Auzim adesea chemarea şi îndemnul de a ne asigura locuinţele, bunurile şi viaţa împotriva accidentelor şi altor calamităţi care nu depind de voinţa noastră. Şi chiar suntem tentaţi s-o facem. Doar că realitatea contrazice reclama. În România se pare că sistemul asigurărilor, ca de altfel aproape toate sistemele, ori e şubred ori e putred (a se înţelege corupt), şi tocmai de aceea oamenii şi-au pierdut încrederea în ceea ce li se promite prin acest sistem.
. .
Foto: Silviu Ipatioaei
Dicţionarul (DLRM, 1958) ne spune că prin cuvântul asigurare se înţelege „acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță; garantare. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. Operație financiară, decurgând dintr-un contract sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca, în schimbul unei prime, să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui”. În esenţă, şi celelalte dicţionare spun acelaşi lucru. Pe noi ne interesează doar ultimul sens, cel care se referă la piaţa asigurărilor, care reprezintă tema comentariului nostru de azi.
După cum afirmam mai sus, oamenii nu prea au încredere în sistem. De ce? Pentru că şi aici a pătruns birocraţia excesivă şi corupţia. Să luăm de pildă cazul Societăţii de Asigurare ASTRA. Cu ceva timp în urmă circulau nişte zvonuri alarmante, apoi a căzut şi „bomba”: „ASF a solicitat intrarea in faliment a societăţii Astra Asigurări, care se afla în administrare specială, şi a decis retragerea autorizaţiei de funcţionare” (sursa: Internet). La respectivul titlu se adaugă mai multe explicaţii, din care spicuim doar explicaţia esenţială: „Astra Asigurări, societatea deţinută de cunoscutul om de afaceri Dan Adamescu, intră în faliment. Anunţul a fost făcut de preşedintele Autorităţii pentru Supraveghere Financiară, Mişu Negriţoiu, care spune că ASF va proteja interesele celor 1,8 milioane de clienţi ai Astra. Este cel mai mare faliment din domeniul asigurărilor din România, cu o pagubă de un miliard de lei” (sursa: Internet).
Chiar dacă în urma faptelor patronul acestei societăţi a fost condamnat de către instanţă la o ispăşire de pedeapsă de 4 ani şi 4 luni, el aflându-se în prezent la penitenciarul Rahova, şi chiar dacă asiguraţii îşi vor recupera banii, acest lucru nu-i va linişti pe oameni, deoarece în mintea lor a fost deja inoculată ideea că nu mai pot avea încredere în sistem, ceea ce nu este deloc îmbucurător.
Ca în orice civilizaţie, există o parte antisocială a ei care luptă pe toate fronturile şi cu toate mijloacele pentru a o destabiliza, a o supune şi a o domina, urmându-şi interesele proprii. Aceasta este caracterizată prin corupţie, înşelăciune, jaf, crimă şi mistificarea realităţii în scopul derutării oamenilor şi distragerii atenţiei în altă direcţie. Reprezentanţii ei, răspândiţi în toate sectoarele vieţii sociale, stăpânesc bine arta dezinformării şi manipulării, formând adesea ceea ce numim „grupuri de interese” ori pur şi simplu acţionând individual. Cetăţeanul de rând, onest, dar insuficient pregătit împotriva abuzurilor de tot felul, nu ştie cum „să se asigure” împotriva acestora şi adeseori cade pradă acţiunilor lor. Cu ceva timp în urmă ne-a fost dat să auzim o ştire televizată, cum că un amărât dintr-o anumită localitate din România a fost somat să plătească datorii de multe milioane, deşi nu el le făcuse; cineva l-a pus să semneze nişte hârtii pentru o societate fantomă şi cum pe bietul om nu prea l-a dus capul, le-a semnat şi acum deci e bun de plată. Acesta este doar un exemplu mărunt, dar el arată cât de uşor pot fi păcăliţi oamenii. Alţii fac bani frumoşi chiar în timp ce îşi ispăşesc pedeapsa în vreo închisoare, folosind metoda „accidentul” sau alte asemenea. Mai sunt destui care-ţi bat la uşă cu diverse pretexte ori recitând o istorie aiuritoare prin care să te stoarcă de bani. Şi tagma acestora este destul de numeroasă, însă toţi aceştia reprezintă doar „plevuşca”, căci cu cât urci mai sus pe scara socială, cu atât cresc şi sumele de bani. Marii „rechini” nu se încurcă cu mărunţişuri, ei „dau tunuri”, ei „privatizează”, ei dau şi primesc „retrocedări”, respectiv compensaţii pe bază de acte false sau prin înşelăciune, ei falimeantează, ei îşi ascund banii nemunciţi în locuri „greu accesibile”, departe de ochiul mai mult sau mai puţin vigilent al Legii. Nici chiar cu băncile nu prea ne este ruşine, unele arată ca nişte domnişoare care-ţi fură ochii, ca tu să te-ncurci în comisioane greu de-nţeles, încât niciodată nu vei ieşi în mare câştig. Şi câte-ar mai fi de spus! Şi peste toate tronează sfera politică, însă aici ne oprim căci ne apucă ameţeala…
Ideea este să te asiguri! Aşa că, cetăţeni români, asiguraţi-vă! Asiguraţi-vă că nimeni nu vă înşală, nimeni nu vă minte, nimeni nu vă dezinformează, nimeni nu vă manipulează. Dar unde şi cum să ne asigurăm împotriva acestor „calamităţi”, căci nu există scăpare…
Mihai Trifoi
