Un bust al generalului erou Grigore Bălan, comandantul secund al Diviziei 1 Munte, căzut la datorie în luptele pentru eliberarea oraşului Sf. Gheorghe, în toamna anului 1944, va fi dezvelit și sfințit în cadrul unei ceremonii care va avea loc vineri, 8 septembrie 2023, ora 11.00, în incinta Inspectoratului Județean de Poliție Covasna din municipiu (B-dul Grigore Bălan nr. 71).
La manifestarea organizată cu sprijinul Ministerului Apărării Naționale și a Ministerului Afacerilor de Interne vor participa reprezentanți ai Administrației publice centrale și locale, oameni de cultură și artă, locuitori ai municipiului Sfântu Gheorghe și ai altor localități care au legătură cu viața și cariera generalului-erou, se menționează într-un comunicat transmis către Mesagerul de Covasna, de Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”.
Potrivit aceleași surse, lucrarea comemorativă este realizată din iniţiativa şi cu susţinerea financiară a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, organizaţie neguvernamentală, care îşi desfăşoară activitatea sub patronajul Ministerului Apărării Naţionale şi al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române.
Creație a sculptorului Valentin Tănase, bustul generalului erou Grigore Bălan, cu înălțimea de 110 cm, este realizat din piatră artificială și este așezat pe un soclu de beton placat cu granit gri, înalt de 2 metri.
În sediul Cercului Militar Covasna s-a aflat, mulți ani de zile, un bust al generalului erou Grigore Bălan, fără ca autoritățile locale din Sfântu Gheorghe să atribuie un loc în care să fie amplasat.
În anul 2017, Ion Gheorghe, consilier în cadrul Consiliului Local Sfântu Gheorghe, la acea vreme, a cerut conducerii Primăriei să amplaseze respectivul bustul al generalului Grigore Bălan pe bulevardul care poartă numele acestui erou. Consilierul a susținut că „Bustul există (…), e păcat să stea în magazia Cercului Militar şi să nu fie expus (…) În oraş s-au tot pus tot felul de statui în ultima vreme, chiar şi pe trotuar, şi mă gândesc că ar fi bine dacă am cinsti în acest fel memoria acestui erou”, iar viceprimarul municipiului, Toth Birtan Csaba a declarat că nu a ştiut de existenţa acestui bust şi că a „notat ideea”.
Din surse oficiale am aflat că respectivul bust „a fost dăruit Brigăzii 81 de la Bistrița, care poartă numele Generalului Grigore Bălan”, eroul care s-a stins din viață în ziua de 13 septembrie 1944, la vârsta de 48 de ani, fiind născut în județul Bistrița-Năsăud.
***
GENERALUL GRIGORE BĂLAN – EROUL DEZROBIRII ORAȘULUI NOSTRU
Din arhiva Mesagerul de Covasna republicăm articolul scris de regretatul Col. (rtr) Ioachim Grigorescu, fost Președinte al Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere (A.N.C.M.R.R.) „Gl. Grigore Bălan” – filiala Covasna, despre „GENERALUL GRIGORE BĂLAN – EROUL DEZROBIRII ORAȘULUI NOSTRU”.
„Generalul de brigadă GRIGORE BĂLAN este unul dintre generali Armatei române care a luptat pentru dezrobirea meleagurilor natale și, în luna septembrie 1944, a căzut la datorie, pe câmpul de onoare.
Născut la 14 iulie 1896, în satul Blăjenii de Sus, comuna Sintereag, județul Bistrița-Năsăud, a urmat liceul din Năsăud și apoi Școala militară austro-ungară pe care a absolvit-o în vara anului 1915, când a fost avansat la gradul de sublocotenent. Doi ani mai târziu, la 1 noiembrie 1917, a fost avansat la gradul de locotenent și lua parte la primul război mondial pe frontul apusean, în nordul Italiei. În preajma evenimentelor de la Alba Iulia, tânărul locotenent, urmaș al grănicerilor români de Năsăud, a făcut parte din Comitetul de organizare a gărzii naționale de Năsăud, desfășurând o activitate susținută pe plan organizatoric pentru înființarea la 17 noiembrie 1918 a acestei gărzi. Ofițerul a ținut strânse legături cu reprezentanții gărzilor naționale din Cluj și din alte localități din Transilvania care militau pentru Unirea Transilvaniei cu „patria mamă”. După pecetluirea acestui istoric act la Alba Iulia, locotenentul Grigore Bălan a organizat primirea, la 4 decembrie 1918, a Regimentului 15 infanterie din Piatra Neamț, în orașul Bistrița, când mii de cetățeni au ieșit la bariera orașului, la locul numit Vama, pentru a-i îmbrățișa pe dorobanții moldoveni și a le ura bun venit pe meleagurile lui George Coșbuc. Câteva luni mai târziu, la 27 februarie 1919, în condițiile constituirii de mici unități militare de pe teritoriul reîntregit, majoritatea cadrelor gărzilor naționale din Transilvania au fost încadrate în armata română și locotenentul Grigore Bălan a fost repartizat la Regimentul 84 infanterie cu garnizoana de reședință în orașul Bistrița.
