Vineri, 29 aprilie 2016, s-a sărbătorit Ziua Veteranilor de Război. Cu această ocazie, noi, cercetașii covăsneni, cu respect și pioșenie, am pășit în curtea ultimului veteran de război din orașul Covasna, lt. (rtr) Gheorghe Cojocaru.
Nea Ghiță, așa cum îl știu voineștenii, veteran din cel de-al Doilea Război Mondial, ne-a primit cu drag și cu multă emoție. Împreună cu noi a venit reprezentantul Batalionului 22 Vânători de Munte „Cireșoaia”, caporal Nicolae Bohățel, care i-a înmânat dragului nostru nea Ghiță o Diplomă de Excelență și un steag tricolor din partea Armatei. Am fost mesagerii mai multor organizații din județul Covasna, care au dorit să-l felicite pe dl.Gheorghe Cojocaru cu ocazia acestei zile: Asociația Națională a Veteranilor de Război, filiala Covasna a A.N.C.E. „Regina Maria”, Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, Asociația Cultural Creștină „Justinian Teculescu”. Crăișorii covăsneni, membri ai Clubului de elevi voluntari ai Asociației „Țara Iancului” din Deva i-au pregătit un mic, dar din suflet, program de versuri și muzică. Vizibil emoționat, nea Ghiță ne-a spus ulterior că i-am făcut mare bucurie, la care nu se aștepta. Însă noi am fost cei privilegiați: am avut ocazia să cunoaștem o filă de „istorie vie”, un Om care și-a pus viața în slujba Neamului, un Erou al acestei țări căruia trebuie să-i arătăm permanent recunoștința noastră. Am vrut să învățăm din experiența și exemplul oferit cu generozitate de nea Ghiță, ne-am cutremurat la cele povestite de dumnealui, momente teribile de pe front. Am înțeles cu ce jertfe s-a clădit această Țară.
. .
Nea Ghiță ne-a povestit despre bătălia de la Oarba de Mureș, acolo unde au pierit, în câteva zile, peste 10.000 de militari ai Armatei Române, în lupta pentru eliberarea Transilvaniei: „La Oarba de Mureș a fost prăpăd mare! Era un versant, o pantă mare, în vârf era un platou, pe urmă iar pădure. În două flancuri, două puști mitraliere de nemți, una într-o parte, una în cealaltă parte. În vârful pantei era un soldat, stătea într-o groapă, urmărea și trăgea cu arma. Noi urcam spre creastă, ne lăsa să urcăm, apoi începeau mitralierele. Ne luau din flancuri, trebuia să ne retragem, că ne omora pe toți. Reglau trageri de aruncătoare și noi fugeam pe pantă în jos. Ei cu aruncătoare tot pe noi. Fugeau săracii soldați prin Mureș, prin apă, mulți s-au înecat. A doua zi, la fel. Prima dată trăgea artileria, prin fumul de la artilerie urcam noi. Ne lăsau până urcam pe creastă, ne lua iar, iar fugeam…Două săptămâni. Și câte două atacuri pe zi. Acolo a fost prăpăd…Am scăpat. Am trecut de Târgu Mureș, am ajuns la Nazna. Alt prăpăd. Acolo am fost rănit.”
Vă mulțumim, domnule Gheorghe Cojocaru, că ați împărtășit cu aceste momente! Ne plecăm în fața dumneavoastră, cel care ați slujit brava Armată Română! Aveți toată admirația și prețuirea noastră!
Preşedinte Asociației Naționale a Veteranilor de Război Covasna, col. (r) Ioachim Grigorescu, ne-a declarat „Oameni precum Gheorghe Cojocaru reprezintă o mică parte a tezaurului uman al Oştirii Române, supravieţuitori ai celui de-al Doilea Război Mondial. Sunt aceia care la chemarea ţării nu au întrebat, nu au comentat, nu au cerut, nu au pus în balanţă sacrificiul vieţii lor tinere, au lăsat acasă părinţii, fraţii, surorile, soţiile şi copiii, plugul în brazdă, strungul, condeiul şi catedra, şi au răspuns prezent, oferind pentru apărarea fiinţei naţionale şi eliberarea gliei străbune bunul cel mai de preţ – viaţa. Și-au făcut datoria faţă de ţară, fără murmur şi şovăire. Sunt încă imaginea vie a participării României la cel de-al Doilea Război, având pe trupurile lor semne adânc săpate de gloanţe şi schije, iar unii cu infirmităţi ireparabile. Cu evlavie ne închinăm în faţa domniilor lor, veteranii de război, Eroi ai Neamului Românesc!”
Prof. Florentina Teacă, șef centru local cercetășesc Kogaion Covasna
