au construit un zgârie-nori cu 57 de etaje în doar 19 zile! Păi nu e bine să fii chinez?! Dacă românii ar fi fost chinezi, acum am fi avut autostrăzi pe toate meleagurile, trenuri de mare viteză şi o economie înfloritoare, încât i-am fi întrecut chiar şi pe germani! Din păcate nu prea ne putem schimba firea şi rămânem pe mai departe cu „Ce poţi face astăzi mai lasă şi pe mâine…” şi cu „Lasă-mă, să te las…” sau „Asta-i, ce să faci, e bine şi aşa…”. Dar să-i lăsăm pe chinezi să se dezvolte mai departe, şi cum nu putem fi ca ei, să trecem la egipteni…
De ce ar fi bine să fim egipteni?!
Egiptul e o ţară arabă din nordul Africii şi Orientul Mijlociu, cu o suprafaţă de circa un milion de km patraţi şi o populaţie de circa 80 de milioane de locuitori, ea a fost una dintre cele mai importante civilizaţii ale antichităţii. „Ea ne înfăţişează cel mai vechi stat din lume, anterior tuturor celorlalte, înzestrat cu o administraţie, o fiscalitate, o justiţie şi o armată comparabile cu cele ce-au luat naştere mai apoi în ţările de pe toate continentele, înainte şi după era noastră. Dar lumea Egiptului antic a zămislit o cultură spirituală scânteietoare pe care o admirau grecii antici şi romanii care se minunau, precum fac azi mulţimile de turişti veniţi să contemple piramidele, templele sau obeliscurile înălţate de faraoni şi supuşii lor” (sursă: Wikipedia).
Istoria care a urmat acelor timpuri înfloritoare a fost destul de ingrată cu fostul imperiu egiptean. Cu toate acestea egiptenii au rezistat timpului ajungând în epoca modernă şi, după o serie de „reforme economice şi investiţii masive în comunicaţii şi infrastructură, finanţate cu fonduri americane… condiţiile economice încep să se îmbunătăţească considerabil după o perioadă de stagnare”, încât egiptenii au din nou curajul şi inteligenţa să viseze la proiecte grandioase. Unul dintre acestea, pe care am dori să-l aducem în atenţia cititorilor, este proiectul pentru construirea unei noi capitale în apropiere de Cairo.
Actuala capital a Egiptului, Cairo, având o populaţie între 16-20 de milioane de locuitori, este cel mai mare oraş din Africa, fiind şi sediul Ligii Arabe şi unul dintrele centrele culturale ale lumii. Aceasta înseamnă că metropola egipteană se află în continuă expansiune şi deci lucrurile devin tot mai complicate. În consecinţă, guvernul egiptean a hotărât să construiască de la zero „o nouă capitală administrativă şi de afaceri la est de Cairo, cu sprijinul oamenilor de afaceri din Emiratele Arabe Unite”.
Ultimele ştiri ne anunţă că „Proiectul în valoare de 30 de miliarde de lire sterline a fost prezentat în faţa a 30 de emiri, regi şi preşedinţi din lumea arabă, dar şi celor peste 100 de posibili investitori prezenţi la intrevedere”. Ştirea mai spune că „Noua capitală s-ar putea întinde pe aproape 700 de kilometri patraţi şi va fi situată între Cairo şi Marea Roşie. Oficialii egipteni au estimat că va găzdui 7 milioane de persoane, iar proiectul va crea 1,5 milioane de locuri de muncă”. Se mai spune că acolo vor fi construite 663 de spitale şi clinici, 1.250 de moschee şi biserici, 1,1 milioane de locuinţe, iar durata de execuţie este estimată între 5-7 ani.
Aşadar, egiptenii vor trece repede de la vorbe la fapte, în timp ce la noi de vreo douăzeci de ani se tot vorbeşte despre un posibil aeroport modest la Braşov/Ghimbav, dar probabil că până când ideea se va concretiza cu adevărat va mai trece multă apă pe Nil. Şi dacă nu vor veni chinezii să ne construiască autostrăzile şi alte obiective propuse de către ultimele guverne, poate mai aşteptăm până când îşi termină egiptenii noua capitală sau, cine ştie, poate îi rugăm pe americani să ne ajute, nu doar cu blindatele şi antirachetele, ci şi cu ceva mai spectaculos, ca să luăm şi noi faţa lumii.
Dar de ce tocmai americanii?! Pentru că Statele Unite ale Americii este o republică constituţională federală, alcătuită din 50 de state şi un district federal (Columbia), situată în America de Nord, între Canada şi Mexic, fiind la ora actuală cea mai mare putere economică a lumii şi lider politic mondial.
Cu o suprafaţă de 9,83 kilometri patraţi şi o populaţie de 312 milioane de persoane (în 2010, cf. Wikipedia), S.U.A. este a treia a treia ţară din lume ca mărime.
Deşi naţiunea americană a fost creată abia în anii 1776-1778 şi a trecut prin multe perioade dificile, unitatea şi dorinţa de progres şi afirmare au propulsat-o rapid pe culmile civilizaţiei. Şi de aceea mulţi încearcă să emigreze în această ţară „a tuturor posibilităţilor” pentru „a deveni americani”.
Se cuvine totuşi să ne întoarcem cu picioarele pe pământ, adică să revenim la realitatea crudă din România. Cum nu putem fi nici chinezi, nici egipteni, nici americani, ar trebui să ne mobilizăm mai mult cu toţii şi prin eforturi susţinute să transformăm România într-un „paradis” la care alţii să se uite cu jind, nu doar la frumuseţile ei naturale cele binecuvântate de Dumnezeu, ci şi la progresul ei pe plan economic, cultural şi spiritual. Să facem în aşa fel, încât tot mai mulţi „prinţi Charles” să-i iubească meleagurile, oamenii şi ospitalitatea tradiţională şi să ne dorească prietenia. Când ai un popor harnic şi conducători pricepuţi, totul e posibil! Rămânem totuşi cu speranţa schimbării şi că într-o zi străinii vor vorbi şi despre noi la superlativ.
Mihai Trifoi
