Cândva CFR-ul era una din „mândriile țării”, azi, ajuns în colaps, arată ca un bolnav mergând cu bastonul. De zeci de ani transportul feroviar n-a mai fost „modernizat”, deci nu e de mirare că trenurile noastre sar de pe șine ori intră în coliziune, așa cum s-a întâmplat recent, sau că iau foc în mers ori au întârzieri cu zecile de minute, ba chiar cu multe ore, mai ales iarna, când „nu e ca vara”.
Ce să mai vorbim de condiții pentru călători și de viteză? Care viteză? Cea a melcului? Cum se face că, deși au trecut vreo sută de ani, trenurile noastre merg cu aceeași viteză, în timp ce în alte țări… Care țări? Păi să-i întrebăm pe chinezi, japonezi, francezi sau americani… Ei, dar ăștia au altă istorie, altă concepție, altă viziune, așa că, dragi cititori, veți zice că mai bine să-i întrebăm pe italieni, că și ei sunt de gintă latină și vorbesc mult. Da, da, italienii vorbesc mult și se ciorovăiesc, dar și fac multe, în timp ce noi vorbim mult, ne ciorovăim toată ziua, și facem puține, pentru că vorba prea multă și fără rost strică hărnicia…
Așadar, trecem la italieni și-i întrebăm cum merg trenurile pe la ei? Drept răspuns, aducem la cunoștința cititorilor, în traducere din esperanto, un articol informativ din revista „Itala Fervojisto” (Feroviarul Italian) 2019/12 (2) a Federației Internaționale a Feroviarilor Esperantiști, cu titlul: „Trenul magnetic care va circula cu 1.200 km/h de la Torino la Milano”, p.11-12.
După cum putem constata din titlu, în curând italienii vor circula cu trenul cu o viteză de avion, deci comparația cu trenurile noastre o puteți face și singuri… Dar cum se va înfăptui această „minune” vom vedea în continuare:
„Este tot mai concretă ipoteza de a vedea în Torino trenul magnetic care se va deplasa cu o viteză supersonică.
Aceasta este o noutate care fascinează cercetătorii și constructorii sectorului de transport, care este gata să revoluționeze modul de a călători.
Este vorba despre o bijuterie a tehnologiei, care deja a încântat, prin rezultate înalte, în țări precum Japonia, Dubai (primii 5 km pentru servicii sunt așteptați în anul 2020) și Abu Dhabi.
Și în Europa vom debarca în curând din astfel de mijloace de transport revoluționare, bazate pe levitație magnetică. O caracterizare neapărat importantă mai ales dacă ne gândim că este vorba despre mijloace de transport care au un consum energetic mai scăzut decât energia pe care o produc ele însele. De fapt, utilizând îmbunătățirea levitației magnetice pasive, energia cinetică provocată de capsulă și pe cea reprimită în timpul frânării, adăugând panouri fotovoltaice și instalații pentru energie eoliană și geotermică integrate în infrastructură, „sistemul produce mai multă energie decât consumă”. Energie care poate fi repusă în circuit și vândută.
La acest proiect colaborează Politehnica din Torino și Hyperloop Transportation Technolgies.
În prezent se află un studiu despre posibilitatea de realizare, pentru a înțelege limitele în realizarea proiectului. Este necesar a înțelege dacă el va fi posibil și în ce fel va fi realizabilă secțiunea trenului cu levitație magnetică.
Aceasta deja este știut, că cifrele pentru construire vor fi cu adevărat importante: se presupune un cost de 20 de milioane de euro pe kilometru din secțiunea interesată.
Scopul este de a duce aceeași noutate în Italia, pe liniile ferate precum Torino-Milano și Milano-Bologna.
Este vorba despre două linii ferate foarte folosite de pasageri în toate zilele, acest lucru ar putea aduce o noutate care va putea îmbunătăți remarcabil calitatea transportului.
Debutul acestor trenuri pare a fi mai aproape decât ne putem gândi, pentru a lega Torino de Milano în cel mai scurt timp posibil.
Au avut loc discuții între cofondatorul și președintele Hyperloop T.T., reprezentanții Ferrovie Nord Milano, Rele Ferroviaria Italiana, Avio Aero, Leonardo Aerospaziale și primarii din Torino și Milano. Desigur, interesul este concret, pentru că Hyperloop nu va fi o concurență, ci el va fi o organizație care ar putea colabora cu companii tehnologice, care deja posedă rețele precum căi ferate sau autostrăzi.
Primărița orașului Torino este pe deplin convinsă și îndeamnă la realizarea ei. Acesta ar fi un experiment virtuos pentru întreaga țară, care ar deveni o deschidere către importante construcții asemănătoare.
Și nu numai: de fapt, cu ocazia finalelor jocurilor de tenis din anii 2021-2025 (în Torino) și a Olimpiadelor de Iarnă din anul 2026 (în Milano), cele două orașe ar putea lua în calcul o tehnologie foarte modernă, care ar putea da un impuls în plus altor mari întâlniri viitoare.
Suprafețele în Italia unde s-ar putea realiza un Hyperloop sunt multe, de la Sud la Câmpia Pada și la Dorsala Adriatică. Dar despre aceasta să nu dezvăluim „cărțile de joc”.
Numai pentru faptul de a evita problemele cu care deja s-au confruntat alte țări: acolo unde a fost anunțată sosirea lui Hiperloop, imediat a pornit speculația despre pentru terenuri cumpărate în scop profitabil pentru o rentă pozițională”. (Tradus în esperanto de Vito Tornilo, Italia)
Așadar, unde suntem noi și unde sunt ei (italienii și alții) în acest domeniu?! Înțelegem că locuitorii României nu au încă pretenția de a călători cu viteza de 1.200 km/oră, dar nu înțelegem de ce n-am putea să ne deplasăm și noi măcar cu 150-200 km/oră? Ce ne împiedică?! N-am spune că incompetența, căci și România are geniile sale creatoare, ci mai degrabă dezinteresul, proasta organizare și lipsa voinței politice, dovadă stau chiar autostrăzile aflate mereu în „chinurile facerii”. La noi e mai importantă „mâncătoria politică” permanentă decât un „plan național de dezvoltare”, încât majoritatea specialiștilor și geniilor noastre creatoare au migrat spre alte zări, unde își pot realiza proiectele și visele, așa că neputând să mergem și noi cu viteza unui Hyperloop, e bună și căruța românească, cel puțin nu sare de pe șine…
(Comentariu și traducere: Mihai Trifoi)