La numai un an de la primirea în cadrele active ale armatei române, în luna mai 1920, ofițerul a fost promovat în funcția de șef al Biroului adjuntatură al unității, funcție de care s-a achitat în bune condiții. La 15 octombrie 1921 a fost avansat la gradul de căpitan dându-i-se vechimea de la 1 aprilie 1920.
După un deceniu de activitate în aceeași unitate, la 10 mai 1929, ofițerul a fost avansat la gradul de maior și mutat în comandamentul Diviziei 2 munte cu garnizoana în orașul Deva, în funcția de șef al Biroului instrucție. În perioada noiembrie 1932 – martie 1933 ofițerul a condus cu competență Școala de instructori pe marea unitate de vânători de munte, prilej cu care au reieșit din plin calitățile sale de bun instructor și cunoscător al regulamentelor militare în vigoare.
La 1 aprilie 1933, maiorul Grigore Bălan a fost mutat la același regiment din Bistrița (84 infanterie), în care-și făcuse ucenicia ca tânăr sublocotenent, de data aceasta fiind numit la comanda Batalionului 2, funcție pe care a deținut-o până la 1 aprilie 1936, când a fost avansat la gradul de locotenent-colonel și mutat tot în funcția de comandant batalion, la Regimentul 88 infanterie, cu garnizoana în orașul Carei.
În primăvara anului 1939, ofițerul a fost numit comandantul Batalionului 8 vânători de munte cu reședința în orașul Bistrița, o unitate independentă, în cadrul căreia se instruiau ostașii din nordul Transilvaniei, obișnuiți cu condițiile aspre ale reliefului muntos.
La 10 iunie 1940, a fost avansat la gradul de colonel și trimis să urmeze Cursul de comandanți de regimente, iar la terminarea acestuia, în ziua de 25 august 1940 a fost promovat în funcția de comandant al Grupului 5 vânători de munte.
Cu sufletele îndurerate, unitățile române din nord-vestul Transilvaniei au început, la 1 septembrie 1940, retragerea spre aliniamentul vremelnic fixat prin odiosul dictat de la Viena. Militarii de sub comanda colonelului Grigore Bălan s-au repliat în orașul Hațeg, unde a fost dislocat Grupul 5 vânători de munte. În fruntea acestei unități a participat la cel de-al doilea război mondial, luând parte la eliberarea Bucovinei și la acțiunile desfășurate pe frontul de est. În toamna anului 1942 a fost grav rănit și evacuat în țară.
La 15 august 1943, colonelul Grigore Bălan a fost încadrat în funcția de comandant al părții sedentare al Diviziei 2 munte, cu sediul la Deva, iar aproape un an mai târziu, la 10 aprilie 1944, a fost avansat la gradul de general de brigadă și, la 4 iulie 1944 a fost numit în funcția de comandant secund al Diviziei 1 munte operativă, cu garnizoana de reședință la Sinaia.
În zilele de 4, 5 și 6 septembrie, unitățile Diviziei 1 munte, sub conducerea competentă și hotărâtă a generalului Grigore Bălan, a continuat să atace rezistențele hitleriste din împrejurimile orașului Sfântu Gheorghe, iar în dimineața zilei de 7 septembrie, după o puternică pregătire de artilerie, vânătorii de munte, împreună cu ostașii Diviziei „Tudor Vladimirescu” au luat cu asalt acest oraș.
În seara acestei zile vânătorii de munte au ajuns la marginea orașului, generalul Bălan conducând personal un detașament al diviziei sale, care a cucerit o zonă împădurită de la vest de oraș, după care a acționat direct spre Sfântu Gheorghe, pentru a-l elibera în ziua de 8 septembrie 1944.
Ajuns lângă podul de la Arcuș, aflat la nord de Sfântu Gheorghe, generalul a fost surprins de bombardamentul artileriei inamice instalate în pădurea de la est de localitățile Zoltan și Bodoc. Sfidând schijele proiectilelor aducătoare de moarte, bravul general a continuat să conducă acțiunea acestui batalion, până când un proiectil a explodat la numai câțiva metri rănindu-l grav.
Evacuat de urgență la Brașov, iar de acolo la Spitalul militar din Sinaia, s-a stins din viață în ziua de 13 septembrie 1944, la vârsta de 48 de ani.
Pentru fapta sa de arme, generalul Grigore Bălan a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a cu spade, iar ceremonia înmormântării de la Cimitirul Ghencea s-a transformat într-o manifestație omagială a populației din capitală, corpul neînsuflețit al eroului fiind purtat spre locul de veci de cavaleri ai Ordinului „Mihai Viteazul””.
Maria Crețu-Graur
